„Mă bucur cînd publicul reacționează pozitiv la filmul meu“

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
„Mă bucur cînd publicul reacționează pozitiv la filmul meu“ jpeg

- interviu cu regizoarea Iulia RUGINĂ -

De curînd, la ICR Bucureşti s-a organizat o proiecţie cu o parte din filmele Iuliei Rugină. Scurtmetrajele sale studenţeşti – Bună Cristina! Pa Cristina! şi Vineri în jur de 11 – au fost premiate la importante festivaluri internaţionale de film. În 2009, Iulia Rugină a filmat la Sarajevo scurtmetrajul Muzeul relaţiilor destrămate. A urmat Captivi de Crăciun, cel mai recent scurtmetraj. Împreună cu Ana Agopian şi Oana Răsuceanu a susţinut patru sesiuni a cîte opt săptămîni de cursuri de scenaristică pentru amatori. Anul trecut a coordonat organizarea fazei naţionale a Concursului European de Scenarii Nisi Masa. În prezent, Iulia Rugină este preparator la catedra de scenaristică a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“.

Cum ţi-ai trăit experienţa de ospătăriţă la un club de jazz?

M-am angajat ca ospătăriţă în 2001, imediat după ce am picat la Facultatea de Film. A fost cea mai mare lovitură pe care o primisem pînă atunci, de aceea m-am decis să-mi iau un job. Şi al doilea anunţ pe care l-am găsit în ziar a fost de ospătăriţă. Primul era într-un salon de masaj erotic şi am zis „pas“. Am lucrat cam jumătate de an, timp în care am mers pentru al doilea an consecutiv la cursurile de pregătire pentru admiterea la UNATC şi vedeam minimum două filme pe zi la Cinematecă. Lucram dimineaţa ca să pot merge la cursuri şi la Cinematecă. Au fost momente la care te gîndeşti mai tîrziu şi îţi dai seama că te-au maturizat. Experienţa mea de chelneriţă e unul dintre acele momente.

În care dintre filmele de studenţie te regăseşti cel mai bine?

E greu de spus pentru că fiecare dintre ele a fost făcut într-o perioadă definitorie pentru mine. Există filme care nu pot fi făcute decît într-un anumit moment din viaţă, astfel încît să conţină maximum de emoţie veritabilă. E clar că orice film din studenţie aş reface acum ar arăta altfel. Aş spune că cel mai aproape mă simt de Bună Cristina! Pa Cristina! pentru că e singurul care a fost de la bun început „anacronic“. A fost un film despre adolescenţa şi prima iubire din viaţa mea şi a celor trei scenariste cu care am lucrat.

De cînd faci echipă cu scenaristele Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Carmen Mezincescu şi cum scrieţi scenariile împreună?

Carmen Mezincescu a fost primul scenarist cu care am lucrat la filmul de anul I – Pierdut Cap Păpuşă. În anul II am lucrat cu Oana Răsuceanu. În anul III am vrut să lucrez cu amîndouă; Ana Agopian era întîmplător pe-acolo, aşa că am ajuns să fim patru scenariste la acelaşi film de scurtmetraj (Bună Cristina! Pa Cristina!). Între timp, am rămas trei, Carmen s-a îndreptat spre critica de film, iar cu Ana şi Oana lucrăm într-un mod atipic pentru grupurile de scenarişti. Scriem totul împreună, de la ideea de plecare pînă la ultima virgulă. În general, ne luăm o vacanţă în fiecare an departe de Bucureşti şi scriem un scenariu.

De oraşul Sarajevo te leagă mai multe proiecte. Care sînt cele mai importante?

În 2007, am participat la „Sarajevo Talent Campus“. Ca urmare, am reuşit să fiu selecţionată la un proiect unde cinci regizori au cerut finanţare de la statul bosniac pentru un film de scurtmetraj. Anul trecut am filmat acolo, pe scenariul meu şi cu echipa de acolo, scurtmetrajul Muzeul relaţiilor destrămate. A fost una dintre cele mai intense experienţe din viaţa mea şi m-aş întoarce oricînd în acel loc.

Care este miza proiectului „Let’s Go Digital“?

„Let’s Go Digital“ îşi propune să aleagă 15 adolescenţi români talentaţi care, timp de zece zile, de obicei în timpul TIFF-ului, se pot familiariza cu lumea filmului. Asta înseamnă lucru în echipă la un film: scris poveşti, montaj, certuri, nopţi nedormite şi mai ales satisfacţia proiecţiei în faţa publicului. E o experienţă completă, un mic „preview“ pentru tineri pasionaţi de film.

