Această agora a educaţiei a generat – aceasta fiind şi concluzia generală a participanţilor – nu neaparat proiecte şi soluţii, aşa cum ne doream iniţial, ci o conştientizare a fiecărui participant a potenţialului colectiv, a comunităţii din care face parte şi a importanţei resurselor puse în comun. Sîntem la început, dar garantăm că sîntem obişnuiti, toti cei angrenaţi în acest demers, să transformăm utopii în realităţi palpabile.
„Transformăm utopii în realităţi palpabile” – interviu
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
parerea unui parinte
adăugat de georgeionescu la data de 22 Iunie 2010 02:06:41
Voi incepe cu o constatare: daca majoritatea articolelor publicate in Dilema Veche au comentarii de susbsol, cele referitoare la subiectul "Educatie" au foarte putine sau chiar deloc. Daca am fi matematicieni sau sociologi, probabil, ca am putea extrage concluzia ca subiectul nu intereseaza pe nimeni (sau tinde catre asa ceva). In calitatea mea de cetatean al acestei tari sper ca nu este cazul unei astfel de extrapolari...
Revenind la experienta prin care am trecut, ca parinte, in contact cu acest capitol, pot incepe prin a spune urmatoarele: sistemul de educatie din Romania este extrem de invechit, ca abordare, complet neadaptat realitatilor si nevoilor de formare a unor cetateni ce traiesc intr-o Europa a sec 21. In acest sens va sugerez sa analizati, cel putin, aspectele de mai jos:
- modul in care invatatorul/profesorul isi priveste elevul, din momentul in care acesta intra pe usa clasei, in clasa I si pana cand o paraseste in clasa a XII-a (toate observatiile mele vor face referire exclusiv la invatamantul mediu);
- programa scolara structurata pe modelul: profesorul scrie pe tabla sau vorbeste iar elevul, atunci cand este intrebat (in scris sau oral), reproduce ceea ce a aflat de la profesor (in cazul fericit in care profesorul a transmis un mesaj diferit de: "cititi din carte lectia urmatoare" - care se poarta, uneori, chiar si la case foarte mari); nu ne referim aici la materiile care alcatuiesc aceasta programa scolara (pur teoretice, cu minima implicare practica cu hulirea materiilor de cultura generala - singurele ce ar putea transmite informatii utile mai tarziu);
- nivelul de educatie al dascalului: in Romania sec. 21 mai exista inca, dascali de scoala primara, care au doar studii medii (12 clase), cu alte cuvinte, la 18-19 ani li se acorda posibilitatea de a-si asuma rolul de educatori, in conditiile in care foarte probabil, inca, locuiesc cu parintii si nu stiu sa calce o camasa sau sa pregateasca un ou fiert moale; dupa parerea mea, in zilele noastre acest nivel de pregatire a dascalului este, de departe, insuficient; nu cred ca in 4 ani de liceu (chiar si de specialitate) o persoana poate acumula suficiente cunostinte, experienta, caliatati profesionale pentru a modela spiritele altor persoane (chiar daca cele din urma au 6-7 ani); nu cred ca un absolvent de studii medii din orice liceu din Romania are nivelul necesar de cultura, de intelegere a psihologiei umane, a.i. la varsta finalizarii studiilor liceale sa poata sa identifice problemele, calitatile, aptidinile exceptionale, inclinatiile personale ale unor alte persoane, chiar daca cele din urma sunt de varsta foarte frageda...
Rezultatul este, pe de o parte, ca invatatorul, cu greu, reuseste sa predea elevilor sai ceva matematica, ceva scriere / citire si cate ceva din celelte materii obligatorii in programa scolara, ca se va plange permanent de faptul ca meseria in cauza este extrem de solicitatnta, ca nu este tratat cu respect etc, iar elevul va fi un robotel manat de la spate, un anonim intr-o multime, care in proportie de 90% din populatie va continua scoala pe un drum care nu i se potriveste, ca va avea frustrari ca nu are rezultate la matematica sau la orice alta materie, la nivel olimpic, ca meseriile sunt o rusine, etc. Si asta se va intampla daca nu va nimeri intr-o scoala in care prefesorii chiulesc mai mult decat elevii, in care profesorii considera ca pot sa-i bata pe elevii de liceu dar si viceversa.
Din toate aceste aspecte va deriva suferinta profesorului ca este prost platit si nu este respectat (uitand ca pentru 4 ore de activitate zilnica chiar nu poate primi mai mult) dezorientarea elevului care, uneori in clasa a 12-a nu stie ce vrea sau poate sa faca mai departe, care va fugi de voluntariat ca dracul de tamaie (pentru ca asa ceva rar a vazut sau n-a vazut deloc) care-si va imagina si chiar reusi sa-si cumpere (cat de sinistru suna) o diploma de studii superioare si va dori salarii foarte mari din prima luna de lucru (acolo unde va fi angajat si unde, cu greu va scrie, eventual, e-mailuri agramate care incep cu "buna ziua")
Iar noi, societea, beneficiarul global al sistemului de educatie vom culege roadele acestor ani de tranzitie, probabil, cand vom fi la pensie...Si toate acestea sunt doar o parte infima a problemelor colosale pe care acest sistem le are in tara noastra...
despre educatie ...
adăugat de idumihai la data de 30 Iunie 2010 02:06:41
Stimate domnule Ionescu,
imi permit sa raspund, foarte pe scurt, comentariului dumneavoastra, incitat de afirmatia la care subscriu: pare ca nu sunt multi interesati de subiectul cu pricina, din moment ce lipsesc comentariile de subsol.
In calitate de parinte, ma confrunt cu aspecte ca cele pe care le semnalati si care desigur ca nici macar nu sunt toate cele rele si am crezut o vreme ca pot si e cazul sa-mi exprim opiniile. Nu mai cred asta. M-am retras inauntrul efortului propriu de orientare a copilului meu, avand incredintarea ca numai preocuparea aceasta, si nu scoala, neaparat, il poate aseza pe el, pe un drum bun.
Am scris mai demult un comentariu la subiectul "Mai puneti mana pe o carte" si n-a reactionat nimeni. Chiar daca mi-au dat dreptate, asa cum fac si cu dvs. oamenii nu-si iau timp sa comunice. E dezamagitor, dar adevarat.
Au reactionat, insa, ricanez, la subiectul credinta. Aparent ii intereseaza. Am indoieli.
Va transmit pe aceasta cale, confirmarea preocuparii mele constante in privinta subiectului enuntat si mai doresc doar sa va rog sa cititi comentariul meu, la articolul Ioana Bot, de la aceeasi sectiune. Era doar un mic protest, la adresa unor opinii nesustinute, dar care, evident, n-a avut ecou.
Va doresc sa fiti consecvent,
Mihai Idu