Religia între sens şi reclamă

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Religia între sens şi reclamă jpeg

Cînd în viaţa lor se iveşte o fisură, tot mai mulţi europeni caută sprijin în credinţă. O boală gravă, tema morţii, o nenorocire, un eşec profe­sio­nal sau de cuplu, singurătatea, oricare dintre ele stîrnește nevoia de susţinere, de încurajare, de speranţă. Trezește nevoia unui sens mai amplu decît îl poate da ţesătura comună, prea familiară, lipsită de resurse tari, a lumii în care ne mişcăm în mod curent. În cartea sa despre religia în democraţie (Ieşirea din religie, Humanitas, 2006), Marcel Gauchet afirma că religia/religiile au un frumos viitor la nivelul individului. Chiar şi atunci cînd el nu trece prin cutremurul unei crize, îi oferă structuri de „viaţă bună“ (în înţeles religios ca şi în înţeles filozofic antic), o superioară ordine, un cadru pentru dezvoltarea calităţilor, a generozităţii, a umanităţii lui.

Conferinţa Episcopilor Franţei anunţa de pildă că, în 2016, de Paşti, 4124 de adulţi au fost botezaţi, cu 40% mai mulţi faţă de 2010. Fie că vin din medii atee ori s-au depărtat de instruirea creştină primită în copilărie, oamenii aceştia pun întrebări, vor să se pregătească pentru intrarea în credinţă, să cerceteze înţelesurile Scripturii. Aşteaptă să fie atraşi, convinşi de discursul religiei spre care se îndreaptă, de concepţia despre lume pe care le-o propune ea.

În urma unei cercetări de cîţiva ani, jurnalista Linda Caille (interviu în Le Monde des religions, 6.07.2017) arăta că, faţă de această aşteptare, atitudinea creştinismului „clasic“ (catolic, protestant) se deosebeşte de atitudinea multor musulmani sau evanghelici de diferite apartenenţe. Cei din urmă sînt convinşi că modul lor de credinţă e soluţia, că religia lor e cea mai bună, mai împlinitoare. Urmăresc convertirea celuilalt. Invită insul să li se alăture de îndată: „Vino la noi, ai să vezi că e genial!“, rezuma lucrurile un părinte iezuit care a urmărit tema convertirilor contemporane. Catolicii nu au, în genere, acest comportament. Sînt gata, desigur, să împărtăşească mesajul Evangheliei, să deschidă înţelegerea pentru actul lui Christos, dătător de viaţă şi de un sens care poate preschimba fiinţa. Dar o atitudine misionară prea ofensivă li se pare că ar putea friza concurenţa, chiar intoleranţa faţă de alte religii. Cînd cineva deja apartenent unei tradiţii li se adresează, e adesea sfătuit să se adîncească în propria cale: „Fii un bun musulman“, i se spune, de pildă.

Creştinismul vest-european „clasic“ se află într-un bun acord cu pluralismul societăţii tîrziu moderne. După ce catolicismul şi-a consumat opoziţia faţă de modernitate, el este acum, împreună cu protestantismul, un participant firesc, activ, îmbogăţitor la atmosfera liberală. Amîndouă sînt respectuoase, fraterne faţă de diferenţa religioasă. Asumînd întîlnirea cu celelalte religii, Biserica Catolică şi-a însuşit tema libertăţii de credinţă, de gîndire, de convingeri a persoanei. A făcut din ea, la Conciliul Vatican II, declaraţie oficială. Pe deasupra, a avut tăria să privească critic ceea ce, în lunga ei istorie, a fost fenomen de intoleranţă, de agresivitate faţă de alteritatea confesională/religioasă. În Europa de astăzi, confesiunile creştine „clasice“ au părăsit orice atitudine misionară apăsată. Oriunde sînt prezente, o fac cu generozitate, atenţie, colegialitate faţă de ceilalţi actori religioşi. Poate că, totuşi, teama de orice urmă de atitudine ofensivă le diminuează iradierea propriu-zis spirituală în societatea mare. Mesajul christic e rostit/asumat în comunităţile de credinţă. Dar vibraţia lui nu mai constituie materia unui interes larg. Noroc că ultimii trei Papi sînt, fiecare, figuri excepţionale. Prin ei, alături de alte figuri creatoare ale credinţei, creştinismul „clasic“ continuă să interpeleze public omul occidental. Mai ales de cînd terorismul de justificare musulmană însîngerează Orientul Apropiat şi Europa. Vocile creştine cheamă la fraternitate împotriva urii, se întîlnesc în eforturile lor cu musulmanii moderaţi şi cu laicitatea ospitalieră faţă de religie, contribuie la apărarea Europei de un pluralism conflictual.

