Rex angelicus

Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Rex angelicus jpeg

Regele Mihai, născut pentru a în­­deplini rolul de rege con­sti­tu­țional al României, ceea ce însemna, după cum el însuși explica, deasupra competiției politice și a zonei de decizie politică nemijlocită, dar forțat de circumstanțe să îndeplinească o misiune politică activă și asumată individual, de suveran în sensul schmittian al cuvîntului („suveran e cel care decide asupra situației de excepție“), reprezintă un caz aparte în peisajul monarhic european. Să-l privim astăzi ca pe un fost șef de stat al României ar fi încă o mistificare istorică și o tristă cecitate spirituală. În opinia mea, pe care o voi susține în cele ce urmează, regele Mihai este cel care a salvat ideea românească în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Monarhia constituțională europeană, așa cum s-a formulat ea în Anglia modernă și s-a extins în secolul al XIX-lea în întreaga Europă, reprezintă o deconstrucție graduală sau constitutivă a ideii platoniciene și aristotelice de monarhie. Monarhia este dreptul de decizie al unui singur individ asupra intereselor și modului de organizare a comunității sale. Monarhia este legitimă cînd este acceptată de o largă majoritate a membrilor comunității, iar deciziile sînt luate în sensul legii morale general umane și în cadrul legilor particulare ale comunității respective. Ieșirea din acest cadru împinge monarhia în tiranie. Toate deciziile politice ale Regelui Mihai se înscriu în această definiție premodernă a monarhiei: răsturnarea regimului Antonescu pentru vina de tiranie întrucît suspendase Constituția țării din 1923, întoarcerea armelor împotriva Germaniei în numele interesului superior al comunității sale, rezistența – prin greva regală, adică refuzul de a semna actele Guvernului Groza, și alte acțiuni legitime – împotriva instalării regimului comunist, curajul revenirii în țară în noiembrie 1947, după vizita în Anglia, cînd orice act de rezistență părea sortit eșecului fără o implicare militară directă a aliaților occidentali, denunțarea regimului comunist în exil și condamnarea lui ca ilegitim și criminal, și susținerea opoziției în exil. În contextul crizei politice din Uniunea Sovietică și a răsturnării regimului Ceaușescu în România, Regele Mihai a trecut de la presiunea morală și politică indirectă exercitată din exil la încercarea de a se implica nemijlocit în democratizarea societății românești post-comuniste și în readucerea țării în alianța politică cu grupul țărilor democratice ale Occidentului. Regimul Iliescu l-a privit ca pe un dușman și a perceput tentativele sale de a reveni în țară ca pe o acțiune politică ofensivă. De aici rezultă faptul că Regele Mihai devenise, prin simpla sa prezență, o declarație politică antitotalitară și prodemocratică, față de care orice actor politic trebuia să se poziționeze. Însă, în numele interesului superior al comunității sale, Regele Mihai nu a formulat direct o pretenție la reinstaurarea regimului Constituției din 1923, în numele ideii că monarhia nu este legitimă decît printr-o largă adeziune populară. A afirmat însă că rolul lui de monarh nu se oprește la nivelul relațiilor instituționale stabilite de Constituția din 1923 și că obligația lui de a activa ca monarh subzistă și fără formalizarea acestor relații instituționale.

Astfel, relația sa cu poporul român a continuat în plan spiritual. Fără emfază, dar cu toată puterea simbolică a timpului, locurilor și persoanelor, vizita regelui în România de Paștile anului 1992 a constat din celebrarea Învierii din moarte a Mîntuitorului Iisus Hristos, expresie metaforică și a dezideratului învierii poporului român din moartea politică a totalitarismului, și din închinarea la mormintele domnitorilor Ștefan cel Mare al Moldovei de la Putna și Constantin Brâncoveanu al Țării Române din biserica Sf. Gheorghe Nou din București. Cei doi domnitori, simboluri ale curajului și jertfelniciei, virtuți regale prin excelență, erau strămoșii politici și naționali ai regelui (existînd însă și legături genealogice), figuri emblematice ale ideii românești. În același timp, în pregătirea vizitei Regelui Mihai se răspîndise zvonul în popor că numai după ce se va fi închinat un os domnesc – și cine poate fi mai os domnesc decît Regele Mihai? – la mormintele domnitorilor vor putea fi ridicați aceștia pe altare, adică proclamată oficial canonizarea lor. Fapt este că în anul acelei vizite a avut loc canonizarea voivodului Ștefan cel Mare și Sfînt. Era un scenariu demn de regii taumaturgi ai lui Marc Bloch, la sfîrșit de secol XX. Regele Mihai și-a asumat să joace într-un astfel de scenariu din acel moment. Restul se juca într-un Realpolitik dominat pe de o parte de forțe mondiale care depășeau cu mult forțele politice de pe Dîmbovița, pe de altă parte în sufletele oamenilor. Regele Mihai a ales să domnească în sufletele oamenilor, ale celor care își doreau această domnie: o domnie a blîndeții, a persuasiunii, a iertării și a lepădării de sine. Cîți oameni au puterea sufletească să fie blînzi și binevoitori sau măcar răbdatori și politicoși cu prigonitorii și batjocoritorii lor? Regele Mihai s-a purtat în acest fel cu cei care îi refuzaseră intrarea în România, îl hăituiseră pe șoselele României sau dezlănțuiseră o campania de ură în presa aservită puterii politice din acei ani. Regele Mihai spera la o schimbare lăuntrică a acestora. Ar fi fost / ar fi cea mai mare biruință. Prin declarația că își dorește o reconciliere politică pentru perpetuarea ideii românești în coordonatele ei istorice cele mai generoase, și anume ca națiune politică axată pe binele comun și nu o națiune etnocentrică obsedată de excluziuni, Regele Mihai a intrat în ceea ce, în ochii scepticilor, ar putea fi taxat de utopie spiritualistă. Într un interviu din ultimii ani a spus fățiș că românii se vor regăsi cînd îl vor regăsi pe Dumnezeu. În viziunea lui, binele comun are o componentă transcendentă care cere un angajament individual. Prin acest comportament politic, care ridică autolimitarea la nivel doctrinar, regele Mihai se înscrie într-o tradiție monarhică ce îi numără pe ducele Wenceslas al Boemiei, intrat în memoria colectivă drept rex angelicus, pe sfinții martiri Boris și Gleb, care s-au lăsat omorîți de fratele lor în numele pacifismului creștin și al non-rezistenței la violență, pe sfîntul rege Ludovic al Franței. Marele înțelept al secolului XX, Alexandr Soljenițîn, propunea autolimitarea ca antidot la autocombustia umanității din ultimul secol.

Idealul monarhic creștin a formulat un deziderat al perfecțiunii, care presupune, între principalele virtuți, stăpînirea asupra patimilor și stăpînirea de sine. Rex angelicus, după arăta Ernst Kantorowicz în celebra sa carte Cele două corpuri ale regelui, numește acest deziderat. Bunicul Regelui Mihai, luînd decizia de a angaja România în război împotriva vărului său, împăratul Wilhelm al II-lea, a fost apostrofat de un om politic al vremii că un Hohenzollern nu poate fi învins, la care Regele Ferdinand i-a răspuns cu blîndețe că se înșela, el învinsese deja unul, pe sine însuși, în sentimentele și dorințele sale personale, acționînd în numele intereselor superioare ale comunității pe care o reprezenta. Stăpînind asupra propriei sale persoane, Regele Mihai a domnit pînă la moarte. Cinstea pe care i-o arată astăzi poporul român la înmormîntare este încununarea acestei domnii. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: Eduard Enea, Adevărul

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.