Pledoarie pentru micile virtuți

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Pledoarie pentru micile virtuți jpeg

Elogiată, însă puțin practicată, virtutea este o temă prea solemnă pentru a intra în preocupările curente. Pentru unii ține de o etică maximalistă, ipostaziată eroic, implauzibilă în viața de zi cu zi. Pentru alții – un element de retorică motivațională în momente de cumpănă. Pentru cei care cred în realitatea ei, virtutea rămîne orizontul inspirator al unei condiții greu de atins. În păienjenișul relațiilor și în multipla stratificare interioară pare să nu fie loc pentru construirea unei vieți virtuoase, singura care pentru antici dădea măsura umanului. A trăi sub privirea exigentă a acestui ideal n-a fost nicicînd o regulă general asumată, însă a devenit cu atît mai puțin de cînd regula și-a pierdut valența lăuntrică, osificîndu-se în normă legislativă, și nici consensul asupra virtuților nu mai poate fi invocat. Persistă totuși în preajma noastră, uneori muzeal, alteori ca reflex moral sau ca nostalgie a unei umanități ideale, virtutea curajului sau a dreptății, a înțelepciunii sau a stăpînirii de sine. Dar și atunci cînd ni se întîmplă să ne raportăm la ele, le considerăm mai degrabă sub specia excepției și a eroicului.

Creștinismul, se știe, a propus cele trei virtuți „teologale”: credința, iubirea și speranța, care se vor resorbi în iubirea devenită prin Învierea lui Hristos mai tare decît moartea. Și a mai adăugat ceva esențial la portretul virtuții: funcția sa restauratoare. Căci pentru creștini a fi virtuos nu e un scop în sine și cu atît mai puțin împlinirea umanității, ci abia condiția de acces la o umanitate înnoită. Cu toate acestea, deși situate în planul intermediar al vieții practice, al confruntării cu sine și al conviețuirii cu ceilalți, nici virtuțile creștine nu au scăpat de riscul eroizării și, astfel, al unei prezumate inaccesibilități. Speranța, căreia Charles Péguy i-a intuit condiția inconfortabilă în modernitate, pare a fi cea mai stranie dintre cele trei, confundată cu optimismul și respinsă ca dispoziție a sufletelor slabe. Iar atîta vreme cît sfințenia este privită ca desprinsă de cotidian și doar dinspre consacrarea ei, nici virtuțile care îi țes trupul nu apar tuturor ca plauzibile.

Totuși, avem nevoie de virtuți pentru a ne modela umanitatea și, mai cu seamă, pentru a putea trăi împreună cu ceilalți. E ceea ce resimt mulți dintre noi nu numai cînd conflictele iau forme exacerbate, cînd pozițiile trec dincolo de limita vehemenței, cînd diferențele nu mai pot coexista, ci și atunci cînd în viața de zi cu zi dau prea des peste acreală, mitocănie, prost gust, țîfnă, impertinență. Sau cînd forma maximă de civilitate e redusă la repetarea stridentă a unor formule de politețe din care n-au mai rămas decît sunetele. Nu trăim atunci o nostalgie irepresibilă după moderație, afabilitate, modestie, bună cuviință, discreție? Pînă la înălțimea curajului și a dreptății, mai ales a dreptății pe care mulți o reclamă cu o imensă dorință de a o împărți, după criterii întotdeauna sigure, n-ar fi potrivit să ne exersăm capacitatea de a nu le face celorlalți viața amară? Sau îngăduința de a le mai acorda o șansă în fața tribunalului imperios al conștiinței noastre? Sau îndemînarea de a duce o conversație plăcută, care alături de afabilitate dă naștere virtuții cordialității, atît de prețuite de un sfînt ca François de Sales? În fața războaielor crîncen purtate mai ales în mediul virtual, n-ar fi util să scoatem din registrul prăfuit și ușor disprețuit al moderației toate valențele prin care conviețuirea devine cu adevărat posibilă? În locul gustului de cenușă al urii, e relativ la îndemînă să fim ceva mai discreți și, poate, să avem ceva mai mult umor. Știu, mi se va spune că nimic din toate acestea nu e potrivit pentru cei care cred cu tărie în ceva. Sînt virtuți „defensive”, după cum le numea Natalia Ginzburg, care nu ne expun și nu ne călesc. Dar nu reflectă ele, la măsura imperfecțiunii noastre cotidiene, ceva din perfecțiunea marilor virtuți? Personal, mai degrabă decît în ceva prefer să cred în Cineva care nu ne-a lăsat mandatul judecății, ci pe cel al dragostei „care nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul” (I Cor., 13, 5).

Pentru lectură estivală: Carlo Ossola, Trattato delle piccole virtù. Breviario di civiltà, Venezia, 2019.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă) volumul André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019. 

Foto: Saint François de Sales (wikimedia commons)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.