Prizonierii istoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Prizonierii istoriei jpeg

„Nu trageți, tovarăși“ au fost ultimele cuvinte memorabile ale lui Maiakovski înainte de se sinucide. Adevărul acestei butade este mai puțin important decît caracterul său verosimil, avînd în vedere regimul de teroare absurd pe care îl începuse Lenin și-l continua cu măiestrie Stalin. Ucis sau sinucis de Revoluție, Maiakovski, ca mulți alții, credea că istoria are un sens, că „ea“ se realizează prin forța partidului conducător, prin forța oamenilor muncii, prin forța tovarășului secretar general, care după dramatica sinucidere nu a ezitat să folosească memoria poetului pentru scopurile sale propagandistice. Istoria era deasupra oamenilor, istoria se scrie prin ei sau împotriva lor. Istoria era Revoluția, care se afla și la început, și la sfîrșit de parcurs.

Mutatis mutandis, dar într-o logică identică, Centenarul este batista istorică de pe țambalul format din nervii întinși ai societății românești. În numele Centenarului, de dragul Centenarului, totul se suspendă. Instituții simbolice ale neamului îndeamnă zilele acestea, generic și ambiguu, la pace și dialog, „mai ales că este anul centenar“, un fel de a zice „Ssst, liniște, România împlinește 100 de ani și vă rugăm să nu o treziți“. În plin conflict social exacerbat, unii vor să creadă că Centenarul poate fi cuvîntul magic pentru „liniștea noastră“.

Canonizarea politico-religioasă a Marii Uniri, fie incipient în interbelic, fie ad nauseam în regimul de tranziție post-comunist, s-a asociat în mod nefericit cu derivele autoritare și abuzive ale statului. Asimilarea deplină a evenimentului de către corpul politic al României contemporane se lovește de două aspecte problematice ale acestui eveniment istoric. Primul este caracterul său revoluționar. Succesul politic al Marii Uniri este, din punct de vedere geopolitic, rezultatul exploziei revoluționare de la sfîrșitul Primului Război Mondial. Căderea imperiilor beligerante, Rusia, Germania și Austria, la a căror conducere au venit forțe revoluționare, bolșevice sau naziste, pe termen mai scurt sau mai lung, a permis redesenarea hărții Europei, crearea unor noi principii de legitimitate și mai ales a unor forme de putere care rupeau radical legătura cu tradiția politică anterioară. România Mare s-a înscris pe jumătate în această schemă în sensul că abolise pe noul său teritoriu sistemele politice anterioare, dar păstrase o formă statală monarhică. Totuși, din punct de vedere al Vechiului Regat al României, două reforme majore schimbaseră substanțial contextul socio-politic: reforma electorală, care a scos din scena politică partidul conservator, și reforma agrară, care a eliminat de pe scena economică boierimea, vechea clasă a posesorilor de pămînt. Derivele naționaliste și violențele politice ale interbelicului țin de această natură revoluționară a noului stat național românesc, dar mai ales Marea Unire nu era culminația unui proiect secular, înscris în fibra istorică a națiunii, ci un nou început și o surpriză nesperată în multe privințe.

