Platon apicultorul

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Platon apicultorul jpeg

- note în marginea unei ficțiuni literare -

Se poate citi o pagină fascinantă despre desprinderea de corp a sufletului lui Platon în romanul lui Mihai Spăriosu, A şaptea scrisoare. O enigmă filozofică la Academia lui Platon (traducere din engleză de Virgil Stanciu, revăzută, adăugită şi adnotată de autor, Humanitas, 2010). Desprins de corp, Platon parcurge zborul celest ce aminteşte puţin de mitul lui Er şi mult de reprezentările neoplatoniciene ale călătoriei sufletului, apoi se transformă în lebădă intrînd în cîrdul lui Apollo, lîngă sufletele marilor legislatori ai Greciei şi ale cîtorva filozofi preplatonicieni. Zborul este precedat de o figură romanescă: în ultimele clipe ale scolarhului, un roi de albine îl vizitează, venite din livezile împrimăvărate ale Academiei la aniversarea lui, coincidentă cu serbarea lui Apollo. Ele îi lasă miere pe buze şi pleacă. 

Vrea profesorul de literatură comparată să ne spună ceva esenţial despre Platon? El insistă pe simbolul albinei narînd viaţa lui Platon, încît nu poţi să nu te întrebi dacă nu este aici o cheie. Dacă există, are funcţie dublă: de interpretare a romanului, dar şi a modului în care autorul l-a citit pe Platon, dacă acceptăm faptul că o ficţiune literară melle dulcior ni-l poate face la fel de evident ca şi o exegeză în dulcele stil clasic. La rîndul meu, nu mă voi întreba dacă Platon s-a ocupat cu exactitate de apicultură; dar mă voi întreba dacă, utilizînd simbolul mierii şi al stupilor, reuşeşte autorul sau nu să spună ceva adevărat despre Platon, indiferent dacă miza romanului este sau nu şi una literară. 

De fapt, subiectul este politic şi poliţist. Platon îşi trăieşte ultimele clipe de dinaintea zborului, iar membrii Academiei vor desemnarea unui succesor. În camera lui, cad anonim două papirusuri: unul conţine ceea ce tradiţia dă drept Scrisoarea a VII-a, iar altul avertizează asupra crimei ce bîntuie Academia. Doi discipoli sînt ucişi, iar dezlegarea crimelor aminteşte nebunia politică de la Siracusa, încheierea lumii poliade, visul imperiului macedonean şi iniţierile lui Platon în pitagorism şi un sincretism religios greu credibil. Un preot egiptean îi dezvăluie mitul Atlantidei, în care unii locuitori, buni şi drepţi, ar fi navigat după catastrofă spre miazănoapte (horribile dictu, cel puţin pentru un european cu simţul umorului), găsind un continent nou şi întemeind o civilizaţie în bunul spirit al originii. 

La fel a procedat Eco, în Numele trandafirului, cînd a legat istoria unei crime de ascensiunea nominalismului la Ockham şi de redescoperirea comediei antice care poartă parfumul delicat al modernităţii. La fel Pamuk, în Mă numesc roşu, cînd a legat descoperirea autorului unei crime din mediul caligrafilor şi miniaturiştilor otomani medievali de istoria modernizării Turciei, de filozofia modernă a portretului şi mai ales de recuperarea unei snoave persane care trimitea discret spre neoplatonism. Aici, situaţia este comparabilă cînd istoria unor omucideri trimite la destinul şi mesajul Academiei platoniciene şi, cu ea, al elenilor în faţa Macedoniei. Dar ea diferă cînd vrem să înţelegem dacă există sau nu un rost al iniţierii în misteriile pitagoreice şi, în general, al patosului mistic al vieţii lui Platon care jalonează evenimentele cărţii. 

