Sinodul panortodox (XIII)

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Cum am scris deja: receptarea înseamnă, de fapt, ceea ce rezultă ca fiind definitiv și asumat la capătul unei critici atente, nu lipsită de polemici, pe marginea formei și a fondului unui moment sinodal precum cel consumat în Creta.

Legat de forma sinodului panortodox, ar fi multe de spus. Referitor la modul cum s-a derulat – pe baza unui regulament aprobat de toate Bisericile Ortodoxe autocefale și autonome locale, fără nici o excepție –, anumite voci au criticat faptul că s-a limitat numărul participanților, că nu au fost mai mulți laici, dar și mai mulți clerici „inferiori“, adică preoți și diaconi, dar și monahi și monahii, că nu s-a respectat tradiția ca fiecare episcop să aibă un vot, iar nu ca întîistătătorul să voteze în numele Bisericii pe care o reprezintă, mai precis: a ierarhilor din delegație care au semnat doar documentele. Una peste alta, s-a creat impresia unei întîlniri la vîrf, cum sînt sinaxele obișnuite, declarată însă de data aceasta drept sinod.

Un efect profund păgubos al regulilor de organizare s-a văzut imediat. Este vorba despre modul cum s-au poziționat unii ierarhi, precum cei sîrbi, care au refuzat să semneze alături de Patriarhul lor documentul despre dialogul interconfesional. La fel, anumite voci din sinodul Greciei au avut poziții distante față de linia delegației din care făceau parte. În fine, și la noi au existat gesturi care au indicat lipsa consensului. Aceste expresii ale diversității și libertății, două calități de neînlocuit și care definesc cel mai bine creștinismul, au ajuns să fie folosite propagandistic de acele cercuri oricum imposibil de convins și care sînt, vorba lui Țuțea, „posedate de certitudine“. Cu alte cuvinte, receptarea Sinodului Panortodox a fost inutil îngreunată de corsetul organizatoric.

Apoi, referitor tot la formă, a surprins comportamentul organizatorilor față de presa ortodoxă, alta decît cea oficială, ai cărei reprezentanți au fost ținuți la ușă. Nici mai mult și nici mai puțin, jurnaliștii non-ortodocși au fost tratați mai bine decît cei aparținînd Bisericii noastre. Nu este un detaliu, o scăpare protocolară, ci un indiciu consistent că, în mintea unora, imaginea mijlocită de unii ar fi mai importantă decît cea creionată de alții. Un joc de marketing eclezial neverosimil la acest nivel. Sau o dovadă, în plus, a mentalității lumești potrivit căreia ce se spune în afară este mai important decît ceea ce se petrece în interior. Și de data aceasta, multe neînțelegeri ar fi fost evitate dacă era un plus de înțelegere, de flexibilitate, sinodul nefiind o procedură, ci un fapt de viață (eclezială).

Legat de comunicare, nu am văzut efortul sistematic al organizatorilor de a asigura sinodului cretan transparența și impactul pe care le merita. În plină epocă a comunicării, în posesia unor instrumente pe care părinții din primul mileniu creștin nici nu le intuiau, dar de care sînt convins că ar fi făcut uz, ținînd cont de dispersarea geografică a comunității ortodoxe, prezentă în absolut toată lumea, nu s-a considerat utilă transmiterea tuturor reuniunilor, doar prima și ultima fiind accesibile online. Acum, în mijlocul vacarmului provocat de cercurile pomenite mai sus, ar fi mai mult decît utilă publicarea imediată, iar nu peste doi-trei ani, a stenogramelor Sinodului, spulberînd teoriile fanteziste aflate în circulație și care tulbură masiv comunitatea noastră de credință.

În fine, în ceea ce privește participarea Bisericii Ortodoxe Române, s-au făcut auzite numai cuvinte de laudă. De la Patriarhul Ecumenic la ierarhi de prestigiu, contribuția teologică românească a fost apreciată și considerată, în multe puncte, salutară. Probabil că aici a jucat un rol decisiv temperamentul spiritual al unei Biserici aflate de secole între blocul grecesc și cel slav și care a învățat treptat să se poziționeze echilibrat. La urma urmelor, despre asta este vorba în procesul de receptare: abordarea senină, fără încrîncenare și fără prejudecăți, a momentului istoric pe care, contemporan, ești chemat să îl înțelegi. Sinodalitatea este o dovadă al lucrării Sfîntului Duh în Biserica lui Hristos, dar în egală măsură și o probă a calității umane a celor care se pun în slujba Lui. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.