Fără iubire şi fără nuanţe

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Fără iubire şi fără nuanţe jpeg

● Nelyubov / Fără iubire (Rusia, 2017), de Andrei Zviaghințev. 

Dispariția unui copil e, la fel ca în cazul filmului Pororoca, sursa tensiunii din Nelyubov / Fără iubire. Diferența constă în faptul că, în timp ce regizorul Constantin Popescu dezvăluia ulterior o progresie a acțiunii greu previzibilă, acompaniată de un studiu de caracter ambițios, rusul Andrei Zviaghințev propune un portret al Rusiei postsovietice, prilejuit de însăși dispariția tînărului Alioșa. Pentru universul doldora de aluzii al lui Zviaghințev, evenimentul nu este suficient în sine (ca fapt divers), ci trebuie să trimită către o semnificație secundă, așa cum nici drama omului care se luptă cu corupția tentaculară din Leviathan (2014), precedentul său film, nu reprezenta un caz izolat, ci exemplificarea unui statu quo național.

Nelyubov nu este însă despre dispariția lui Alioșa (jucat de Matvei Novikov) – ci despre felul în care cei doi părinți ai săi, surprinși în plin divorț, încearcă să coopereze spre soluționarea incidentului. Pe undeva, filmul se întîlnește cu Jodaeiye Nader az Simin / A separation, cunoscutul titlu din filmografia iranianului Asghar Farhadi, dar nu reușește să surprindă la fel de nuanțat situația de tip menghină în care se află părinții. Dimpotrivă, la capitolul ăsta, filmul lui Zviaghințev e monocrom: o înșiruire interminabilă de insulte și umilințe pe care cei doi (încă) soți și le împart ca la ping-pong. Coborîrea în marasmul acestei căsnicii e unidimensională, iar teza ei, cît se poate de simplă: băiatul dispare fără ca adulții să realizeze în primă fază ce se întîmplă, și dispariția e rodul hazardului – e o evadare dintr-o familie distrusă. În privința portretelor celor doi părinți (interpretați de Mariana Spivak și Alexei Rozin), Zviaghințev și coscenaristul său Oleg Negin se arată fără milă: preocupați să-și refacă viața pe repede înainte, orbiți de propria bunăstare (în momentul în care băiatul dispare, amîndoi își fac de cap cu noii parteneri de viață), incomodați parcă de un copil nedorit (la început, mama insistă să-l trimită la internat; ulterior, se vaită pe seama greșelii de a fi rămas însărcinată).

Zviaghințev surprinde toate aceste aspecte din perspectiva moralistului: dispariția copilului nu e doar un incident intimist, e mai ales oglindirea unei anumite stări de fapt; faptul că, previzibil, incidentul va ajunge să-i pună pe gînduri pe cei doi (dar prea tîrziu) ține de aceeași atitudine regizorală. E în logica acestei idei ca familia respectivă să acționeze ca o voce exponențială, aptă să dea seamă de decăderea națională. Pe parcurs, soții fac apel la o echipă de voluntari pentru a-l găsi pe Alioșa – Poliția e incapabilă să miște un deget din cauza birocrației excesive. E o abordare simplistă (în comparație cu imaginea dificil de fixat a instituției Poliției din Pororoca), însă nu atît de stridentă ca în Leviathan, unde societatea apărea minată de toate sectoarele aflate în cîrdășie, care ținteau doar umplerea propriului buzunar. De fapt, Nelyubov împrumută piste din precedentele două filme ale regizorului, pe care le atenuează fără ca totuși să le ofere un suflu nou. Din Elena (2011), cineastul preia ideea unui decalaj de clasă, destul de interesant exploatată acum tocmai pentru că e trecută în planul doi (mama lui Alioșa se aciuează pe lîngă un ins cu statut social superior, în timp ce pentru tată „reconversia“ pare să decurgă exact pe dos, în compania unei tinerele care locuiește încă cu mama). Corupția din Leviathan apare de data asta mai puțin la nivel instituțional, ea e prezentă în fiecare individ, în modul fundamental egoist de a acționa.

Pe de altă parte, monocromia psihologică își găsește un echivalent în latura vizuală – și e poate cel mai mare atu al filmului. Nelyubov beneficiază de pe urma colaborării lui Mihail Kriciman, directorul de imagine uzual al lui Zviaghințev. Care, incontestabil, are o sensibilitate pentru compoziții vizuale măiastre: în Leviathan, regizorul exploata judicios ciclurile naturale, rezultînd diverse cadre-peisaj senzaționale (de pildă, apusuri însîngerate), care parcă striveau omul neînsemnat; în Nelyubov, interesul vizual merge în altă direcție – blocuri gigantice, privite sub un cer mohorît, precum și diverse supermarket-uri fără culoare, încăperi gri, cufundate în penumbră, un schelet de clădire în care se desfășoară o amplă operațiune de căutare a băiatului etc. Amenințarea nu mai ține de spațiul cvasirural și de întîlnirea cu imensitatea naturii, ci de citadinismul galopant, generator de claustrofobie.

Monumental la nivel vizual, nu și la nivelul realizării, Andrei Zviaghințev are un statut deosebit – agreat deopotrivă de festivaluri (Nelyubov s-a întors de la Cannes cu Premiul Juriului), abonat de ceva vreme la premiile Academiei Americane, regizorul se bucură și de un public consecvent, care l-a propulsat în postura de cineast-star al Rusiei. Cred că succesul se datorează și faptului că Zviaghințev nu investighează adînc realitățile pe care își propune să le denunțe, ci doar zgîndărește la suprafață, servind Occidentului (într-o perspectivă colonială, ar spune unii) exact sloganurile-stereotip pe care își dorește să le audă: în Rusia lucrurile sînt putrede etc. Trebuie spus și că cel mai bun film rusesc al lui 2017 nu e Nelyubov, ci Tesnota, al debutantului (de doar 26 de ani) Kantemir Balagov. Tesnota – care ar merita să fie văzut pe ecran mare – este și o fidelă reprezentare a spațiului ex-sovietic, căci Balagov e un iscusit creator de culoare locală, pe care o pune în slujba unei narațiuni aerisite plasate în anii ’90 și a unei mizanscene care promite.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.