Profeții, fizica & Dumnezeu

Cătălin BUCIUMEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Profeții, fizica & Dumnezeu jpeg

Filozofia a murit, ba nu – e moartă! –, trăiască fizica! Prezicătorii acestei constatări sînt doi fizicieni celebri care împreună – asemeni odată lui Nietzsche –, privind spre cerul înstelat trag concluzia, nu mai puţin flamboiantă decît predecesoarea ei („Dumnezeu a murit.“) că vremea problemelor a trecut. Tot ceea ce contează acum este cunoaşterea. Stephan Hawking & Leonard Mlodinov – căci despre ei este vorba – au lansat împreună, în 2010, o carte de dimensiunea unei provocări. The Grand Design (Bantam Books, New York, 2010) este felul celor doi de a disloca puţin liniştea în care s-a instalat lumea contemporană. Este mănuşa de fier, teutonic forjată în focul argumentelor, aruncată ştiinţelor umaniste. În spaţiul dezbaterii autohtone au fost preluate doar afirmaţiile spectaculare, temele periferice, deloc de neglijat, dar care ascund în spatele lor milenii de reflecţie greu de elucidat în cîteva rînduri. Necesitatea existenţei lui Dumnezeu şi speranţa unei vieţi dincolo de graniţele morţii sînt teme vaste, imposibil de tratat în maniera unei ştiri efemere.  Bunăoară Hawking & Mlodinov sesizează corect o problemă epistemologică mai veche. Fiinţa umană este prin natura sa curioasă – fapt consemnat încă din primul capitol al Metafizicii lui Aristotel –, întrebîndu-se şi căutînd răspunsuri la ceea ce o miră. Doar că vastitatea spaţiului în care trăieşte şi întrebările ce umplu acest abis nu sînt pe măsura răspunsurilor obţinute.  Cum să înţelegem lumea în care trăim?, Care este natura realităţii?, De unde venim? sau Are nevoie Universul de un Creator? – toate aceste întrebări trimit, în genere, către frămîntările filozofiei.  

Însă filozofiei i s-a constatat – prematur – decesul!? Şi cauza acestei morţi este pusă pe seama incapacităţii filozofiei de a ţine pasul cu ştiinţele, cu ultimele descoperiri şi dezvoltări ale acestora – în special cu fizica. Realitatea zugrăvită astăzi prin lentila unor teorii diferă enorm de realitatea zugrăvită acum douăzeci de ani prin teoriile acelor vremuri. Într-un fel se vedea cerul lui Arhimede şi în cu totul alt fel se vedea cerul lui Kopernic sau Galilei. Prin urmare, Marele model este o încercare de a răspunde – prin intermediul ultimelor descoperiri teoretice fizico-matematice – la probleme vechi de cînd lumea. Acest melanj teoretic este capabil să ne ofere o nouă viziune, mult mai coerentă, a Universului în care trăim, o viziune mult diferită faţă de harta tradiţională în care a fost zugrăvită realitatea pînă acum. Albert Einstein, alături de alţi fizicieni, a încercat să dezvolte – la un moment dat – o teorie a cîmpurilor existente în Univers, care să ţină cont de cele patru forţe guvernatoare ale lumii fizice, o teorie a cîmpurilor unificate care să explice totul.  

Hawking&Mlodinov propun, la rîndul lor, o teorie –  mai curînd o familie de teorii, de tipul „cheii franceze“ –  care, plimbată peste tot în Univers, este capabilă să dea explicaţii eficiente despre orice. Această familie de teorii poartă numele de teoria-M şi ar putea constitui – din punctul lor de vedere – Gralul ştiinţei.  

Prin urmare, modul în care umanitatea se raportează la Universul din care face parte s-ar putea schimba radical. Această lentilă complexă oferă minţii noastre posibilităţi cu totul neaşteptate care ne aşază în perspectivă noi frontiere. Interstiţiile la care pînă mai ieri ştiinţa privea neputincioasă, alimentînd discursul celor care nu au crezut niciodată în puterea microscopului, acum se lasă cartografiate pînă în cele mai mici detalii. Legile fizicii acoperă cu succes spaţii incomensurabile şi, cum era şi firesc, pentru o minte înclinată spre argumentul raţional mai degrabă decît spre confortul credinţei, Dumnezeu poate fi evacuat cu succes din propria creaţie.  

