Poate fi studiul religiilor pacificator?

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Poate fi studiul religiilor pacificator? jpeg

De curînd a avut loc la Pisa cea de a 18-a Conferinţă a Asociaţiei Europene pentru Studiul Religiilor. Tema ei a fost, recurgînd la un termen des auzit astăzi, Resilient Religion. Era vizată capacitatea religiei de a se adapta, din interior şi fără distorsiuni, unor condiţii şi provocări noi, fie că e vorba despre forma ei instituţională ori de reflecţia doctrinară, de comunitate ori de trăirea personală a credinţei. Potrivit organizatorilor, o religie îşi dovedeşte „rezilienţa” în măsura în care constituie „un instrument puternic de reacţie faţă de situaţii dificile şi de stabilire a relaţiei cu sacrul graţie colaborării între aspectul spiritual, luciditatea reflexivă, empatie şi emoţii”. Fenomene din orice epocă şi din orice spaţiu religios au fost tratate în secţiunile conferinţei.

Daniela Dumbravă şi Bogdan Tătaru-Cazaban, de la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română), au propus o secţiune dedicată colegialităţii religioase organizate în act de ripostă faţă de o situaţie conflictuală acută, anume războiul civil din Liban – fenomen cu atît mai dezagregant, mai greu de influenţat cu cît mediul libanez e încărcat de pluralism religios şi cultural, pe lîngă o istorie îndelungată, bogată în străluciri, crize şi rupturi.

Teritoriu prestigios al lumii antice (fenicienii, mari corăbieri şi neguţători, întemeietorii Cartaginei, au creat un alfabet din care derivă cel grec), ţinut puternic prezent în imaginarul biblic, Libanul e un loc unde istoria, culturile, dominaţiile se perindă de mii de ani, lăsînd amprente care îi dau o „complexitate cvasi-insolubilă”, după expresia Părintelui André Scrima care i-a fost oaspete treizeci de ani (1959-1989), ca inspirator al comunităţii monahale ortodoxe de la Deir-el-Harf şi profesor la Facultatea de Ştiinţe Religioase a Universităţii Saint-Joseph din Beirut.

Deja cetate veche, Beirutul avea în vremea Imperiului Roman o faimoasă şcoală de drept, spre care se îndrepta viitorul sfînt Grigore Taumaturgul, înainte ca Origen să-l atragă spre studiul sacru şi viaţa creştină. Bizantinii şi otomanii au fost urmaţi aici de occidentali, care au imprimat ţării o modernitate remarcabilă, dar acut inegală. Complexitatea religioasă e şi mai spectaculoasă: creştini care, din primele secole, sînt nedesprinşi de Scaunul roman (maroniţii), alături de alte confesiuni catolice, comunităţi creştine răsăritene de sursă nebizantină şi bizantină, comunităţi musulmane, sunnite şi şiite în principal, la care se adaugă druzii. Geopolitic, Libanul actual e un teritoriu al crizelor în cascadă: instalarea grupurilor şi a Autorităţii Palestiniene, dominaţia siriană, conflictul cu Israelul, acum scurgerea emigranţilor din Siria devastată sînt presiuni care se adaugă celor interne: slăbiciunea statului în faţa facţiunilor identitar religioase, dezastrul exploziei din 2020 şi, chiar în acest moment, criza financiară cu consecinţe aspre, de lipsă/speculaţie a combustibilului şi a medicamentelor.       

Părintele Scrima evoca, melancolic, bogăţia culturală, umană, economică a Libanului dinainte de război. În 2006, cînd l-am vizitat, Beirutul amesteca ruinele şi strălucirea: urme antice, terenuri vagi, cartiere cochete doldora de viaţă, case bombardate, zgîrie-nori, printre biserici şi moschei.

Cam acesta e terenul unde se situează fenomenul propus pentru studiu în secţiunea „Construirea rezilienţei de către creatori de pace musulmani şi creştini în timpul războiului civil libanez (1975-1990)”. Temă bine aleasă, de vreme ce se ocupă de un caz nelimitat la aria românească, în care intervine totuşi o prezenţă legată de ea, anume P. André Scrima.

