Aer de vacanță

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Aer de vacanță jpeg

● Le Rayon vert / Raza verde (Franța, 1986), de Eric Rohmer.

Delphine (Marie Rivière) e copleșită de o veste neașteptată: n-are cu cine să plece în vacanță. Cataclism. Nu de alta, dar se știe că, în buna tradiție pariziană, vacanța de vară e sacră, pentru că-ți permite, măcar preț de cîteva zile, să pui arșița betonată, traficul neobosit, tracasarea și toată pacostea presupusă de metropolă pe pauză. Un fel de „piua!” care la Rohmer nu are nimic dintr-un statement politic dur cu privire la clasa privilegiată, ci poartă briza îmbătătoare a zilelor leneșe de vacanță în care am putea să ne dăm mîna. De la Le Genou de Claire (1970) și pînă la Conte d’été (1996), filmele „de vară” ale acestui observator hîtru al oamenilor din împrejurimi au propus printre cele mai șarmante reprezentări ale inactivității estivale. Voluptatea de a sta tolănit la soare, făcînd și desfăcînd ordinea lumii în discuții care pun pe tocător inima și rațiunile ei de neînțeles – iată un nobil subiect de film, la care Rohmer, un hedonist doar cu gura, a trebăluit migălos toată viața, instituind o metodă ale cărei ultime consecințe nu le-am descoperit nici pînă azi.

Dar dintre toate filmele sale văratice, tind să cred că Le Rayon vert (Leu de Aur la Veneția în 1986) este cel mai bun, pentru că acceptă cu bucurie neprefăcută să destabilizeze un personaj care nu stă o clipă locului. Nu-i un secret că mai tot ce-a făcut Rohmer s-a trezit magnetizat de atitudini mai mult sau mai puțin perverse, prin care să pună la încercare personaje de tot felul. Altfel spus, împărțind iar și iar cărțile de joc din pachetul său etern și infinit, Rohmer se asigura – știind prea bine că norocul e schimbător și măsluindu-l cînd era nevoie – că acestor oameni pe care-i pune sub lupă le pică mereu cele mai proaste combinații. Ca și cum, o dată pentru totdeauna, aventurile de pe ecran se puteau consuma între oameni cu ghinion statornic atît la cărți, cît și în dragoste, care se-nverșunau pe degeaba împotriva sorții. Acordîndu-le bucurii mici și blestemîndu-i cu obstacole mari, păpușarul Rohmer deschidea falii între care se dezvoltau, cu claritate cristalină, toate obsesiile unei societăți, pe care cineastul le judeca apoi după bunul plac.

Delphine e cea mai năpăstuită figură din această galerie de oameni naivi și ușor decalați la contactul cu care Rohmer, el însuși un excentric absolut, n-a putut decît să ricaneze. Față de alte persoane, Delphine se aruncă în mica ei dramă cu seriozitate de copil, plîngîndu-și de milă cu o constanță tulburătoare. Plăcerea narațiunii de a purta acest vagonet îndărătnic și idealist pînă la cea mai îndepărtată linie moartă e remarcabilă: Rohmer inventează aici un personaj care se chinuie existențial, apoi refuză să-i arunce colacul de salvare. Cutare rudă îi propune o excursie în Irlanda, dar acolo plouă, iar ea vrea bronz. Cutare fost iubit îi lasă cabana de la munte, dar acolo e singură și se întoarce acasă repede, din plictiseală. Cutare cunoștință întîlnită întîmplător îi propune să iasă într-o seară la „agățat”, doar că Delphine își dorește altceva. Problema e că nici ea nu știe ce. Visînd la Feți-Frumoși și julindu-și nasul de fiecare dată cînd realitatea o trîntește la pămînt, Delphine are curiosul obicei să raționalizeze mici incidente inexplicabile, pe care e mai bine să le lași în plata Domnului, și să se lase dusă de val în momentele în care i se cere concentrare. De la Cherbourg la Paris, filmul parcurge alături de ea, în binecunoscuta modestie estetică rohmeriană, o lume a turiștilor și a băgătorilor de seamă, în care fiecare caută o iubire de-o noapte sau o iubire cu „I”. Sociologic, e minunat. Cinematografic, la fel.

Remarc, nu fără un ușor amuzament, cum cauza lui Rohmer nu mai produce controversă nici măcar la noi: înaintea retrospectivei de la TIFF – opt filme arhicunoscute în cópii foarte frumoase – au apărut noi și noi texte care-i salută moștenirea inepuizabilă. Dar îmi vine să strig că ceva nu s-a înțeles cum trebuia: căci există comentatori care fac din Rohmer un progresist (ei, aș!), doar ca să le dea cifră rotundă prin paleta de gusturi, la fel cum există comentatori care fac din el un reacționar fără scăpare (ete, scîrț!), doar pentru că omul nostru nu se grăbește s-o ia pe scurtătură. Cu Rohmer, însă, cred că funcționează o singură strategie: să ne descălțăm la ușă de orice prejudecată. Priviți scena antologică în care Delphine, invitată la o cină convivială unde preparatul-vedetă e o ditamai friptura suculentă, declară că e vegetariană. Urmează o discuție fabuloasă – deopotrivă comică și plină de tîlc – în care amfitrionii o descos cu privire la opțiunea ei (o fi din rațiuni etice? o fi pentru sănătate?), iar ea se vede înghesuită într-un colț, încercînd să pareze înțepăturile cum poate. Punct ochit, punct lovit pentru moralistul fără cusur care e Rohmer, capabil să bifeze aici, printr-un tur de forță scriitoricesc la care îi răspunde o Marie Rivière cu adevărat incredibilă, toate metehnele societății de consum. Ecologiști, activiști de tot soiul, burghezi îmbuibați și vegetarieni sclifosiți – măreția lui Rohmer e că nu scapă nimeni nevătămat. Iar visurile și mitologiile noastre – există dragoste pe lumea asta? etc. – își găsesc în filmele lui un teren care să le contrarieze și să le găzduiască rînd pe rînd. Perfecțiunea acestui sistem nu poate să fie decît reafirmată cu fiecare ocazie.

Le Rayon vert a fost proiectat la TIFF și este disponibil pe MUBI.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.