Vorbesc serios, stiti ca "eu, ca rumanul, impartial", cind imi place ce si cum scrieti, o zic pe-a dreapta, iar cind nu-mi place, tot pe-a dreapta o spun.

Imi plac si comparatia cu betivii dupa chef, si parerile dvs. exprimate aici, care sint si ale mele, si ce mai?! Ati pus punctele pe toate i-uirle din alfabetul european, parole d'honneur!

Stau si ma intreb citeodata, oare de ce nu ne intelegem noi doi, inca si mai bine, si mai profund si in lung si in lat? Unde o fi buba, caci eu nu am niciuna, sint sanatoasa tun, cel putin asa a reiesit dupa ultimile teste medicale...

Nu sugerez nimic in mod parsiv si tendentios, departe de mine gindul. Nu de data asta, cel putin. Sint plina de respect, dupa cum stiti, si va apreciez cind, de exemplu, va luati la trinta cu justitia, asa cum este ea infaptuita la noi in tara. Si sint convinsa ca aveti si alte multe realizari de care nu am aflat eu si poate ca nici altii.

Cam atit am avut de spus, caci rana din timp nu ma lasa...
Va doresc sarbatori fericite si anul nou sa va aduca numai bucurii, succese si ...mintea cea de pe urma a romanului intelept!
All the best,
Marinela

Domnule Ghinea,
În continuarea dialogului pe care l-aţi iniţiat cu ocazia conferinţei unde aţi prezentat prima dată „povestea cu beţivi”, vă mărturisesc că sunt întrutotul de acord cu principiile pe care le apăraţi fanatic: libertate şi responsabilitate. Diavolul stă, ca de obicei, în detalii şi aici punctele noastre de vedere par încă diferite. Părerea mea este că responsabilitatea trebuie aplicată simetric, şi pasionaţilor băutori de vin şi patronilor chelnerilor care toarna in pahare. Nu văd nici un motiv să-i scutim de responsabilitate pe patronii care au comandat marele chef, mai ales că au şi făcut petrecerii şi vinului o teribilă reclamă: „Vinul este excelent pentru sănătatea dumneavoastră”.
În privinţa libertăţii, sper să fiţi de acord cu mine, ea trebuie corelată cu ceva reguli. În acest sens, legea nu este într-o relaţie disjunctă cu libertatea: aceasta nu începe acolo unde constrângerea se termină. Mai degrabă, conform cu Locke şi Montesquieu, legea este un mediu indispensabil pentru libertate. Individul este liber atâta timp cât acţionează în cadrul legii şi legea este, în schimb, singura sa protecţie împotriva arbitrariului. În cazul nostru legea / regula ar fi trebuit să limiteze numărul de pahare băute / turnate.
Vă redau un citat din discursul lui Wolfgang Schäuble, ministrul federal german de finanţe, cu ocazia Forumului economic de la Bruxelles, din 18 mai 2011: „Fiinţele umane şi prin urmare pieţele nu pot să trateze responsabil libertatea nelimitată. Ştim că acest lucru este adevărat pentru oameni, trebuie să învăţăm că acest lucru este adevărat şi pentru pieţe. A fost, în mod clar, o greşeală să dereglementăm cât am putut de mult pieţele financiare. Pieţele însumează deciziile şi actele fiinţelor umane. Ca şi fiinţele umane, ele au nevoie de instituţii, reguli şi limite pentru a acţiona responsabil”.
Avem aşadar o diferenţa majoră de interpretare între dumneavoastră, care sunteţi în compania selectă şi numeroasă a „oamenilor foarte serioşi”, cum îi numeşte Paul Krugman, economistul liberal american, care văd responsabilitatea aplicată doar pentru unii, şi domnii Schäuble, Pogonaru şi modesta mea persoană, pe de altă parte, „mai puţin serioşi”, care văd responsabilitatea aplicată tuturor. Este într-adevăr nevoie de cumpătare şi morală, dar aplicată nediscriminatoriu. Altminteri, riscăm să pedepsim pe cei mai puţin vinovaţi şi să-i menajăm pe cei mai vinovaţi (într-adevăr, cum zice domnul Pogonaru, traficanţii de droguri iau, de regulă, pedepse mai mari decât consumatorii).
În ceea ce ne priveşte, sper să continuăm dialogul pentru ca pornind de la consensul privind principiile (teoria) să ajungem la o înţelegere privind implementarea lor (practica).

Cu simpatie,
Andrei Mocearov

A combate ideologia nu este tot ideologie.

