se uitară...

Bunăoară eu îmi amintesc că din gura dlui Pleşu ieşeau tătos şi charimatic, în 2009, îndemnuri să'l mai votăm odată pe dl Băsescu că nu e aşa împiedicat ca alţii şi e mai "Cocoşilă"...eu când am zis că oamenii se uită în gura dlui Pleşu, au sărit toţi dilematicii că nu’i aşa, pt că asta presupunea că omul are şi o responsabilitate...că nah, la noi e de bonton să gândeşti politic ca Pleşu şi Liiceanu. Se cheamă că eşti asociat cu ei... nah, între timp "Cocoşilă" îl invită pe dl Pleşu la "decenţă" că de nu, scoate el oareşce bileţele roz... ironic nu? Dar nu'i bai...aţi avut şi voi ce scrie vo 2 săptămâni după lăturile aruncate pe Rege.... înseamnă că toţi am avut de câştigat (win-win, că aşa e în capitalism, iartă’mi răutatea..)

Eu nu sunt la curent cu ce numeşti dumneata "noua stângă"... Mie mi se pare însă că afurisenia celor trei vine exact de la "vechea dreaptă" pe care cei trei au trădat'o girând cu prestigiul lor fanfaronada anticomunistă a PD’ului şi a lui Băsescu … dacă nu crezi, întreabă’l chiar pe dl Pleşu că dumnealui a recunoscut că ştia că chestia cu condamnarea comunismului e o mascaradă…dar a aplaudat, s’a tras în poză cu „groparii” comunismului… că foştii comunişti cu greutate sau foştii (şi actualii) băieţi cu epoleţi mustăceau şi’şi frecau mâinile exact în aceeaşi sală în care cei trei corifei anticomunişti aplaudau, ori că au rămas bine merci de’a dreapta Băsescului, nu contează, cazul e clasat… nu mai contează nici că acuma ăia stau liniştiţi cu gura conectată la ţâţa capitalistă a statului român. Sunt deasupra oricărei suspiciuni câtă vreme au fost cu toţii la prohod unde s’a săvârşit cu gura dlui Băsescu şi s’a blagoslovit charismatic cu gura dnilor Pleşu, Liiceanu şi Patapievici

şi la P:S. nişte mici răutăţi despre dreapta, dacă’mi permiţi:

-eu dacă’mi amintesc bine dl Pleşu n’a fost decât în guverne de stânga…unul Roman care nu cred că poate fi considerat de dreapta…altul mai de dreapta, dar din partea PD’ului care pe atunci era cu cei mulţi şi oropsiţi (mă rog, cu aceeaşi supereroi de azi care reformează statul social)… dl Pleşu a fost prin poza PD’ului pe la toate înmormântărilor partidelor istorice şi acu face vocalize şi pentru priveghiul PNL’ului…

-sigur accesul celor trei la putere a fost absolut marginal (marginal fiind aici = cu sensul de sinecură, adică poţi poza ipocrit în independent, dar măslina şi icra neagră îţi parvin pe filieră publică)… mi’ar da şi mie mâna să lupt cu comunismul dacă raportul final ar purta ştanţă de la tiparniţa mea… şi iarăşi, dacă’mi amintesc bine, dnii Liiceanu şi Patapievici au avut şi înainte de 89 un oareşce acces, marginal desigur, la beneficiile puterii

-dacă tot îi combaţi pe flecarii antipatapievici cu „a dat omul ce cerea publicul cultural de acolo” nu înţeleg de ce vă plângeţi de Antene, OTV şi Taraf TV că şi ele dau publicului în mod capitalist ce cere…

Amalgamul ca hranǎ intelectual-spiritualǎ
sau
Cui-ul lui Pepelea

‘’Comunismul s-a prǎbuşit....., distruşi de comunism, .....faliment moral....dar... ideea în sine nu a fost automat compromisǎ, aşa cum a fost compromis nazismul.’’

