Credința religioasă va fi mereu contestată sau disputată, întrucît fiecare are propria lectură, propriul grad de (ne)implicare existențială, dar și pentru că e dificil să construiești consensuri sociale în epoca informației explodate pe Internet. Multe voci se aud, și degeaba spunem, uneori, că sînt prea multe: oricum se anulează reciproc! Viețuim în cacofonie, în vacarm, în supralicitarea protestului, a indignării și a semidoctismului care dă lecții. Iar moștenirea ideologică a Revoluției franceze, îndelung prelucrată propagandistic în era sovietică, renaște sub ochii noștri grație noului egalitarism: nu ne mai este suficientă rezonabila egalitate în fața legii sau chiar a morții. Ne devine indispensabilă egalitatea absolută, distopică, generatoare de maximă ipocrizie (dar și fragilitate) socială.

Chermeza ajustării descendente n-ar avea haz fără reciclarea discursurilor din vremea lui Marx și Auguste Comte: religia științei pozitive, progresismul, cultul rațiunii, anticlericalismul. Îmbărbătați de asemenea discursuri (pe care Occidentul le-a trăit patetic în secolul al XIX-lea, dar care, iată, trec Dunărea mai impetuos decât legiunile romane), navigăm zilnic, pe net, printre mostre de ignoranță cu damf: oameni fără cultură religioasă, dispuși să radă tot în materie de „obscurantism“, „nou Ev Mediu“ (săracul Berdiaev!), luptă cu „popimea“ retrogradă și cu „prostimea“ superstițioasă.

Să radă, bunăoară, zecile de mii de pelerini porniți spre mînăstirea Nicula. E tot piața, bat-o vina! Am citit status-uri de psihologi (cu cabinet) care „dădeau“ în preoți ca în niște concurenți neloiali: „Alo, părinte, de suflet ne ocupăm noi!“ Sau „vedete“ TV care-i luau în balon pe „retardații“ de pelerini, doar pentru crima că aceștia au dezertat din fața prăvăliei catodice de unde-și extrag ele renta strîns legată de rating… Competiție mare, monșer! Și, cum spuneam, o groază de ignoranță pamată. Căci ateul și agnosticul care chiar posedă o cultură științifică „la zi“ găsesc resurse pentru a respecta faptul religios, așa cum procedează orice ins bine educat. Între registrul religios și cel al științelor de avangardă există, de altfel, numeroase afinități elective. Personal, văd adesea astrofizica, biologia sau neuroștiințele ca pe niște teologii secularizate. Iată, bunăoară, un pasaj elocvent prin dramatismul său mitologic: „Unul din protoni e transformat în­tr un neutron și un pozitron, iar celălalt proton se leagă de neutron pentru a forma un deuteron. Apare și un neutrin, care acționează foarte slab, iar acesta părăsește imediat scena. Pozitronul și unul dintre electronii orbitali se anihilează reciproc, așa încît din doi atomi de hidrogen rezultă un atom de deuteriu și se degajă o cantitate de energie care contribuie la strălucirea stelei“. (Martin Bojowald, Ce a fost înainte de Big Bang?, Humanitas, 2016, p. 203). Regăsesc în pasajul citat exact ambianța teomahică din Avesta sau marile conflicte „eonice“ prezente în textele gnostice ale elenismului tîrziu…

Pe scurt, dragi cititori: că sîntem sau nu bisericoși, ar fi bine să respectăm credința fiecăruia, cu tot cu manifestările sale, tradiționale sau nu. Nu e cool să te dai mare că tu nu crezi în Dumnezeu: evident că nu crezi în „prietenul imaginar“ sau în „Bătrînul bărbos“ (pe care nu-l găseau interstelar nici măcar sateliții anilor ’60). Căci Dumnezeu nu e așa. Nu știm cum e, de vreme ce a apărut teologia apofatică și s-a constelat omenirea cu experiențe mistice, extrasenzoriale. Unii dintre noi, însă, credem că s-a produs, „la plinirea vremii“, o joncțiune divino-umană, în persoana Celui care a întemeiat creștinismul. Nu divinizăm un om, întrucît credem (așa cum și ateul crede în măsurabilitatea atomului de hidrogen) că acel om chiar era Dumnezeu. Bun, spuneți-ne că e o „metanarațiune“ etc. N-o vom deconstrui, pentru că agenda noastră e mai modestă. Am vrea pur și simplu să trăim într-o societate unde liberul exercițiu al credințelor religioase nu e îngrădit factual, printr-o atmosferă sulfuroasă de linșaj „progresist“. Pax vobiscum! 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.