Ajută acest patos firul romanului? Albina poate fi o cheie, pentru că cele două valori ale ei leagă planurile. Ea este simbol al muzelor şi al compoziţiei literare (cheie reductivă de a privi şi dialogurile?), dar şi al constituţiei cosmice şi al cetăţii/fagure. Simbolul este construit paralel cu mitologia greacă însoţitoare. Ele aparţin zeului Apollo. Tinerii roiesc în jurul lui Socrate ca albinele la nectar; adesea, Platon „îşi cercetează stupii“, iar primăvara cere fericit unui discipol să le golească fagurii; tiranul Dionysios este apicultor, după ce în tinereţe ar fi scăpat de duşmani călare, ocrotit de un roi de albine; tiranul împărtăşeşte (ca inginerie socială?) apicultura cu filozoful; cei doi se plimbă printre stupi discutînd principii politice, iar Dionysios dă analogia dintre stupi şi societate; Platon fuge cu tînăra Diana între albinele care nu le puteau face rău, de vreme ce el le stăpîneşte după arta tatălui său. Apoi, grădina lui Academos era „locul ideal pentru filozoful peripatetic ce căuta solitudinea în natură“. Trecînd peste cele două anacronisme violente ale enunţului citat, aflăm că grădina ce urma să fie cumpărată era „un paradis pentru crescătorul de albine“ în care Platon chiar găseşte stupi părăsiţi. El vede universul „ca un fagure infinit“, pentru ca romanul să încheie simbolul cu funcţia lor psihopompă. Iată, simbolic, principiul de continuitate dintre iniţierea în misterii şi iniţiativa politică a lui Platon. Or, principiul acestei continuităţi mi se pare a fi adevărul romanului profesorului Spăriosu. Chiar şi aşa, tot rămîne un rest, dacă, pe lîngă aripile romancierului, mersul pedestru al istoricului pare animat de interesul pentru aceeaşi continuitate. De pildă, simplul profesor de filozofie greacă, care discută anual cu studenţii lui Dialogurile ca un şcolar, se va întreba firesc dacă problema romanului e sau nu şi a lor. Aici, ele nu par martorul unei euristici care înaintează fiindcă îşi fixează jaloane scrise. Nicăieri teoria ideilor nu este descoperită, în splendoarea parţialităţii ei enigmatice, ci pare primită şi subînţeleasă. Apoi, Platon nu pare a fi scriitorul care se descoperă pe sine scriind. E drept, poate că nici nu a fost aşa ceva, dacă dăm crezare tradiţiei esoterice, de partea căreia pare să fie autorul romanului. Dar, chiar şi aşa, familiaritatea excesivă cu pitagorismul este delicat contrazisă chiar de textele lui Platon: oare nu tocmai în Menon exemplul diagonalei pătratului dovedeşte raţionalitatea universului, sugerînd astfel ironic că teza e corectă, dar că apelul la numere întregi este abuziv? Apoi, cum să credem într-un Platon care nu meditează toată viaţa lui la puterea omenească de rostire a minciunii, de la Hippias minor la Sofistul? Comunicarea dintre roman şi opera scolarhului se rezumă la o intertextualitate captivantă, chiar dacă uneori didactică, a citării miturilor sau a stilului cîtorva dialoguri de tinereţe, dar fără să aflăm căror întrebări nu reuşea Platon să le răspundă la încheierea unei opere, de vreme ce o începe pe următoarea. 

Apoi, fiul medicului din Stagyra este o figură palidă în roman. Pare o inteligenţă răuvoitoare, purtătoare a intereselor curţii de la Pella, deşi vede primul ascensiunea Macedoniei şi renunţă la candidatura de a deveni scolarh. Dar, interesant, renunţă la ea pentru a asuma misiunea Academiei altfel, la invitaţia lui Filip de a-i educa fiul. El pare, astfel, surprinzător, chiar sub pana autorului, continuatorul visului platonician. Or, tocmai la această lectură ar putea conduce şi „restul“ invocat anterior: povestea descoperirii universalului îl leagă pe Platon de urmaşul său, o ştim, mai intim decît de orice practică iniţiatică. La fel, obsesia lui Aristotel pentru adăugarea privaţiei la principiile naturii este continuarea întrebărilor lui Platon despre nefiinţă. Şi, dacă cititorul clement îngăduie, voi exprima această lectură a apropierii de Aristotel tot sub forma metaforei albinei. Sînt de referinţă două pasaje: unul din debutul Politicii, I, unde albina este o fiinţă gregară, capabilă să transmită senzaţii. Ea seamănă, pînă în acest punct, societăţii omului, dar fără capacitatea de a judeca dreptatea. Un altul este din Despre suflet, III, unde albina are imaginaţie, fiindcă îşi reprezintă ceva absent din experienţa ei sensibilă, dar fără intelect. Concordanţa de sens trimite spre o continuare a simbolului din roman: reconsiderarea lui Aristotel l-ar desprinde pe Platon de simbolul albinei, restructurînd şi meditaţia lui politică şi inserînd naturalismul lui Aristotel drept replica naturală a visului politic al scolarhului. Jocul simbolic este suficient spre a duce spre un alt Platon, mai apropiat de opera scrisă. E drept, prezenţa la Aristotel a unei apiculturi secularizate poate stîrni zeii, fiind lipsită de pietate faţă de faptul că zumzetul lor ni le fac auzite, totuşi, pe Muze. Astfel, romanul se desface în multiple posibilităţi de reconstrucţie a lui Platon, care scapă iarăşi celui dornic să priceapă mierea lăsată pe buzele lui.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.