Germania nazistǎ a pierdut rǎzboiul. Cîştigat de Uniunea Sovieticǎ Comunistǎ.
Comunistǎ deja de vreo 30 de ani. Nu chiar, dar pe-acolo.
Nazismul a avut procesul lui. Dupǎ aia poporul german, nazist sau nu, a plǎtit decenii şi decenii despǎgubiri-bani pentru crimele şi dezastrele pe care nazismul le-a pricinuit. Cui ?
Comunismul n-a pierdut nici o bǎtǎlie, s-a prǎbuşit singur, s-a dat pe burtǎ, s-a dat pe brazdǎ, uite-l nu e, s-a reiterat şi-a devenit pe ruinele unor popoare şi ale unor ţǎri distruse TOTAL ‘’capiatlism’’, ‘’democraţie’’, ‘’libertate’’.
Ca China azi, de plidǎ !
La buza gropilor comune fumegînde încǎ,, pe mormane de cadavre încǎ mişcînd şi icnind, într-un dezastru aproape absolut, unde MEMORIA abia dacǎ poate sǎ respire, nu se face aproape nimic pentru a condamna o datǎ pentru totdeauna aceastǎ ABERANTǍ IDEE OTRǍVIT-OTRǍVITOARE, drog perturbator de minţi omeneşti credincioase, simple, liniştite, pure şi profesori de istorie care vorbesc pe lîngǎ, alǎturi de realitate, dincolo de adevǎruri şi care se simt lezaţi dacǎ îi zgîlţîi mai abitir amintindu-le de ceea ce este şi a fost Comunismul. Tot ei se simt şifonaţi, sensibili şi victime inocent-nevinovate.
Caut profund rǎspuns corect la urmǎtoarea întrebare :
De ce nu se (poate) face un proces al Comunismului ?
Aşa cum a fost cel al nazismului, imediat . Nici mǎcar acum dupǎ 22 de ani.
Cine împiedicǎ procesul şi condamnarea Comunismului ? Cine ?
Rǎspunsul va da cred, cheia problemei. Bǎtutǎ straşnic în trei Cuie sfinte.
ACEST MISTER va rǎmîne în veci o ciupercǎ otrǎvitoare şi va hrǎni perpetuu aceastǎ IDEE MINUNAT CRIMINALǍ ( vezi, cel puţin, unele dintre comentariile de mai jos )

P.S. expresia “automat compromisǎ” poate da naştere la confuzii, interpretǎri, greşeli, şi teribile amalgamuri nedorit-pǎguboase. Am dori dacǎ este posibil, lǎmuriri sau precizǎri.
Mulţumesc.

@Laurie
D-na nu trebuie sa va imaginati ca dl.Ghinea isi noteaza ideile sale ,dansul,vantura lozincile altor jongleri de cuvinte de departe.Asocierea dintre socialism si Hitler si Mussolini a fost facuta de un "autentic"conservator Jonah Goldberg intr-o carte Liberal fascism.Daca aveti curiozitatea o sa vedeti ca dl.Ghinea si ceilalti tenori de dreapta de la asa zisa Dilema nu reiau punctele de vedere a ce se numeste de fapt conservatorism si care e reprezentat de ,printre altii,de Pat Buchanan,Andrew Bacevich sau Ron Paul,ci pe cele ale neoconservatorilor,o gasca care a faurit razboiul din Irak si pregateste neobosita cu aceeasi dezinformare pe cel din Iran si prin alte locuri.Despre amestecul fascismului cu comunismul,o manela din aceeasi tabara, l-as intreba pe dl.Plesu,atat de admirat de dl.Ghinea (cred ca orice om s-ar rusina sa se gudure astfel pe langa sef cum o face Ghinea care o face pe taranul ce o spune pa a dreapta):domnule te-ai fi putut inscrie si-n partidul nazist cum te-ai inscris in cel "criminal comunist"?
Si explicatia d-lui Ghinea a succesului lui Patapievici e penibila,e tocmai justificarea succesului manelelor si a difuzarii lor largi ca se vind bine.