Ştiinţa are metodă: experiment, observaţie, concluzie. Pe baza metodei, ştiinţa desluşeşte legea din lucruri. Cu cît necunoscutul se destramă mai mult sub simplitatea de monolit a legilor fizicii, cu atît mai satisfăcut se declară omul de ştiinţă. Cunoscîndu-i principiul, îi cunoaşte esenţa.  Numai că pretenţia fizicii asupra filozofiei – şi de ce nu, asupra teologiei – a devenit categorică mult prea devreme. Într-o reflecţie cu privire la natura relaţiei dintre întrebare şi răspuns, Alexandru Dragomir („Întrebare şi răspuns“, în Crase banalităţi metafizice, Humanitas, 2004) distingea foarte clar între două tipuri de întrebări ce împart cîmpul cunoaşterii în: probleme şi cunoştinţe. Relevanţa acestui intermezzo este de a demonstra, pe cît e cu putinţă, că filozofia nu poate şi nu are de ce să tragă concluzii în dreptul ştiinţelor tari, tot aşa cum nici ştiinţele n-ar trebui încurajate să tragă ferm obloanele către orizontul metafizicii. 

Bunăoară, cunoştinţele şi problemele fac priză în mod diferit pe realitate. În timp ce cunoştinţele se adresează mai curînd ştiinţelor, problemele sînt apanajul filozofiei.  

În ştiinţă întrebarea are preeminenţă pînă în momentul obţinerii unui răspuns. Apoi ea cade în umbra răspunsului, dispare, se clasează, se dizolvă în magma răspunsului, care rămîne şi se adună altor răspunsuri asemeni lui.  Orice ştiinţă este alcătuită dintr-un depozit de răspunsuri şi dintr-un set de întrebări care urmează – prin rezolvare – să sporească acest depozit.  În filozofie însă există o imensă disproporţie între răspuns şi întrebare. Oricîte răspunsuri primeşte o problemă, oricîte abordări şi ocolişuri sînt date unei chestiuni, întrebarea supravieţuieşte de fiecare dată, fiindcă nici un răspuns nu satisface definitv şi plenar cîmpul problemei. Am putea spune chiar că fiecare explicatio întăreşte şi transformă întrebarea în ceva şi mai puternic semantic.  

De aceea, istoria filozofiei este istoria întrebărilor care revin şi a răspunsurilor care trec.  

Ce rezultă de aici? Faptul că, probabil, acele întrebări la care ştiinţele au dat un răspuns nu erau cu adevărat întrebările filozofiei – ceea ce ne conduce într-o nouă direcţie. A spune că legile fizicii pot ţine loc de Dumnezeu sau că fiinţa umană e o selecţie isteaţă cînd nu e un compot de elemente chimice – e cam prea puţin. Harta genetică şi tabelul lui Mendeleev au devenit – conform ştiinţelor – numele şi prenumele corpului uman. Despre suflet însă, din păcate, nici numele, nici prenumele nu ne spun mare lucru. 

Poate n-ar fi cu totul inutilă o reflecţie asupra graniţelor şi a temeiurilor în baza cărora un domeniu pretinde teritoriul celuilalt, cu sorţi de izbîndă. Dacă aruncăm o privire în perioada de pionierat a formării ştiinţelor, ce putem observa? Că nu întotdeauna s-a putut pleca de la ceva ferm. Prin urmare, ştiinţele au înaintat în cunoaştere aşezînd la temelie ipoteze uneori surprinzătoare – chiar paradoxale. Să poţi pretinde din perspectiva fizicii, astăzi, în secolul XXI, că Dumnezeu a devenit o asumpţie inutilă este la fel de păgubos cu desconsiderarea unei ipoteze de lucru, nemaivorbind de ingerinţa fizicii pe un teritoriu în care experimentul, observaţia şi concluzia – chiar legile fizicii – sînt irelevante.

Cătălin Buciumeanu este doctorand la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.