Să fie lumină...
"Civic Media" a cerut CNSAS să dea la iveală date "specifice" referitoare la personalităţile de prim-plan ale României. Campania "Voci curate"! Înţeleg că mişcarea e sincronizată, la Bucureşti şi Sofia, astfel încît ambele candidate la Uniunea Europeană să poată produce, în ziua nunţii, certificate de virginitate. Ideea mi se pare fabuloasă şi o salut, deşi demersul - postat pe net - nu solicită "eventuale" informaţii despre "posibilii" turnători, ci "datele" ca atare, de parcă toată lumea ar fierbe în aceeaşi oală. Pe de altă parte, se cuvine să-mi exprim relativul scepticism. Noul CNSAS e luat cu asalt, de la primul ministru (care doreşte să i se verifice propriul dosar), trecînd prin ONG-uri, ostaşi, precupeţi, popor. Nu cred că, pînă la 1 ianuarie 2007, staff-ul Colegiului va reuşi procesarea acestei avalanşe de cereri. Au primit ei un trenuleţ cu dosare inedite, dar nici pe departe întregul fond arhivistic. Situaţia a rămas nebuloasă. Se pretind adevăruri, însă totul e avortat pe parcurs, aşa încît nu ştiu dacă există vreo singură instituţie (bunăoară, Parlamentul) care să fi trecut printr-un filtru riguros, cu rezultate pe măsura precarului nostru cadru legislativ. Apropo, care ar fi urmările, de vreme ce nu există o lege a lustraţiei? Poate doar demnitarii care au dat declaraţii false de non-colaborare cu Securitatea să poată fi sancţionaţi prin pierderea funcţiilor, dar parcă-i văd cîştigînd în instanţă sau, mai ştiu eu, pe la CEDO "dreptul" de a fi reînşurubaţi, cu tot cu despăgubiri. Cît despre jurnalişti, e clar că nu li se poate "face" nimic şi spun asta cunoscînd irelevanţa băştinaşă a "simplului" oprobriu public. Ca scriitor, figurez printre cei daţi la transparentizare. La MAE, unde lucrez, am fost de asemenea pus pe listă, întrucît dl ministru Mihai-Răzvan Ungureanu a solicitat CNSAS scanarea diplomaţilor cu funcţii de răspundere, de la secretar de stat pînă la director-adjunct. Chestia devine excitantă, numai de-am putea paria pe seriozitatea răspunsurilor şi aplicarea unor standarde uniforme. Simplul fapt că - ştiindu-te nevinovat (ca să nu mai intru în detalii autobiografice de tipul "depunere-acte-plecare-definitivă" sau participare - anonimă - la revoluţie) - te trezeşti totuşi în compania unor turnători virtuali îmi arată că ambiguităţile de acest ordin trebuie curmate. Pînă acum, diferenţa dintre "noi" şi "ei" se manifesta doar în mintea şi sufletul fiecăruia. Ştim cu toţii ce am făcut şi ce nu, de ce - şi cu ce preţ - am ales o cale sau alta. Ceea ce nu se mai poate tolera e tocmai amalgamul, pe care operaţiunea "Voci curate" îl denunţă implicit. Atîta vreme cît separaţia mentală funcţiona, puteam să-mi rumeg frustrarea că ticăloşii de toate calibrele se descurcă excelent, fără ca umbra porcăriilor săvîrşite pe timpul comunismului să-i atingă în vreun fel. Din momentul în care - figură publică - eşti pus laolaltă cu oricare dintre "foşti", e ca şi cum, odată aruncat într-un hîrdău, n-ai resimţi nevoia de a face un duş purificator. Ei bine, resimt această nevoie, chiar dacă împrejurările prezente comportă un semiton jacobin creştineşte discutabil. Din asemenea raţiuni (spirituale) nu mi-am cerut dosarul personal de la CNSAS. Mi-am spus că dacă vreun prieten a fost în realitate "prieten" şi - Dumnezeu ştie sub ce presiune sau din ce perversiune - m-a turnat la Securitate, e mai înţelept să-l iert, ignorîndu-l, decît să-l pedepsesc într-un fel, împovărîndu-mă cu păcatul duşmăniei. Aici e însă vorba de o cauză transindividuală. Societatea civilă însăşi pretinde, sanitar, despărţirea apelor. Nimeni nu-i poate refuza libertatea de a şti dacă X sau Y - formator de opinie - are căderea morală de a se arăta în lumina gratificantă a reflectoarelor. Reacţiile preliminare vădesc riscul de a transforma şi această ocazie de clarificare într-un prilej de interminabilă dezbatere. Că în spate e nu ştiu cine de la Putere, care vrea să închidă gura presei, că de ce jurnaliştii şi nu clericii etc. etc. Domnule Claudiu Secaşiu, vă rog frumos să rupem pisica!