Caracterizarea analizei pe care o fac ideologiei și structurii sociale a grupului până mai ieri dominant în cultura română ca o simplă derivație a teoriei conspirației este o denaturare grosolană a ideilor mele. Mai mult, faptul că faceți această caracterizare fără cea mai mică încercare de a demonstra că lectura dvs. este corectă și justificată de textele mele mă face să vă întreb ”unde a spus Sorin Adam Matei lucrul acesta”, ori, și mai potrivit, ”ar fi putut spune Sorin Adam Matei așa ceva?” Dacă ați fi frunzărit măcar paginile acestui ziar ați fi găsit acest text...

”Ecologie, nu tenebrologie

Cea mai mare problemă este interpretarea ideii de grup de prestigiu ca ‚grup mafiot’. Cîţiva dintre comentatorii Dilemei, în special d-nii H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu cred, de exemplu, că volumul meu este o încercare de a explica morfologia şi fiziologia lumii intelectuale româneşti prin lentila teoriei conspiraţiei. În lectura d-lui Liiceanu, de exemplu, cartea mea încearcă să demonstreze că un grup anume, cel pe care domnia-sa îl reprezintă, ‚a acaparat, prin abilităţi de tip mafiot, pîrghiile puterii culturale’. D-l Patapievici adaugă că în cartea mea aş fi afirmat că personalităţile grupului de la Păltiniş sunt ‚consecinţe intenţionate ale manevrelor grupurilor de prestigiu’ care ‚sunt confecţionate în culise, în mod secret şi fără control public, de către grupuri subterane care conspiră’. D-l Andrei Pleşu pare a sugera într-un registru comic-ironic–care face destul de greu de precizat dacă autorul e serios sau nu–că volumul meu îl acuză de a face parte dintr-o cripto-ceauşistă diversiune elitistă, care a construit încă din anii optzeci ‚maligne strategii de dreapta, pentru o dezlanţuită acţiune viitoare de purificare etnică şi culturală’, făcînd liste negre şi conducînd campanii de dezinformare.

Nici unul dintre conceptele menţionate mai sus nu poate fi întîlnit în cartea mea, textual sau perifrastic. Nicăieri în volum nu folosesc termenii de ‚mafie’ sau ‚mafiot’, de ‚culise’ sau ‚manevre de culise’, de ‚liste negre’, ori ‚dezinformare’. Viziunea celor trei pare a ignora eşafodajul sociologic şi istoric al volumului în care propun o ‚ecologie’ şi nu o ‚tenebrologie’ a lumii intelectuale româneşti.

În carte spun că lumea culturală românească se organizează pe criterii ‚paramoderne’, e adică o lume în care oamenii se adună şi se promovează reciproc pe criterii de prietenie şi prestigiu, ca în societatea tradiţională. Valoarea de piaţă, popularitatea, adeseori urmează, în loc să preceadă, acest prestigiu. Mai mult, puterea grupurilor pe piaţă este produsul capacităţii lor de a capta şi controla resurse ne-economice: funcţii şi instituţii de stat, subvenţii, burse şi donaţii filantropice. Grupurile de prestigiu reprezintă, de aceea, polul tare al lumii intelectuale româneşti. La celălalt pol se află o slabă, dar prezentă, piaţă de idei şi producţie culturală. Aceasta, deşi are o anumită autonomie, este încă în parte domintă de o ierarhie de grupuri închise (unele faţă de altele şi faţă de publicul larg).

