Presiunea celorlalți

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Theodor Pallady jpeg

Trăim într-o epocă a viralizării. Cum omenirea nu pare să mai știe încotro se îndreaptă – și cum ar putea afla asta, de vreme ce nu mai e capabilă să distingă între bine și rău? –, resursele noastre de entuziasm se îndreaptă aleatoriu, ici și colo, în funcție de curenții faimoaselor „emoții colective“, amplificate de social media. Cotidianul tern și sterp se străluminează subit, prin aprinderea pe hartă a unui punct luminos, ca un girofar de ambulanță care străbate noaptea. Așa a devenit celebră localitatea Ditrău, județul Harghita, România. Un loc unde, în mod normal, nu se întîmpla nimic notabil, cel puțin nu după criteriile senzaționaliste ale presei. Cui îi păsa de acea comună secuiască zidită în rutina ei agricolă și pastorală, cu oamenii săi enclavizați lingvistic, dar conectați la Duna TV? Rarii automobiliști în trecere abia băgau de seamă plăcile de la intrarea și ieșirea din localitate. Nimeni nu cita toponimul acela discret, nimeni nu bănuia că acolo s-ar putea consuma vreo dramă. Iată că nu doar fiecărui individ îi sînt sortite cîteva minute de celebritate, așa cum prevăzuse Andy Warhol, ci și așezărilor omenești, dacă întîmplarea face din ele scena unor alegeri morale semnificative la o scară mai amplă. Nu mai reiau faptele, căci ele sînt arhicunoscute. Ba chiar au ajuns în presa din fostul Ceylon sau în cea franceză. Preotul catolic din fruntea mulțimii de „ditrăieni“ porniți la luptă cu brutarii din Sri Lanka a fost criticat de ie-rarhia sa. Șefii actuali și recenți ai UDMR s-au delimitat prin comunicate oficiale fără echivoc. CNCD s-a „autosesizat“ în speță, poliția și procuratura au reacționat prin cercetări amănunțite. Nenumărate opinii, prevalent negative, s-au exprimat pe Face-book. Majoritatea românească a produs glume și meme, reiterînd mitul conform căruia „ai noștri“ înșiși nu sînt bine primiți în acele teritorii care-și slăbesc „autonomia“ pe măsură ce o revendică mai apăsat… Culmea, legendele despre șovinismul maghiar (care, ca orice legendă, conțin „un sîmbure de adevăr“) sînt legate tot de pîinea pe care, chipurile, n-o poți obține pe acolo dacă vorbești românește. Rasismul altora e cu siguranță mai detestabil decît propriul nostru rasism…

Cazul Ditrău confirmă faptul, mereu neglijat, că ideile au consecințe. Sigur, naționaliștii noștri au profitat de el pentru a expune presupusul contrast dintre Ungaria „iliberală“ a lui Viktor Orbán și, ca să zic așa, România „liberală“ a lui Ludovic Orban. Dincolo de asemenea comparații voit avantajoase – și de confluența insolită dintre srilankezi și secuii din Harghita – rămîn valabile constatările antropologiei culturale: sîntem tribali, teritoriali, așa că ne protejăm prin atavisme ostile alterității. Demonizăm diferența (de culoare, limbă, cultură, etnie, religie etc.). Și putem drege aceste ajustări prin educație civică, umanistă, adică prin gîndirea sinceră a universalității creștinismului căruia, patrimonial și spiritual, îi aparținem. De curînd, Universitatea catolică din Louvain a încheiat un protocol cu Academia de formare și cercetare în studii islamice. Profesorii catolici îi voi școli într-ale integrării și valorilor comune pe viitorii imami belgieni, căci așa a recomandat o comisie parlamentară întrunită după atentatele teroriste care au lovit Bruxelles la 22 martie 2016. Presa francofonă salută acest „pas către instituționalizarea islamului în Belgia“, iar prietenul român care mi-a trimis link-ul mă întreabă, pe Messenger, dacă asemenea „deschideri ecumenice“ nu reprezintă un compromis exagerat sau chiar o mărturisire a eșecului. Ciudată situație! Căci creștină este temerea față de lățirea islamului într-un spațiu modelat istoric de Evanghelie, așa cum creștină este și deschiderea spre dialog, pornită dintr-un sublimat impuls misionar. Legitimitatea apărării propriei identități culturale se ciocnește de nu mai puțin legitima intenție de a stabili o antantă interreligioasă, în interiorul unei democrații europene consolidate. Noi, cu al nostru Ditrău, sîntem încă intransigenți și gata să ne baricadăm, deși e clar că rațiunea economică va continua să încurajeze importul mîinii de lucru din Asia și Africa. Occidentalii, extenuați de propriul rafinament intelectual, dar și pățiți nemijlocit în materie de terorism, caută calea de mijloc.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.