Cred ca "fanatic al libertatii" e o contradictie in termeni. Iar daca rationamentele se bazeaza macar in parte pe expresia asta, atunci sint precare. Libertatea, oricit de multa sau de mare nu-i suficienta pentru a intelege. In viata, adesea lucrurile sint mai complicate: in pahar nu toarna tot timpul un chelner, ci adesea un "prieten" sau chiar un parinte. Asadar, analogia nu e consecventa: nu spun ca toate analogiile ar trebui sa fie consecvente. In acest caz insa, nu e doar relevant cazul alcoolicului, dar acesta e chiar cazul esential care a ramas nediscutat. Ce se intimpla cu economia unui stat dependent practic de imprumut? Are sanse sa-si revina daca se iau doar masurile obisnuite de austeritate?
Pina unde merge corect analogia imprumutului cu cea a alcoolicului: in cazul unui stat capturat, de pilda, inclusiv imprumuturile mici pot fi pe termen lung catastrofale, caci banii ajung in mod sistematic la cei care nu doar slabesc statul, dar il distrug prin coruperea profunda a justitiei si chiar malformarea corpului de legi. Intr-un stat capturat, poporul nu are acces direct la justitie, dreptatea insasi fiind un deziderat indepartat. Iar faptul ca dreptatea ajunge intr-o tara un deziderat indepartat poate fi mai mult decit simplu simptom: poate fi boala insasi. Cred ca in Europa si, in mod paradoxal pentru multi, inclusiv in Statele Unite, natura raporturilor dintre gindirea de stinga si putere e una viciata grav: nu doar ca justitia de la nivel european nu a avut baza pentru a condamna in mod neechivoc comunismul, dar prin asta sintem inca foarte departe de a intelege ca, pentru lumea postcomunista, chiar si stinga moderata constituie calea directa spre ideologizarea politica masiva de tip comunist. Cred ca pentru cine e pregatit sa vada, intre datoria publica si gradul de ideologizare exista o legatura directa. Ar trebui sa ne iasa din cap simetria: natura nu e simetrica decit arareori, si doar la fundamente. Daca ideologiile de dreapta pot fi usor demontate prin apel la umanism si bun simt, prin apel la simpla educatie in drept elementar, in cazul extrem, cu ajutorul armatei, nu acelasi e cazul pentru ideologiile de stinga: caci am vazut ca ideologiile de stinga au puterea de a aduce in stare de ebrietate ideologica cronica nu doar oamenii cei mai invatati, dar popoare intregi. Politica va insemna intotdeauna ideologie, insa minimul ideologic se obtine prin masuri de dreapta, in vreme ce stinga este calea spre maximul ideologic, adica spre comunism.
In fine. Ideea nu este de a interzice ideile de stinga, nu putem face asta: natura umana cea mai profunda este una ideologica, faptul este dovedit, cred, de ideologizarea masiva a credintei prin religia asimilata in mod ireductibil teismului. Dar la umanism se ajunge iesind sau incercind iesirea din ideologie: la intelegere ajungem in acelasi fel.
Sa reflectam serios la ipoteza asta: alcoolismul ideologic al popoarelor e indus chiar de ideologiile politice sau sociale de stinga aplicate sistematic si pe termen lung. Consumismul insusi e o prelungire in capitalism a comunismului. In realitate, principiul comunismului si alunecarea naturala spre comunism ar trebui sa fie ceea ce este principiul al doilea al termodinamicii pentru fizica. Adica: asa cum, in mod natural, orice sistem tinde spre starea cu dezordine maxima si, in general, trebuie sa consumi energie pentru a mentine un sistem intr-o stare ordonata, tot asa, o societate tinde, in mod natural, spre anarhie, iar calea cea mai directa spre aceasta este ideologia de stinga, comunismul. Comunismul nu poate fi evitat decit prin masuri de dreapta, pe de alta parte, e clar acum ca nici macar America nu e ferita de manifestarile la scara ale dezordinii comuniste. Caci numai intr-un sistem comunist puteau fi recompensati managerii care (si-)au ruinat investitorii. Poate ca poporul american e departe de comunism: nu acelasi lucru l-am putea spune insa despre oamenii sai politici, ba chiar despre bancherii sau managerii sai. Lucrul pare paradoxal, dar nu este: caci disiparea raspunderii si a pierderilor tine intim de ideologia comunista. Bine, dar oamenii aceia n-au fost indoctrinati de comunisti, cum e posibil? Cum spuneam, asta e tendinta naturala a societatii si a oamenilor: de a nu recunoaste greseala, de a pasa la infinit raspunderea. De ce se prelungeste criza? Simplu: pentru ca nu sint cautati vinovatii. De ce nu sint cautati vinovatii? Fiindca, cu toata libertatea, nu doar ca nu intelegem ce se intimpla, dar nici nu ne propunem asta. Tendinta naturala a omului este sa cheltuie, nu sa agoniseasca iar in general, omul vrea sa fie liber, arareori sa inteleaga.