Grupurile de prestigiu deformează mecanismele pieţei pentru că, deşi ele administrează reviste şi edituri ce vînd produse culturale pe piaţă, nu de aici îşi extrag ele puterea economică ori simbolică în primul rînd. Nu de aici primesc ele ‚semnalul de declanşare’ al lansării unuia sau altuia dintre starurile lor. Grupurile se reazimă pe resurse din afara pieţii şi se folosesc, cînd îşi plasează produsul, de alte metode decît studiul de piaţă.”

restul articolului poate fi gasit la http://www.pagini.com/blog/2010/06/22/ecologie-nu-tenebrologie/ (Dilema nu pare să fi arhivat acest articol)

Într-un interviu pe care l-am dat revistei Tribuna în 2005, mai afirmam:

”teoria conspiraţiei presupune că în România anilor de după 1989 a existat o piaţă perfect funcţională de idei, bunuri culturale etc. care a fost ulterior confiscată de grupurile de prestigiu. În fapt, grupurile au precedat piaţa, care a crescut de fapt în crevasele lor. Piaţa e ca un copac care a crescut pe ruinele unui templu căzut în paragină, adaptându-se cum a putut terenului.
Piaţa a fost distorsionată de la bun început de grupurile de prestigiu, pentru că ea a apărut în interstiţiile lor, ca zeii lui Epicur, care trăiau în golurile”materiei. Grupurile au devenit puternice pentru că au lovit publicul nu după, ci cu mult mai înainte de 1989, cu mesajele lor îmbătătoare: naţionalism, postmodernism, ortodoxism, existenţialism-păşunist etc. Ele sunt produsul unei istorii locale, sunt fructul unei evoluţii istorice şi nu au trebuit decât să aştepte să le cadă para coaptă a prestigiului prerevoluţionar în poală ca să o transforme în putere de toate felurile, inclusiv capacitatea de a vinde mai mult şi de a fi auziţi de alţii, după 1989. Vorba lui Woody Allen, „80 percent of success is showing up”, succesul în viaţă e garantat în proporţie de 80% de simplul fapt că ai fost omul potrivit, la momentul potrivit. Din acest punct de vedere, poate că domnii Patapievici, Liiceanu, dar şi alţi membri din diverse alte grupuri de prestigiu, cum ar fi Vadim, Păunescu, Theodorescu etc. sunt tot ce poate să producă mai bun şi mai „tare””cultura română în acest moment şi în această formă.”

Restul interviului poate fi gasit la adresa http://www.pagini.com/blog/2010/05/13/cine-e-sorin-adam-matei-e-postmode...

"Mussolini a fost un lider socialist de succes înainte de a fonda fascismul, şi opiniile sale social-economice nu s-au schimbat, nazism vine de la numele Partidului Naţional-Socialist. Repet: Socialist. Hitler se credea un socialist naţionalist, de aici vine cuvîntul nazist. Nu înţeleg de ce ar trebui asumat Hitler la dreapta, cînd el a fost un socialist antiliberal. Socialismul şi fascismul sînt gemenii aceluiaşi monstru: totalitarismul antiliberal şi antiburghez. Dreapta apără libertatea. Nu poţi spune că cei mai mari duşmani ai libertăţii au fost de dreapta."

"Interesant" punct de vedere cu privire la Hitler. Macar pt faptul ca "Mein Kampf" il descrie ca pe un dusman neimpacat al social-democratiei si al bolsevismului ma face sa cred ca poate ca CG nu are chiar 100% dreptate. Asta doar in cazul ca CG ar face un artificiu similar si i-ar scoate pe bolsevici de dreapta.

Definitia pe care o da AH socialistului e de fapt aceea a unui nationalist, a cuiva care nu are un ideal mai mare decit propasirea natiei (il citez doar, nu ca as lua de buna definitia - la nevoie pot da si citatul din cartea lui Alan Bullock).

De fapt testul socialismului e proprietatea asupra mijloacelor de productie si Hitler a acceptat intotdeauna capitalismul (fie el intr-o forma controlata de partid, semanind oarecum cu corporatismul).

Cred ca daca CG mai citeste o data paragraful si propria argumentatie o sa-si dea seama de ce diviziunea stinga/dreapta nu prea are sens (ceea ce i-am recomandat mai demultisor). Eh, ce bine daca termenii stiintelor politice ar sta frumos in raft ca nasturii si cuiele de la "Predoleanu"!