Patrimoniul cultural recent

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Recent, spre final de ianuarie, a avut loc o nouă licitație cu obiecte care au aparținut sau au fost folosite de Nicolae și Elena Ceaușescu. Nu este prima dată cînd mă întreb, inclusiv pe căi administrative, cum s-a ajuns aici. Cum sînt, în fapt, valorificate de privați asemenea obiecte.

Nu acuz pe nimeni și fac diferența dintre obiecte relevante și altele cu însemnătate redusă sau chiar fără semnificație, dar pentru un viitor Muzeu Național al Crimelor Comunismului în România (MNCCR) problema unor posibile exponate este esențială. Nu pot accepta, de pildă, situația în care carnetul de membru PCR a lui NC să fie vîndut pur și simplu la un privat, așa cum nu cred că este în regulă ca alte asemenea artefacte – repet: altele decît eventualele cadouri din partea liderilor politici afini din întreaga lume – să devină inaccesibile. Nu putem privatiza istoria. Sigur, regia de stat care administrează aceste bunuri a scos la licitație în mai multe rînduri anumite obiecte din „fondul Ceaușescu“, dar ceea ce circulă, iată, pe piața liberă nu provine mereu din această sursă. Cumva, cîndva, cineva a furat?

Situația este și mai scandaloasă în cazul unor situri întregi. Mergînd în ultimii ani vară de vară la Periprava, unde IICCMER desfășoară campanii de recuperare a resturilor umane ale foștilor deținuți politici înhumați acolo, constat cum urmele fostului centru de comandă – din care doar o mică parte este salvat sub forma unui hotel – care controla lagărele și punctele de lucru din Deltă se degradează văzînd cu ochii. Am mers la pas, însoțit de un fost deținut politic cu memoria de invidiat a lui Octav Bjoza, și am reconstituit mental și la picior ceea ce ar trebui, de fapt, să fie un memorial. Pentru moment, se mai poate vedea mozaicul din fosta baracă a deținuților scoși la reeducare, așa cum mai sînt încă în picioare zidurile casei comandantului sau locuințele gardienilor.

La fel, pe traseul fostului canal Dunăre-Marea Neagră, cel abandonat la moartea lui Stalin, în 1953, mai pot fi salvate urmele materiale care ne ajută să înțelegem anvergura a ceea ce, prin cuvintele lui Dej, a fost într-adevăr „mormîntul burgheziei românești“. IICCMER a avut cîteva tentative de identificare, de arheologie contemporană, a acestor martori tăcuți ai istoriei. Nu este suficient. O bună parte din patrimoniul cultural recent a ajuns, precum la Periprava, dar și în Insula Mare a Brăilei, în domeniu privat, fără acces nemijlocit sau chiar interzis total. Altfel spus, pentru o rețea a locurilor de memorie, de la caz la caz, nu mai ai voie să acționezi ca instituție a statului după minimele norme memoriale. Odată cu terenul, noii proprietari au îngrădit și istoria.

Schimbăm decorul, dar nu și tematica. În contextul marcării celor trei decenii de la revoltele de Brașov din noiembrie 1987, am văzut un film documentar. Am observat și de data aceasta faptul că, în afară de unii protagoniști din epocă, nu mai sînt prea multe „dovezi“. Platforma fostei fabrici de autocamioane „Steagul Roșu“, de unde a pornit manifestarea, este pe cale să cedeze locul unui mare proiect imobiliar. Am fost bucuros să văd că, totuși, poarta este încă în picioare. Pentru moment, nu avem însă nici o protecție legală care să împiedice aneantizarea acestor mărturii materiale. Ne despărțim treptat de trecutul recent, dar nu prin cunoaștere și asumare, ci prin uitare și distrugere. Motiv să întreb dacă nu intră sub incidența protejării patrimoniului cultural și mărturiile istoriei recente.

Această întrebare, deloc retorică, este valabilă și pentru fosta închisoare de femei de la Mislea, pentru Fortul 13 Jilava, pentru fosta pușcărie istorică de la Galați (între timp demolată), pentru Gherla, pentru sediile Securității din capitalele de județ, pentru casele conspirative, pentru morgile și spitalele unde au ajuns ai noștri în decembrie 1989 și după aceea. Se știe: locurile unde s-a consumat răul în cea mai cumplită formă sînt și cele unde poți învăța, rapid și în profunzime deopotrivă, lecția libertății. Motiv să protejăm urmele trecutului recent și să ne folosim pedagogic de ele, nu să le privatizăm pentru a le distruge ulterior. Nu este un apel la păstrarea unor hidoșenii ale fostului regim, ci la conservarea exemplară a dovezilor care ne spun, fiecare în parte, mai multe decît toate cărțile la un loc.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.