Eşti o regizoare „harnică“, filmele tale, nu puţine la număr, au obţinut premii multiple. În ce măsură te-a ajutat acest palmares pentru a aplica şi la alte proiecte?

N-am cîştigat foarte multe premii, dacă mă compar cu colegii mei cineaşti, dar filmele pe care le-am făcut au fost într-adevăr proiectate în multe locuri. Cred că premiile au ajutat în proiectele pe care le-am depus la CNC (nici ele foarte numeroase), deşi punctajul pe care eu îl obţin deocamdată la „calitatea regizorului“, una dintre grilele de evaluare, este destul de mic. În plus, nu am participat în competiţie la foarte multe festivaluri de clasa A. Întotdeauna mă bucur mai mult cînd publicul din sala de cinema reacţionează pozitiv la filmul meu, decît la un premiu cîştigat

Există la noi exerciţiul filmului de echipă?

Mi-ar plăcea să existe. Cred că filmul nu este produsul unui singur om iar laudele pe care le primeşte în general regizorul sînt de multe ori nedrepte. În cazul meu, toate filmele sînt cel puţin produsul a încă doi oameni: Ana Agopian şi Oana Răsuceanu. Chiar dacă pe generic ele apar de multe ori doar ca scenarişti, ele sînt de fapt acolo de la prima idee pînă la ultima fotogramă de generic. În rest, găsesc că fiecare etapă a unui film e completată de aportul celorlalte etape şi că fiecare membru al echipei de creaţie vine sau trebuie să vină cu ceva nou, în direcţia pe care o stabileşte regizorul. Iar omul la care mă gîndesc cînd spun asta este Cristian Nemescu. El a fost printre puţinii care a ţinut la acest lucru. Şi se simte în tot ceea ce a făcut.

Cum s-a filmat la Captivi de Crăciun?

Captivi de Craciun s-a filmat timp de şapte zile în ianuarie 2010, la -20 0 C, într-o gară părăsită din satul Snagov. Cu mult ajutor de la prieteni, vechi şi noi, şi sprijin de la UNATC şi de la Kodak. Am folosit pe gratis un spaţiu al CFR, iar actorii şi echipa n-au primit nici un ban. Mai mult, fiecare a adus recuzita şi bani de acasă. Filmarea pentru Captivi de Crăciun a fost demonstraţia că ideea devine realitate, şi anume că oamenii sînt în esenţă buni şi frumoşi, iar în viaţă există momente cînd singurul lucru care contează sînt gesturile mici şi umanitatea din ele.

În ce a constat contribuţia ta la filmul Tabasco?

Tabasco este încă un scenariu care sper să devină film în foarte scurt timp şi un segment din proiectul „O femeie urmăreşte un bărbat“, iniţiat de casele de producţie Green Film şi Strada Film. Eu, împreună cu Stanca Radu, Miruna Boruzescu şi Eva Pervolovici vom regiza fiecare cîte un scurtmetraj pe această temă. Am scris o poveste scurtă, simplă şi simpatică despre o urmărire (la propriu) într-un supermarket.

Ce a însemnat „ScripTeast“ pentru munca ta de scenarist?

Workshop-ul de dezvoltare de proiect şi pitching pentru lungmetraj „ScripTeast“ este o experienţă de lucru care se întîmplă în trei sesiuni, timp de zece luni, şi pe care o recomand oricărui viitor regizor. Datorită „ScripTeast“ am rescris împreună cu Ana şi Oana de trei ori scenariul la Breaking News, filmul nostru de lungmetraj. La Cannes am avut întîlniri şi discuţii cu profesionişti din toată lumea şi am intrat în partea de industry a filmului. E unul dintre cele mai profesionist organizate workshop-uri de acest gen la care am participat.

Ce filme pregăteşti?

Primul care se va concretiza va fi Tabasco. Urmează mai multe proiecte aflate în faza de scenariu, un lungmetraj la care lucrăm de vreo doi ani, Breaking News, un scenariu de animaţie de scurtmetraj la care sper să începem să lucrăm imediat ce obţinem un minimum de finanţare, mai există un alt scenariu de lungmetraj aflat în faza de lucru. Mi-ar plăcea să putem face doar asta. Să scriem, să filmăm şi să proiectăm filmele. Din păcate însă, oricît de plin de satisfacţii ar fi, filmul românesc nu plăteşte chiria.  

a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.