La începutul războiului, un grup de universitari – doi creştini şi doi musulmani – au ripostat la conflict din interiorul poziţiei lor spirituale şi al disciplinei lor academice. Au văzut în confruntarea care utiliza diferitele apartenenţe religioase o „sîngeroasă incomprehensiune”, o carenţă spirituală şi intelectuală totodată, privind nu doar religia celuilalt, ci şi pe cea proprie, condiţia credinţei în genere. Profesorii Iusuf Ibish şi Hisham Nashabe (Universitatea americană din Beirut) împreună cu P. Augustin Dupré La Tour şi P. André Scrima de la Facultatea de Ştiinţe Religioase a Universităţii catolice Saint-Joseph au pus la cale un proiect de studiu în dialog, organizat într-un departament de studii islamo-creştine: cursuri duble în care aceeaşi temă era tratată de un profesor musulman şi de unul creştin. Fiecare asista la prelegerea colegului său, iar studenţii erau recrutaţi din orice grup de convingere şi adeziune religioasă.

Organizatorii secţiunii de la Pisa au caracterizat acest departament, devenit institut de studii islamo-creştine, drept un „model educaţional” în care însăşi „situaţia de studiu” constituia un gest expresiv, critic, curajos într-un mediu supraîncărcat de tensiuni ideologico-religioase. Urmînd sugestia organizatorilor, participanţii (Ana Petrache, Angelicum, Roma; Alexandru Tofan, Facultatea de Istorie, Iaşi, P. Jan Nicolae, Facultatea de Teologie Alba Iulia; Daniela Dumbravă, Bogdan Tătaru-Cazaban, eu însămi) au cercetat acest „model” şi mai ales demersul Părintelui André Scrima din perspectiva studiului comparat al religiilor, al fenomenologiei ori al filozofiei religiei. Li s-a adăugat contribuţia dnei Yara El Khoury (Centrul pentru studiul lumii arabe moderne, Universitatea Saint-Joseph) privind figura aparte a Părintelui maronit Youakim Moubarac. Cu studii la Beirut şi la Paris, secretar al marelui islamolog Louis Massignon, universitar arabist, cercetător la CNRS, el a dus de-a lungul războiului un efort singuratic de conciliere. A încercat să medieze între şefii facţiunilor duşmane, a intervenit pentru eliberarea persoanelor răpite de diferitele tabere, a scris abundent, pledînd aplicat pentru stingerea conflictului. Gesturi pacificatoare într-o mare de violenţă, care nu au avut o iradiere prea largă, aşa cum nu a avut nici studiul în dialog, practicat de cei patru. Gesturi intelectuale şi spirituale zadarnice? Importante doar pentru conştiinţa celor care le-au întreprins? Gesturi care rămîn totuşi ca un reper, urmînd să inspire, poate, alţi pacificatori?

E interogaţia care, iniţiată de organizatorii secţiunii, a rămas prezentă de-a lungul întîlnirii de la Pisa. „Poate oferi studiul religiilor”, se întreabă ei, „baza unui discurs şi a unei hermeneutici care să ducă la întîlnirea colegială între islam şi creştinism, la evitarea conflictelor generate de dogmatism şi instrumentarea ideologică a religiilor?” Ei au deja un proiect mai amplu, de cercetare a altor cazuri de pacificatori intelectuali, ceea ce ar putea face prezentă tema în conştiinţa mediului cultivat din Liban.

Într-un articol din Le Monde, 26 august, o corespondentă libaneză spunea: „E dimineaţă, Beirutul se trezeşte. Porneşte alergarea după dolari, după benzină, după medicamente. Alergarea pentru supravieţuire, pentru sens”. În privinţa celui din urmă, efortul intelectual şi spiritual al pacificatorilor rămîne esenţial. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Universitatea Saint-Joseph, Beirut (wikimedia commons)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.