În căutarea filmului pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
În căutarea filmului pierdut jpeg

● Once upon a time… in Hollywood / A fost odată… la Hollywood (Marea Britanie – SUA, 2019), de Quentin Tarantino. 

A fost odată o lungă vară, magică, cu plete, flori și zei de carton, cu foarte puțin înaintea fenomenului Woodstock. Era o vară în care un copil adora filmele lui Bruce Lee, western-urile spaghetti – în special cele ale lui Sergio Leone –, cultura pop a reclamelor și benzilor desenate, dar mai ales adora lumea eroilor, dramelor și miracolelor care rulau pe marele ecran al imaginației sale. Peste mulți ani, în oglindă, această lume avea să capete viață în Once upon a time… in Hollywood / A fost odată… la Hollywood, un omagiu al vremurilor de aur ale Hollywood-ului, o madlenă dementă, rafinată și versatilă în stilul care l-a făcut faimos și admirat pe Quentin Tarantino. Căci toate ingredientele sînt acolo: slalom printre multiple genuri cinematografice, story captivant cu planuri narative paralele, piste false, umor sardonic, suspans, mizanscene perfecte cu un Hollywood în culori exuberante și reconstruit minuțios la scară reală, film în film, atenție maniacală la detalii.

Însă ceea ce aduce în plus acest al nouălea film marca Tarantino este nostalgia, care rimează aici cu o rememorare plină de candoare, dar și de o imensă ironie, a istoriei personale. Rick Dalton (Leonardo DiCaprio) este un ridicol, dar atașant actor de duzină, vedetă a filmelor de serie B și a serialelor polițiste cu supereroi gen Bonanza sau FBI (faimoase în epocă), unde invariabil ia bătaie în calitate de bad guy suprem, cum abil remarcă producătorul Marvin Schwartz (Al Pacino), la care Rick apelează, în februarie 1969, pentru a-i relansa cariera.

DiCaprio are momente de pură grație, alternînd alura de băiat bun, un pic narcisist și cam dependent de glorie, dar de o blazare bahic-cehoviană, cu drama iminentei sale căderi în dizgrație din simplul motiv că nu mai este relevant. Deși, tot cehovian, jucăușa muză Thalia îi zîmbește în momentul în care o mică parteneră de platou îl provoacă să joace pe bune, iar regizorul îi cere să fie mai hamletian fiindcă, poate, faptul că Rick a fost pe lista scurtă pentru rolul lui Steve McQueen din Marea evadare este doar o legendă… Rick pare hărăzit pe veci rolurilor cu mustăți tip Zapata, perucă, franjuri, arme de foc și replici de mascul alfa, deși, în viața reală (din film), rolul de mascul alfa îi vine ca o mănușă lui Cliff Booth (Brad Pitt), dublura, șoferul, tovarășul de pahar și devotatul său prieten. Ocolit pe platourile de filmare din cauza unui trecut dubios (se pare că și-a ucis soția, însă a scăpat de condamnare), Cliff este un personaj dual, care poate în același timp refuza o apetisantă nimfă hippie (Margaret Qualley) pe motiv că este minoră, dar nu are complexe în fața lui Bruce Lee (Mike Moh), pe care îl angrenează în lupta vieții sale, într-o scenă delicioasă. Umorul negru funcționează pe tot parcursul filmului ca acel diavol cu arc de care vorbea Henri Bergson, acea absurditate comică creată de oscilația dintre două sentimente contradictorii care se acționează unul pe altul ca niște arcuri, pe principiul jucăriei, devoalînd rizibila natură umană. Jocurile seducătoare ale lui Tarantino cu personajele sale se derulează părintește și îngăduitor, tot în virtutea a ceea ce Bergson numea „a pretinde să modelăm lucrurile după o idee pe care o avem, și nu ideile noastre după lucruri“.

În acest film foarte personal, plin de referințe cinematografice și culturale, Quentin-fostul-copil-teribil al deceniului 9 își permite celebra sa semnătură: în cea mai bună dintre lumile posibile, subiectivitatea sa de mare artist își asumă să altereze faptul istoric și să ne propună propria versiune solară, a legii compensației artei în fața vieții, pe care o știm din Inglourious Basterds sau Django Un-chained. Cu toate că, în A fost odată… la Hollywood, demersul pare ceva mai artificial decît în titlurile de mai sus, mai pregnant fiind aici autoreferențialul autoironic (Rick Dalton interpretează, printre altele, rolul unui antierou care dă un asalt letal naziștilor extrași parcă dintr-o scenă din Inglourious Basterds, „rezolvați“ acolo de Brad Pitt).

Sedus întrucîtva de subversivitatea propriei memorii, cineastul american pare să nu fi găsit acel fir catalizator care să lege sub un numitor comun multe secvențe remarcabile și premisele inteligente create pe parcurs, acel gînd de autor care să fi infuzat mai multă profunzime și substanță critică discursului său, altfel impecabil vizual. Lucru vizibil în special în tratarea lejeră și parțial -kitsch a sordidei istorii a asasinatului divei acelor vremuri Sharon Tate (Margot Robbie) de către membrii „familiei“ maleficului Charles Manson, în fapt o sectă dubioasă izvorîtă ca o anomalie a mișcării flower-power și căreia i-a și anunțat sfîrșitul. În limitele acestui film, Woodstock și imensa mișcare politic-socială și de contracultură ce a schimbat radical paradigma acelor vremuri („era nebunie în orice direcție, la orice oră“, spunea Hunter S. Thompson) pare să se reducă la detalii exotice, la prima mînă, ale curentului (plete, macrameuri, tălpi goale), sumare referințe la Vietnam, Jim Morrison și Dennis Hopper, amintita sectă sau superba coloană sonoră (Deep Purple, Vanilla Fudge, Simon & Garfunkel, Neil -Diamond, printre alții). Însă, cum spuneam, este filmul lui Quentin, filmul memoriei lui despre acel climat fascinant și contradictoriu („I’m the devil. And I’m here to do the devil’s business“, spune unul dintre personaje într-o scenă-cheie)“, despre acele „variațiuni enigmatice“ ale istoriei vii cărora cinema-ul încearcă să le prindă umbra pe ecran.

Filmul rulează pe ecranele din toată țara din 16 august.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.