„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Nu mai este surprinzător ca în preajma marilor sărbători creștine să apară știri despre descoperiri care aplică lovituri fatale celor două milenii de credință. Dar nici că în marea lor parte aceste „descoperiri“ sînt, de fapt, vechi, dacă nu chiar falsuri. Dincolo de dezbaterea științifică, greu accesibilă publicului, problema pe care o lasă să se întrevadă aceste „știri“ e mai degrabă legată de contestarea autenticității temeiurilor credinței și de mai vechiul obicei de a-ți înveșmînta opțiunea în dovezi palpabile. Cu alte cuvinte, această știință critică a originilor creștinismului ne spune că dacă putem vorbi, totuși, despre Iisus, atunci trebuie să admitem că Iisus cel istoric a fost mitologizat.

Unui astfel de climat răspunde cartea lui Brant Pitre apărută în 2017 la Humanitas: Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, în frumoasa traducere a Tatianei Niculescu. Compusă riguros și energic, cu fluența unui documentar, cartea constituie o pledoarie pentru autenticitatea Evangheliilor și înțelegerea înrădăcinării profunde a creștinismului în iudaism. Teza sa este că pentru a-l înțelege pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu trebuie să cunoaștem ce credeau și așteptau contemporanii săi. Punctul de intersecție rămîne întotdeauna Vechiul Testament: prin el se prezintă Iisus ca Dumnezeu, prin el contemporanii îl înțeleg sau nu, îl acceptă sau îl resping tocmai pentru că refuză ceea ce înțeleg, și anume că felul în care El invocă Scriptura, de pildă Psalmul 109 sau Daniel 7, 13, are sensul vertiginos de a-i indica dumnezeirea. Argumentația lui Pitre amintește de o imagine a lui Hristos răstignit dintr-un manuscris din secolul al XI-lea aflat la Biblioteca Vaticană, în care trupul său este format din litere care constituie enunțuri: Hristos este Cuvîntul devenit văzut, este vizibilitatea textului într-o persoană – sursa, împlinirea sensului și exegeza acestuia.

Volumul e și o autobiografie intelectuală, pentru că autorul a traversat deșertul îndoielilor și al metodelor critice pentru a putea pune în lumină, cu instrumentele aceleiași critici, valoarea istorică și probantă a textelor Noului Testament. Pitre reușește să ofere în același timp o introducere în dezbaterea contemporană asupra autenticității Evangheliilor și o demonstrație în favoarea tezei că ele sînt documente credibile, asemănătoare biografiilor antice, că teoria anonimatului este neplauzibilă, neexistînd nici un manuscris anonim, ci dimpotrivă o coerentă tradiție a atribuirii textelor, și că teoriile privitoare la datarea Evangheliilor pot fi ușor răsturnate în sprijinul unei datări mai timpurii dacă se pornește de la dovezile interne ale Noului Testament.

Nucleul cărții e un răspuns dat celor care, considerînd Evanghelia după Ioan o contribuție speculativă tîrzie, văd în Evangheliile sinoptice povestea unui evreu singular care nu s-ar fi crezut niciodată Dumnezeu. Or, Pitre propune înțelegerea afirmațiilor lui Iisus despre sine din perspectiva profețiilor și, în genere, a felului de a vorbi al tradiției iudaice despre Dumnezeu. Sînt pagini convingătoare pentru o asemenea metodă, care ne prezintă de ce modul în care Iisus potolește furtuna și poruncește mării este un indiciu al dumnezeirii în mentalitatea iudaică, cum poate fi înțeles semnul lui Ionà, ce înseamnă autoidentificarea lui Iisus ca „Fiul Omului“, cît de adînc este sensul jertfei pe cruce din perspectiva structurii sacrificiale a Templului sau de ce, în timpul agoniei, Iisus rostește începutul Psalmului 21, invocînd textul profetic despre ceea ce avea loc sub ochii celor care îl priveau.

Brant Pitre nu ocolește nici o dificultate a mărturiei Evangheliilor, însă apelează la onestitate și discernămînt: există argumente în sprijinul afirmației că Evangheliile se bazează pe mărturii oculare, așa cum există o permanentă țesătură de trimiteri implicite ale lui Iisus care transmit că este Dumnezeu, iar a ne face că nu există nu ține deloc de metoda istorică. Cartea e o demonstrație care merită să fie parcursă: va fi reconfortantă pentru cei ce cred; va fi utilă pentru sceptici, punîndu-i în fața onestității pe care și-o revendică; și nici pentru cei ce nu cred nu ar putea rămîne fără ecou ca lecție de dialog și moderație. O pledoarie care îndeamnă la citirea textului biblic ca un itinerariu către răspunsul la întrebarea lui Hristos: „Voi cine spuneți că sînt?“

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.