Cei care, printre musulmani şi evanghelici, sînt aprigi în intenţia lor de convertire nu au sensibilitate faţă de pluralism. Socialmente, comportamentul lor poate fi totuşi justificat de un drept democratic, anume libertatea de convingeri şi de a le da acestora expresie publică.

Dar din punct de vedere spiritual cum arată cele două atitudini? Asta, indiferent care ar fi reprezentanţii lor. A fi convins că numai credinţa ta – sau mai bine zis modul tău de credinţă – sînt adevărate, sînt împlinitoare nu dovedeşte oare o anumită îngustime de spirit? Nu pune spiritualul la un nivel prea la îndemînă, prea particular? Nu reduce universalul divin la un set – limitativ – de practici, de declaraţii dogmatice simplificate, pînă la urmă la lozinci de autopromovoare? Oricît de bine inten­ţio­nat, impulsul de a-l „aduce“ pe celălalt la credinţa ta nu-l ia întrucîtva pe Dumnezeu în arendă? Nu i se substituie?

Din vasta, inventiva, îmbelşugata geografie religioasă pe care Dumnezeu a întins-o asupra lumii, „convertitorii“ nu se văd decît pe ei înşişi şi modul lor de credinţă. Ţintesc la propria lor universalitate, o universalitate de extensiune: cantitativă, numerică. Nu-i interesează universalitatea de comprehensiune, cea care – fidelă propriei tradiţii, înrădăcinată în ea – sesizează că Dumnezeu s-a rostit pe sine şi în alte căi spirituale. Universalitatea de comprehensiune încearcă să cuprindă cu înţelegerea aceste căi, să sesizeze consonanţele, convergenţele lor cu universalul Logosului întrupat. Nu e vorba aici despre convertire, ci despre colegialitate.

Tocmai fiindcă e înrădăcinat în Christos, tocmai fiindcă e orientat spre adevărul Lui universal, creştinismul „clasic“ e sensibil astăzi la ceea ce un gînditor al dialogului religiilor, P. Jacques Dupuis, numea „diversitatea supraabundentă a manifestării de sine a lui Dumnezeu“. Pe această sensibilitate spirituală se bazează dialogurile interreligioase, chiar dacă ele cunosc momente de elan şi momente de oboseală. E o deschidere pentru care Biserica Ortodoxă Română a pledat la Sinodul panortodox din Creta.

Pe de altă parte, a „presa“ o persoană spre convertire, a o asalta lăudînd avantajele unui mod de credinţă nu înseamnă oare a-i ştirbi întrucîtva insului spaţiul de libertate, de reflecţie, de maturizare a opţiunii lui? Dumnezeu nu procedează aşa. Parabola talanţilor (Matei 25, 14-30) vorbeşte despre un stăpîn care şi-a încredinţat avuţia cîtorva slujitori şi a plecat departe. O seamă de interpretări dau acestei plecări înţelesul de retragere a divinului pentru a lăsa loc conştiinţei, muncii interioare, limpezirii de sine. Ţi se dă mesajul în densitatea lui spirituală, dar îţi rămîne să l primeşti liber, lucid, cooperant, nu sedus de „promovarea“ unor prea rapide beneficii.

Creştinismul „clasic“ acceptă pluralismul societăţilor noastre. Poate că ceea ce, în Răsărit ca şi în Apus, are el de exprimat cu mai multă energie, creativitate, iradiere e densitatea spirituală a mesajului său. În măsura în care religiile insistă pe lumina Sursei lor, pusă asupra lumii, colegialitatea lor poate prospera. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.