Semnele religioase între lege şi cuviinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Semnele religioase între lege şi cuviinţă jpeg

Cu ceva timp în urmă, la începutul lui 2013, Patriarhul Chiril I al Rusiei a făcut o declaraţie mai deosebită. După episodul Pussy Riot, Puterea, susţinută de Biserica rusă, decisese să înăsprească legea care condamnă ofensele aduse sentimentului religios. Or, prin declaraţia lui, Patriarhul se distanţa totuşi un pic de brutalitatea stilului Putin. „Orice măsură legală privind apărarea simbolurilor religioase şi a credinţei“, a afirmat el, „trebuie atent studiată pentru a nu limita libertatea de expresie… E esenţial ca împotrivirea faţă de blasfemie să fie justă, măsurată şi lipsită de agresivitate.“

Încercare de a pune culoare democratică pe imaginea Bisericii ruse? Critică la adresa ţarului actual, de care Patriarhul se arată altfel mereu alături? Manifestare de independenţă a Bisericii ortodoxe ruse faţă de puterea temporală? Cu groasa caricatură de rugăciune, „performată“ în catedrala Hristos Mîntuitorul din Moscova, Pussy Riot voiau să denunţe tocmai alianţa „altarului“ cu „tronul“ în Rusia lui Putin.

Iată că, măcar punctual, printr-un mic accent, stilurile Puterii şi Bisericii s-au deosebit totuşi. De partea lui, statul tratează poliţieneşte manifestările critice faţă de regim, oricare ar fi ele. Ca să-şi adauge sprijin popular, politica autocratică se înfăţişează drept apărătoare a tradiţiei, a Bisericii, a religiei, a moralei religioase. De partea ei, Biserica pledează, preţ de o declaraţie, pentru libertatea de expresie, pentru o politică atentă la drepturile indivizilor.

În Rusia iliberală, morala publică e dictată de ideologia oficială, de politic. Opozanţii sînt declaraţi „huligani“, „nepatrioţi“, „duşmani“. Cei mai vizibili riscă hărţuirea, închisoarea ori chiar asasinatul.

În Occidentul liberal, în schimb, politicul e cel care stă sub influenţa unei morale laice. Drepturile omului, libertăţile individului (de gîndire, de expresie etc.) sînt principii care nu organizează doar gestionarea cetăţii, viaţa laolaltă. Respectarea diversităţii (culturale, religioase, de convingeri) ţine de etica occidentală.

Etică laică, deoarece referinţa la transcendent, înrădăcinarea valorilor într-un pol divin nu mai constituie un dat unamim acceptat, practicat. Pentru societatea tîrziu modernă, „Dumnezeu este separatul“, potrivit expresiei lui Marcel Gauchet. Nu se amestecă în treburile oamenilor decît prin actele şi convingerile unor persoane şi grupuri sociale. Nu credinţa, ci comunităţile de credinţă sînt actori ai vieţii publice. Statul laic are de asumat postura neutralităţii faţă de religii şi postura recunoaşterii, egale şi pline de respect, a convingerilor şi comunităţilor religioase. Odată cu creşterea fundamentalismului islamic în Europa, această dublă exigenţă pune probleme din ce în ce mai încurcate, stîrneşte analize, discuţii, aporii. Ce măsuri pentru a stăvili propaganda extremistă şi a preveni posibile conflicte identitar-religioase? O dezbatere larg europeană priveşte portul semnelor religioase în anumite spaţii publice. Franţa, de pildă, a găsit cu cale să legifereze interzicerea mărcilor religioase ostentative în şcolile primare şi secundare. Funcţionarii publici sînt de asemenea obligaţi să nu le afişeze în timpul serviciului. Într-o atmosferă de laicitate respectuoasă faţă de religii, aplicarea legii deosebeşte cu grijă cazurile în care semnul ţine de simpla afirmare a identităţii de cele care îl afişează cu intenţii de propagandă agresivă.

În schimb, adepţii secularizării tari, corecţii politic, cer izgonirea oricărui simbol religios din locurile publice (vezi, de asemenea, în România, vocile care pretind ca icoanele să fie eliminate din şcoli şi spitale). Dar asta nu limitează libertatea de manifestare a apartenenţei credincioase, libertatea de expresie a individului în fond? Creştini, evrei, musulmani, cetăţeni europeni normali, sînt ei siliţi să-şi lase acasă identitatea religioasă, cînd statul le garantează recunoaşterea ei? Creştinismul, unul dintre constructorii Europei, trebuie să se ascundă, să dispară din istoria, cultura, peisajul şi memoria europenilor actuali?

Măsurile franceze au stîrnit şi episoade amuzante în rezultatul lor. La Marsilia, în august 2012, un grup de susţinători ai acţiunilor Pussy Riot au manifestat cu feţele mascate, referinţă la cagulele purtate de membrele grupului punk-rock rusesc. Poliţia i-a interpelat şi le-a făcut proces-verbal în baza legii numite „anti-burqa“. Ea interzice „ascunderea deliberată a feţei sub o mască, o cagulă sau un văl islamic integral“. Cu o dublă motivaţie: pe de o parte, viaţa comunitară presupune vederea faţă către faţă a persoanelor; pe de altă parte, masca împiedică identificarea persoanei „în împrejurări care pot aduce atingere ordinii publice“.

Ca nişte manifestanţi pro-feminism şi libertate de expresie fără limită să fie interpelaţi pe baza unei legi anti-burqa e amuzant. Dar e şi semnificativ. Cagula punk, asociată cu Pussy Riot, şi vălul de tip burqa trimit la extremismul ideologic. Una la extremismul „progresist“, celălalt la extremismul religios-identitar. Amîndouă extremisme cu pretenţii „totalitare“ fiindcă vor să impună o „normă“, să dicteze mentalitatea şi comportamentul întregii societăţi. Nici unul nu respectă deosebirile de apartenenţă, de gîndire, de opinie.

Libertatea de gîndire şi de exprimare constituie un drept fundamental în societăţile liberale. Dar un drept, ca să fie funcţional, implică o egală responsabilitate pentru beneficiarul lui. Statul democratic garantează dreptul liberei exprimări. Îi asigură condiţiile de exercitare. Cît priveşte „responsabilitatea de exprimare“, ea cade mai întîi în sarcina membrilor societăţii. Nu legea, ci buna-cuviinţă în primul rînd cere ca figurile şi simbolurile unei religii – ale oricărei religii – să nu facă obiectul unor glume groase, al unui scenariu degradant. Nu legea, ci buna-credinţă în primul rînd cere să nu-ţi practici religia cu ură, dispreţ, ameninţări, atacuri faţă de celelalte religii ori convingeri. A pune libertăţii de exprimare limita respectului şi a bunei-cuviinţe nu e semn de cenzură. E semn de responsabilitate civică, de civilizaţie.

Libertatea de exprimare, ca drept fundamental, desparte societăţile democratice de totalitarism. Dar nu e un drept absolut, nelimitat. Democraţia reală lucrează cu principii corelate, care se reglează şi se limitează unele pe altele. Nu mai puţin fundamental decît criteriul libertăţii e, în democraţiile autentice, criteriul respectului, acceptarea diversităţii. A-ţi exercita un drept în mod extremist, călcînd pe dreptul celuilalt, e oare o atitudine liberală? E etic acceptabil? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikipedia

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.