Burghezi şi canibali

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Burghezi şi canibali jpeg

● Ma Loute (Germania – Franța, 2016), de Bruno Dumont. 

Faptul că Ma Loute a revenit în unele cinematografe din țară, la mai mult de un an de la premiera de pe Croazetă, poate însemna și un prilej de revizitare a operei francezului Bruno Dumont. Puțini sînt autorii – și încă mai puțini, în cadrul lor, cineaștii – care și-au schimbat traiectul în mijlocul carierei. Dintre toți, Dumont este, probabil, exemplul cel mai radical: de la P’tit Quinquin (o miniserie televizată produsă de ARTE acum trei ani) încoace, Dumont s-a lansat în explorarea unor teritorii aproape virgine în cinema, ambalate sub forma unor comedii cu tușe pronunțat burlești, absurde. Pînă la Camille Claudel 1915 (2013) inclusiv, creațiile lui Dumont s-au învîrtit constant în jurul unui stil reținut, apăsat antispectacular, punctat ici și colo de nuanțe senzaționaliste (exhibarea nudității, violență grafică); Dumont, care în tinerețile lui a predat filozofia, se specializase în intrigi dedramatizate, susținute de cadre lungi, statice, și vizitate pe alocuri de un fior transcendental (miracole în Hors Satan) sau, dimpotrivă, de absența oricărui indiciu sacru. S-o spunem din start: nu toate filmele din prima etapă de creație a lui Dumont reușesc să atingă această tensiune fragilă între sacru și laic; acolo unde e totuși cazul, rezultatul este de ordinul nihilismului pur: în violentul Twentynine Palms, Dumont întoarce pe dos visul american, filmînd deambularea unui cuplu într-o Americă deșertificată, rezumată prin violență și sexualitate animalică; în Flandres, cineastul urmărește o seamă de fermieri extrași din Franța profund rurală și confruntați cu absurdul și abjectul războiului din Orient.

P’tit Quinquin a însemnat o schimbare de macaz, iar Ma Loute se plasează în trena lui, dar împinge bufoneriile la un alt nivel. Filmul este plasat în aceeași regiune nordică a Franței în care Dumont a copilărit și pe care, într-un fel sau altul, a documentat-o în mai toate filmele sale – între, de pildă, L’humanité (1999), Hors Satan (2011) și Ma Loute se pot găsi asemănări topografice frapante. În esență, narațiunea (poziționată la început de secol XX) se concentrează pe o familie aristocrată, revenită în casa de vacanță (hidosul „Typhonium“) de pe coasta regiunii Nord-Pas-de-Calais. În același timp, locul se confruntă cu o serie de dispariții, datorate, așa cum vom afla mai târziu, unei familii de localnici care se ocupă în principal cu strîngerea scoicilor. Legătura dintre cele două lumi va fi realizată, ca și în alte creații ale lui Dumont în care o anchetă polițienească reprezenta însăși forța motrice a acțiunii, de o echipă excentrică de polițiști porniți să investigheze în zonă.

Ma Loute (apelativ tandru tradus la noi stupid, aparent din engleză și fără ambiguitatea originalului, Misterul din Slack Bay) a mai rulat în România în cadrul unor festivaluri și a trecut și pe la Premiile César, de unde a plecat cu mîna goală, cu toate că mijloacele regizorale puse în slujba filmului sînt dintre cele mai complexe. Filmul își bazează comicul pe o serie de gaguri fizice și de limbaj, cu tradiție destul de îndelungată în comediile burlescului (slapstick): căzături, personaje stîngace, care scîrțîie la propriu, elocința exagerată a burghezilor etc. Reușita lor se datorează în mare parte casting-ului operat de film, care distribuie roluri atît unor capete de afiș (trei dintre partiturile familiei burgheze Van Peteghem revin lui Fabrice Luchini, Valeriei Bruni Tedeschi și Juliettei Binoche), cît și unor actori neprofesioniști (mai ales androginul Billie, interpretat de Raph, care alege să prelungească ambiguitatea și dincolo de ecran, Ma Loute, jucat de Brandon Vieville, sau savurosul inspector Machin – Didier Després). Grație plasării filmului într-un trecut îndepărtat, Dumont are carte blanche cînd vine vorba de reprezentarea antagonismului de clasă. Galeria vastă de portrete ține de registrul grotescului. Aristocrații, interpretați cu voluptate, sînt – oglindă a personajului înțepenit jucat de Luchini – crispați (așa cum cere eticheta), prizonieri ai unui discurs găunos, declamativ, pierduți în conversații care se învîrt în gol. Țăranii care bălmăjesc incomprehensibil, cu chipurile „din topor“, nu scapă nici ei de șarja regizorală: sînt canibali. Dumont inserează și o relație de dragoste între Billie și Ma Loute – fiecare aparținînd unei tabere –, tratată cît se poate de convențional (la fiecare sărut izbucnește muzica), dar discrepanța socială generează o amplă paletă a reacțiilor (Ma Loute este brutal, Billie se ascunde în spatele ambiguității). Topografia locului permite sensibilității lui Dumont să se desfășoare în voie: între faleze sculptate în coastă și zone aride, camera reușește să capteze scene sublime, ca aceea în care Billie se avîntă în mare, dîndu-și jos peruca, în semn de regăsire cu sinele.

Pentru un film de două ore, Dumont reușește să spună o mulțime de lucruri – iar dacă ceea ce creează el în Ma Loute are aparența unui spațiu închis ermetic, realizăm repede că filmul întreține o strînsă relație cu actualitatea desacralizată (la un moment dat, personajele încep să zboare). Ma Loute taie din fașă pistele de film polițist (aflăm după puțină vreme că sătenii sînt sursa disparițiilor), consacrîndu-se unor studii caracteriale poantiliste, camera traversînd dintr-o parte în alta a golfului pentru a livra treptat informații despre fiecare participant la farsa dumontiană. Farsă care, îmbrăcată în straie cinematografice, este una dintre cele mai hazoase – și mai miezoase – dintre poveștile puse recent pe marele ecran. Iar Bruno Dumont, cu siguranță, unul dintre cei mai entuziasmanți regizori în activitate.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.