La telefon

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
La telefon jpeg

● Madre (Spania-Franța, 2019), de Rodrigo Sorogoyen.

Plonjăm în Madre simțind că o să ne vîjîie capul de la presiune: ce poate să însemne planul-secvență care deschide filmul, din specia acelora coregrafiate la milimetru pînă cînd evacuează orice suflu de viață, decît anunțul unei noi mostre de cinema de forcing asupra spectatorului, care să-l facă atent și supus față de arta maestrului regizor? Dacă însă filmul reușește să depășească spectrul acestor date deloc promițătoare, care cel mai adesea sînt semnul unei afectări lipsite de substanță, e pentru că Sorogoyen are măsura alegerilor sale și știe bine cît cîntăresc acestea. De unde și concluzia că acest moment de cinema, cu o mamă agățată de telefon care încearcă să-și consoleze băiețelul pierdut pe o plajă aflată la depărtare, în Spania, se transformă într-un terifiant rollercoaster în care fiecare nouă replică aruncă în aer tot ce știam pînă atunci. Ca să-i poată ține piept, actrița Marta Nieto trebuie să ne ofere cea mai bună versiune a sa, plus ceva pe deasupra: coordonare impecabilă cu echipa tehnică a filmului, mimică dată în clocot, un chip gata să se dezintegreze sub ochii noștri.

Paradoxul e că acest cinema la puterea a doua, concentrat în figura unui plan-secvență care zguduie marginile cadrului, nu face totuși decît să accentueze moștenirea teatrală a proiectului. Verdict bizar, dar implacabil, semn că cinema + cinema dă uneori cu virgulă, și nu ce ne-am aștepta de la un film aflat în aparență la ani-lumină de cortina roșie și scena de lemn. Nu c-ar fi un lucru rău: teatrul e o matrice foarte generoasă pentru cinema; cîte filme nu-i datorează gloria! Atît că, în acest pasaj din Madre, Sorogoyen – care deja a fost nominalizat la Oscar cu un scurtmetraj similar, formal și tematic – nu inventează mai nimic: nici puterea unei camere de filmat, nici puterea unui telefon. La începutul secolului trecut, André de Lorde și Charles Foley compuneau o piesuță în două acte, Au téléphone, în care descopereau cu voluptate horror-ul inerent al acestui canal de comunicare. Reieșea astfel drama teribilă a omului legat de mîini și de picioare, nevoit să asiste orbește la un dezastru în care nu poate interveni: povestea par excellence, dacă mă întrebați.

Dar să revenim la film: Sorogoyen marchează apoi o elipsă de zece ani, după care ne teleportează pe plaja respectivă, unde protagonista Elena s-a angajat ca barmaniță și-și duce viața așa cum poate, dormind într-o penumbră luminată difuz de ecranul televizorului și scanînd peisajul după urmele dizolvate ale copilului ei, care-au lăsat un crater în amintirea sa. Pînă în clipa în care dibuiește pe fața angelică a unui puști din zonă trăsăturile acelui băiețel de odinioară. Începe astfel un mers pe sîrmă pentru Madre, în care cele două personaje dezvoltă o relație vag-sexuală, vag-maternă, care nimeni – nici măcar ei doi, și am impresia că nici măcar filmul – nu știe cum se va sfîrși sau unde va duce. Madre dă cîteva goluri aproape antologice, nimerește mult pe lîngă poartă și uneori se mai și autofaultează: victorie cel mult la limită, într-atît de nefiresc mi se pare amestecul dintre pornirile unui cinema greoi, gata oricînd să se-nhame teribilist la teme mari cu care nu e de glumă, și mizanscena aceasta stranie, care acumulează goluri de aer prin cavitățile sale tenebroase și permite astfel filmului să-și ia zborul cînd și cînd, în scene de apropiere sufletească dezgolite de sens și program.

Sorogoyen pusese deja la punct acest stil violent în precedentul El reino, prin cadre nefiresc de largi care îmbrățișează tot spațiul de jur-împrejur, într-o suită de compoziții westerniene în care pînă și subiecții ajung aplatizați și se confundă cu ce e de găsit pe lîngă. Dar în acea poveste care funcționa prin bîțîieli din picior, cu un politician presat contracronometru pentru a-și acoperi matrapazlîcurile, mizanscena făcea ce trebuie, adică ne zdruncina mințile tot învîrtindu-se ca o dronă scăpată de sub control, și învăluia totul într-o senzație tulbure, din care nu se mai putea discerne mare lucru. Aici, rezultatul e mai puțin inspirat: nu știu dacă acțiunea propriu-zisă a fost vreodată miza lui Sorogoyen, cert e că, în Madre, ea pare să fi fost prinsă în cadru aproape din întîmplare, la fel cum au fost prinse tot soiul de petreceri, discuții, peisaje (filmul e larg deschis înspre cele patru zări și se lasă invadat de gălăgia lumii, care nu e foarte clar în ce măsură e dictată de regie, în ce măsură e pur documentară). Rămînem la final cu umbra unor panorame malickiene cam prea electronice – camera de filmat e un ochi, iar ochiul e de sticlă –, în interiorul cărora s-a petrecut ceva, dar am uitat ce. Semn că filmul, prea indecis între nevoia moale a unei povești care să strîngă totul laolaltă și magnetismul peisajului atotcuprinzător, ar fi avut de cîștigat dacă s-ar fi lăsat pe de-a-ntregul în voia celui de-al doilea, călătorind în derivă către nu se știe unde și evitînd, astfel, dezamăgirile edificatoare la care te obligă pagina de scenariu. Există însă și lucruri foarte interesante dramaturgic aici, ca noaptea în care Elena rătăcește prin împrejurimi, înlănțuind party-urile și escapadele pe plajă pînă ce se crapă de ziuă. E o secvență care dezvăluie toată puterea cinema-ului practicat de Sorogoyen, capabil să creeze intimități în plină lumină, să găzduiască digresiuni molcome apărute de nicăieri și să producă accelerări nebunești, fără ca asta să afecteze cu nimic fluiditatea seducătoare a realizării.

Madre va rula în cinematografe începînd cu 4 iunie.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.