Vladimir Ghika: străvezimea binelui

Vladimir Ghika: străvezimea binelui jpeg

Invitat să vorbească despre cartea sa autobiografică, Assise. Une rencontre inattendue (2014), scriitorul François Cheng făcea o mărturisire demnă de reținut pentru omul modern: „Sfinții nu sînt totuși o specie bizară! Există pentru a ne arăta binele de care este capabil omul”. Și am putea adăuga: fără să și-l aroge. Sfințenia are această exemplaritate, deși rămîne profund personală; transcende epocile, exprimîndu-se însă în limbajul timpului în care se arată; în cele din urmă este canonizată, avînd pe fundal o indelebilă doză de nonconformism. Dar esențială pentru portretul unui sfînt – am spune chiar vitală – e capacitatea de a deveni o transparență a binelui. Nu a unui bine generic, ci a celui inconfundabil de care, în fața propriei conștiințe, fiecare se simte însetat. Oglindirea și transmiterea acestui bine are, desigur, un preț: renunțarea de sine. A accede la condiția eroică a sfințeniei este posibil doar pentru cei care se fac pe ei înșiși săraci, se deposedează de sine și aruncă povara unei identități de suprafață.

Vladimir Ghika avea chipul acestei sfințenii: nu numai înfățișarea pe care o evocă toți cei ce l-au cunoscut, ci chipul ca o chintesență a faptelor, a gesturilor, a cuvintelor rostite, a vieții tainice de sub cadența zilelor și nopților. Mărturiile concordă că întîlnirea cu acest chip nu te putea lăsa indiferent. Monseniorul, după cum i se spunea, reușea să-i miște prin simpla sa prezență chiar și pe cei mai refractari față de lumea Bisericii. Or, aici stă diferența dintre a te arăta și a fi în ordinea sacrului: sfințenia nu rămîne niciodată la exterioritatea admirației pe care o suscită în ceilalți; ea cere o transformare, te interpelează, te atinge. Vladimir Ghika era convins că „nimic nu te apropie de Dumnezeu mai mult decît aproapele” și nu pregeta să se ofere în această proximitate fără rest, devenind o transparență.

Într-o conferință din 1924, vorbea despre o „misterioasă liturghie”, în care cel ce suferă vede în fratele său pe Hristos care-i vine într-ajutor, iar cel ce ajută îl vede pe Hristos suferind în săracul care cere milă: astfel se petrece o întîlnire între „Hristos binefăcătorul” și „Hristos pătimitorul” în orizontul lui Hristos în slavă, biruitorul. Această transparență a binelui are pentru creștini, după cum se vede, un centru care o susține ca realitate eficace. Monseniorul era deplin conștient și-i prevenea pe apropiați de ispita de „a nu-l vedea decît pe sărac, iar nu pe Hristos”, sau de „a te vedea doar pe tine în fața celui sărac și nu în fața lui Hristos”. Relația cu cei pe care în mod obișnuit nu i-ai întîlni sau nu i-ai lua în seamă e cu putință în mod real doar prin această mediere.

Prințul Ghika devenise de foarte devreme fratele Vladimir: îi ajutase pe răniții din timpul răscoalei de la 1907, își oferise părți din propria piele pentru cei cu arsuri grave; îi îngrijise în timpul Războaielor balcanice pe bolnavii din lazaretele ridicate pe malurile Dunării; la Roma asistase victimele unui cutremur la Trinità dei Pellegrini și pe tuberculoșii de la spitalul „Umberto I”. Între timp, la Paris, după o viață de misionar laic care a îmbinat căutarea intelectuală și diplomația spirituală cu ajutorarea suferinzilor, fratele avea să fie consacrat preot și astfel îi va întîlni pe săracii din Villejuif, unde va locui într-o baracă, dar și pe intelectualii rătăcitori pentru care avea să fie chipul milostivirii divine. Există în Pensées pour la suite des jours o cugetare care îi dezvăluie integral portretul lăuntric: „Timpul coboară către noi pe aripile Milostivirii și urcă pe cele ale speranței”. Părintele Vladimir a simțit că-l poate întîlni pe patul ultimei suferințe pe Panait Istrati, așa cum avea să îmblînzească încrîncenarea și să ofere alinare peste tot unde era chemat. De la Sydney la Tokyo și de la Dublin la Buenos Aires, acest „vagabond apostolic” sau, după cum îl zugrăvea prietenul său Jacques Maritain, acest „Sfînt Nicolae de stil modern, rezistent la toate intemperiile”, a știut dinainte că „smerenia este cea mai bună pregătire pentru agonie”, iar „curajul – el însuși o solitudine”. Curajul și agonia l-au așteptat în cruzimea închisorilor comuniste, unde sfințenia sa a devenit și mai străvezie.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă) volumul André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.  

Sursa foto: historia.ro

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.