Numai pentru abonati

Luiza VASILIU

Berlinul în două zile și ceva

La Berlin, trebuie să te mişti repede, să fii alert, să nu adormi cu programul Berlinalei în braţe. La bilete se stă la coadă de dimineaţă, cu mult înainte de deschiderea ghişeelor, pe net se stă cu mîna pe mouse şi pe refresh, în cazul rezervărilor făcute online, pe străzi se stă cu aparatul foto în mînă şi cu urechile larg deschise (din cînd în cînd se aud ţipete de fani care-au pus mîna pe cîte un star), pe lîngă covorul roşu se stă cu patru-cinci ore înainte de premieră.

 

0 comentarii 2236 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 368, 3 - 9 martie 2011

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

În căutarea magiei pierdute

Pe vremuri Moş Crăciun era discret şi bun precum un duh. Astăzi e gălăgios şi strident precum un negustor de chilipiruri. Pe vremuri, deşi nu-l vedeai, nu te îndoiai de existenţa sa. Astăzi, îl vezi peste tot, dar eşti convins că e doar o făcătură de marketing.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe uşa unui lift din staţia de metrou de la Gara de Nord, o pagină A4, xeroxată: „Pentru schimbarea peronului folosiţi scările fixe din stînga!“. Deodată am auzit în minte: „În lumea plină de urmări, eu sînt un om pe nişte scări. În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic“. Aici era un peron. (S. G.)

● O destinaţie neaşteptată au bătăile inimii într-o reclamă Deichmann: „Inima noastră bate pentru pantofi“. La fel cum (probabil) inima celor de la Tefal bate pentru tigăi. (D. S.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI