Lupta de clasă

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Lupta de clasă jpeg
  • Gisaenchung / Parazit (Coreea de Sud, 2019), de Bong Joon-ho.

În Parazit, cei patru membri ai unei familii sărace se infiltrează, prin subterfugii prea suculente pentru a le detalia aici, în viața unei familii super-bogate: scapă de meditatorul la engleză, de șoferul tatălui, de bonă – și le iau locul. Parabola lui Bong Joon-ho, nervoasă și lucidă, vorbește pe șleau despre lumea de azi: o lume dezbinată și antagonică, în mijlocul căreia se cască hăul tot mai adînc dintre privilegiați și deposedați. Imaginea societății din Parazit e evident simplificată, dar în nici un caz neconformă cu realitatea din teren: bogații lui Bong sînt naivi și deconectați de stradă, trăind în bula lor călduță de irealitate; săracii – așa cum spune cineva în film – nu-și permit luxul de a fi buni. Ce iese cînd amesteci substanțele astea inflamabile? În cazul fericit, cocktail-ul Molotov al lui Bong: un strigăt de revoltă cu bătaie lungă, animat – și dezabuzat – de ideea luptei politice, care nu sacrifică nimic din posibilitățile expresive ale cinema-ului.

Bong a experimentat în trecut cu multe forme: neo-noir (Memories of Murder, 2003), SF (The Host, 2006; Okja, 2017), melodramă (Mother, 2009). Cu Parazit, impresia e că le-a combinat pe toate; rezultatul e un film în care plăcerea poveștii vine la pachet cu un angajament umanist. E suficient să privim secvența centrală a filmului – o mostră de virtuozitate care ar trebui predată în școlile de scenaristică (spoiler-ele sînt inevitabile): profitînd de faptul că bogații sînt plecați și au casa goală la dispoziție, cei patru se distrează cum știu mai bine: mănîncă și beau pe săturate, discută senin despre noua lor viață lipsită de griji materiale. La un moment dat, fosta bonă a familiei, apoi bogații înșiși, întorși pe nepusă masă din vacanță, bat la ușă, iar complicațiile sînt multiple: bona – o femeie aparent autoritară, bine înșurubată în rutina casei – povestește disperată despre cum soțul ei trăiește într-un buncăr disimulat în subsolul locuinței, furînd mîncare pentru a supraviețui de pe o zi pe alta; odată scăpate, cu chiu, cu vai, de sub privirile bogaților, personajele noastre se întorc în cartierul ghetoizat în care locuiesc, doar pentru a constata că apartamentul lor a fost inundat în urma furtunii.

Intensitatea emoțională extraordinară a secvenței, care crește și tot crește pînă se transformă într-un act de violență paroxistică, e greu de redat în scris. Clarviziunea filmului face ca simplul pretext al acestei seri-de-vis-transformate-în-coșmar să treacă drept radiografie acidă a societății: simultan, bogații dau ordine aberante, privesc ploaia pe fereastră și se hîrjonesc erotic, soțul bonei se zbate neputincios după ajutor, lovindu-se cu capul de pereții buncărului, iar cealaltă familie își vede casa luată de ape.

Satira lui Bong este, la rîndul ei, neîndurătoare: trupa „săracilor“ are șarmul ei, aparent condusă de „patriarhul“ pus pe șotii, cînd candid, cînd viclean, Kim (complicele uzual al lui Bong, Song Kang-ho), căruia mai mult îi scapă lucrurile din mînă – dar piesa de rezistență a filmului e mama burgheză, jucată cu panaș de Jo Yeo-jeong: o prezență bolnăvicioasă, suferindă de cine știe ce nevroză, ridicol de panicoasă și credulă, și – preferata mea – fascinată de tot ceea ce are legătură cu America: rostește englezisme cu orice ocazie, iar cînd fiica lui Kim pretinde că a studiat arta plastică în Illinois, e de ajuns pentru a o cuceri pe femeie; puștiul familiei bogate are o fascinație pentru amerindieni – o altă ironie regizorală la adresa aproprierii culturale și a trecutului „triumfal“ al omului alb –, așa că familia i-a cumpărat un cort care, tocmai fiindcă vine din America, „sigur e impermeabil“. Cert e că, în mascarada lor continuă, bogații își permit să se autoinfantilizeze – se costumează în indieni etc. – și să dea petreceri neanunțate, prilej pentru familia „săracă“ de a experimenta tot soiul de umilințe. În schimb, lumea acestor paria – realmente, lumea invizibilă aciuată în pivnițele orașului – e de-a dreptul canibală, care-pe-care, o colcăială tristă și agresivă în care fiecare se dă peste cap pentru a cîștiga mila privilegiaților de la etaj. Strălucit e și felul în care „săracii“ sînt dați de gol drept „impostori“: nu prin vestimentație, nu prin alură – ci prin mirosul imposibil de fixat în cuvintele bogaților; e mirosul Altuia, și nu se poate scăpa de el.

E de apreciat că militantismul își face tot mai des apariția prin festivaluri – nu atît prin deconstrucții exigente și experimente didactice à la Straub-Huillet, ci prin filme cu real potențial de crowdpleasers; astfel de filme vor fi văzute nu doar de un grup restrîns de aficionados cu convingeri politice similare, ci și de oameni din tabăra opusă. Parazit aduce cu Burning al lui Lee Chang-dong, dar filmul lui Bong e mai abraziv și mai rotund, pe cînd Lee lăsa supapele poveștii sale deschise, astfel că fluxuri invizibile și lucruri nespuse bîntuiau prin peisajele și personajele ei. Parazit, în schimb, mizează pe potriviri inspirate; doar un exemplu: cînd lucrurile încep să meargă bine, familia lui Kim se amuză să stropească cu apă un bețiv care își face veacul în cartierul lor și să filmeze kitschos, cu telefonul dat pe slowmotion, toată întîmplarea; mai apoi, cînd își găsește casa inundată, Kim devine literalmente l’arroseur arrosé, cu apa ajungîndu-i pînă la brîu. În fond, Parazit e mai aproape de Us, filmul lui Jordan Peele construit pe aceeași binaritate săraci/bogați, negri/albi etc. Dar Doppelgänger-ii lui Bong – jumătatea nevăzută a aisbergului – au un tragism uman care-i scapă lui Peele: într-o lume lipsită de orice formă de solidaritate, pare că spune Bong, nimic nu te mai poate smulge din precaritatea endemică, revanșa a devenit imposibilă.

Parazit rulează în cinematografe din 8 noiembrie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.