Al doilea aspect problematic este caracterul incomplet al actului Unirii. El este numai o idee politică, o propunere facilitată de circumstanțele istorice evocate. Aceasta trebuia să fie urmată de ceea ce numim noi astăzi un proiect de țară sau un pact social sau o formă politică adecvată noii realități sociale. Monarhia românească a venit în întîmpinarea acestei necesități prin actele de liberalizare politică care au culminat cu Constituția din 1923, dar ideea național-liberală a fost foarte repede confruntată cu forțele centrifuge ale energiilor revoluționare de extremă dreaptă și de extremă stîngă. Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist au pus capăt oricărei speranțe de a construi un regim consensual. Violențele politice s-au succedat și s-au amplificat pînă la instituționalizarea lor prin ideea comunistă a războiului civil permanent. Ciuntirea României Mari după încheierea confruntării militare mondiale numai pe frontiera nordică și estică este datorată opțiunilor politice ale învingătorilor, dar noua Românie comunistă nu s-a perceput nici o clipă drept continuatoarea proiectului național-liberal, ci drept expresia de limbă română a internaționalismului comunist. Faza tîrzie a național-comunismului n-a fost mai mult decît o strategie de legitimare a unui regim care intra în criză. Practic, pînă în 1990 nu s-a mai pus problema altei idei unificatoare decît cea a concepției marxiste despre istorie. În pofida promisiunilor simbolice, care au constat în schimbarea numelui oficial al țării, a drapelului și a imnului, conducerea post-comunistă a României nu a demarat cu onestitate proiectul reconcilierii naționale.

Astfel, după o sută de ani, Marea Unire rămîne un deziderat, o promisiune, o așteptare. Referința ceremonială și mitologizantă la evenimentul de acum o sută de ani nu rezolvă problemele prezentului. Dimpotrivă, instrumentalizarea partizană a ideii Marii Uniri aruncă în derizoriu acest deziderat și sapă la temelia națională a statului. Omogenizarea etnică produsă abuziv în timpul regimului comunist și a primilor ani ai tranziției prin încurajarea emigrării minorităților naționale din România nu a constituit un avantaj ideologic, ci dimpotrivă, a exacerbat antagonismul fundamental moștenit din comunism dintre beneficiarii și victimele regimului totalitar. Rezultatul a fost sărăcirea demografică și intelectuală a României prin emigrația masivă a păturii sociale cu aspirații meritocratice. Spirala consecințelor a înscris în cele din urmă și deschiderea unei noi falii, cea dintre populația rămasă în interiorul granițelor geografice și diaspora. Astfel, 10 august 2018 marchează un anticlimax al ideii de unitate națională. Concluzia inevitabilă a acestei evoluții este că etnicul în sine nu este o valoare politică în jurul căreia să poți crea o națiune. Acesta este eventual o coordonată teritorială care facilitează comunicarea. De altfel, ideea românească nu este la originile ei o idee etnică, ci afirmația autonomiei politice bazate pe statalitate și vocația de a forma un corp politic universal. Este ideea politică a universalității romane, care a dat naștere și ideei de demnitate umană universală.

Diaspora care s-a întors în România pe 10 august a făcut acest lucru în numele unui set de valori pe care le-a deprins în experiența sa de înstrăinare. Ea solicita de multă vreme un pact național fondator al României contemporane. Răspunsul din interior a fost atît de elocvent, într un crescendo administrativ și legislativ al cărui deznodământ a fost tot pe 10 august, încît are vocația să îngroape ideea națională. Orice festivism este în acest context neavenit. Avertizam, cu aproape cincisprezece ani în urmă, că festivismul naționalist, mai cu seamă pe latura sa bisericească, riscă să devină o cămașă a lui Nessus pentru oricine îl va îmbrăca pentru a trece puntea. Dar de ce ai trece o punte care nu știi unde duce? Sau știm unde duce istoria?

Cu atît mai mult referința la Centenar ca la o incantație magică trădează această gîndire istoricistă și teleologică, conform căreia sensul scurgerii timpului peste lungul șir al generațiilor umane este realizarea unei societăți ideale utopice. Hegelianismul, pe care s-a construit statul național, și marxismul, pe care s-a întemeiat statul proletar, își dau mîna în a promite omenirii un viitor de aur pe seama și în detrimentul omului de azi. După secolul maximei violențe interumane din istoria lui homo sapiens, datorate părții din omenire care s-a considerat cea mai avansată pe calea realizării societății utopice, sîntem avertizați, după expresia pusă în gura lui Maiakovski, că idolatrizarea istoriei sfîrșește în sinucidere fraternă.

Foto: E. Enea

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.