O „poartă“ pentru înţelegere

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
O „poartă“ pentru înţelegere jpeg

Azi ni se pare de la sine înţeles că religia şi demersul intelectual au teritorii mai degrabă separate, că pun la lucru facultăţi umane din registre diferite. Credinţa şi raţiunea să-şi vadă fiecare de strădania ei. Ierusalimul şi Atena să păstreze distanţele. În Antichitatea tîrzie, însă, „credinţă“ şi „cunoaştere“ erau termeni vecini, adesea asociaţi. Numeroşi intelectuali ai vremii, de apartenenţă greco-romană, iudee sau creştină, luau cu asalt absolutul, erau cu ochii aţintiţi spre el. Fie că erau călăuziţi de revelaţie sau de o metodă filozofică, mai toţi dădeau dovadă, spunea istoricul Peter Brown, de „ferocitate metafizică“: pentru ei, era o ruşine să nu cerceteze destinul complet al sufletului, să ignore calea spre principiile ultime, să nu se angajeze pe ea. Desigur că, în ciuda unei segregări devenite curente, există şi azi gînditori care îşi duc reflecţia în orizont transcendent, că filozofia religioasă şi-a făcut drum pînă în timpul nostru.

În fond, credinţa poate fi o provocare înaltă pentru gîndire, o materie bogată pentru efortul înţelegerii. De ce? Între altele, fiindcă ea ne pune în faţa unor mari cupluri de opuse care îşi fac presimţită unitatea de un alt ordin şi îndeamnă mintea să o caute, să o tematizeze. Contradicţia este, pentru gîndire, s-a spus, un fericit obstacol. O trezeşte din automatisme, o scoate de pe drumurile bătute, o avertizează de riscul schematismului, al parţialităţii, îi arată limite de depăşit.

Gîndirea e mobilizată atunci cînd dă piept cu paradoxul, cînd asumă ceea ce în logica curentă apare drept cuplu de termeni eterogeni ori chiar incompatibili, cînd scrutează posibilitatea unei coincidentia oppositorum. Iar credinţa îi oferă din belşug asemenea situaţii. Nu poţi lua urma divinului decît pe linia unde abordările lui afirmative se ciocnesc cu abordările lui negative. Reflecţia asupra manifestării Principiului e de îmbinat cu reflecţia asupra transcendenţei lui. Trebuie să gîndeşti configuraţiile pe care şi le dă divinul împreună cu neputinţa de a-l circumscrie. Diversitatea aspectelor sale împreună cu unitatea lui. Atotprezenţa lui împreună cu neputinţa lumii de a-i da loc de prezenţă. Impulsul lui de a crea împreună cu suverana lui autosuficienţă. Activitatea neîncetată împreună cu adînca lui odihnă. Proximitatea plină de grijă faţă de lume împreună cu depărtarea, cu inaccesibilul lui. Revelaţia împreună cu ascunderea. Dacă alegi doar un element al acestor cupluri, vei gîndi despre El trunchiat. Dacă juxtapui doar cele două aspecte, vei gîndi despre El inadecvat, introducînd dualitatea în unitatea lui insecabilă. De aceea, gîndirea spirituală, fie ea filozofică ori religioasă, a propus cîteodată un dincolo-de-Unu, unde dualitatea Unu-în-interioritatea lui şi Unu-manifestat să se resoarbă, să fie depăşită. „Oceanul“ misterului divin – despre care vorbesc metafizica orientală şi autori creştini (Origen, Grigore de Nyssa, Evagrie, Ruusbroec…), gîndirea mistică iudaică şi cea islamică – e unul dintre simbolurile Supremului fără urmă de dualitate.

Dar chiar cînd gîndirea se aplică asupra creaţiei dă peste belşug de paradox. Cum poate apărea creaţia de vreme ce divinul acoperă totul, de vreme ce El e realul în deplinătatea lui? Cum e cu putinţă alteritatea faţă de atotcuprinzătoarea Lui prezenţă? În sfîrşit, umanul nu este şi el un nod de aspecte eterogene, de dimensiuni greu conciliabile, de opoziţii? Dependent de superior şi liber; finit în timp şi în corp, infinit în centrul lui adînc; tînjind după absolut şi prins în multiplul contingent etc.

Gîndirea spirituală a propus cîteva linii de atac pentru asemenea paradoxuri, încercînd să se apropie de strania lor pulsaţie, să-şi alimenteze interogaţia de la ea. Una dintre linii se concentrează pe tensiunea paradoxului. Cu cît deosebirea sau opoziţia termenilor e mai intensă şi mai intens gîndită, cu atît mai mare este potenţialul de energie intelectuală pe care paradoxul îl conţine, cu atît mai puternic e incitată mintea să urce prin „poarta“ antinomiei. Prin istmul termenilor în co-prezenţă, gîndul poate propune/întrevedea/atinge un nivel superior de înţelegere, chiar de realitate. Între cele două extreme „va ţîşni mereu un «sur-plus» ireductibil de sens“, spune André Scrima referindu-se în special la demersul apofatismului creştin răsăritean.

Ceea ce Simone Weil numeşte „buna uniune a contrariilor“ începe prin conştientizarea ascuţită, „dureroasă“ a distanţei, a incompatibilităţii lor. A le menţine împreună, gîndindu-le riguros disjuncţia, echivalează, pentru minte, cu o violentă, o nefirească „întindere“ a capacităţilor ei. „Contradicţia resimţită pînă în străfundul fiinţei înseamnă sfîşierea, înseamnă crucea“, spune ea. Dar în golul produs de sfîşiere se poate deschide intuiţia unei alte trepte, nebănuite, inaccesibile pînă atunci. Mintea e trasă în sus, pe axul vertical al crucii. Acolo poate avea loc „buna uniune a contrariilor“, care domină balansul alternativei, dualitatea ireconciliabilă cu un nivel mai jos.

A privi lucrurile „de sus“, cum încercau Socrate şi filozofia veche, înseamnă nu numai a evalua imediatul şi eul propriu în raport cu întreg realul. Poate însemna şi a privi contrariile ca versanţi ai unei culmi pe care privitorul a atins-o. În locul adversităţii lor plane, el le percepe acum drept oblice convergente în pisc. Dar „înălţimea“ unui asemenea punct de observaţie e, evident, interioară. E de situat în adîncimea gîndului, în adîncimea fiinţei, în adîncimea sensului. Potrivit lui Nikolai Berdiaev, persoana îşi împlineşte destinul în măsura în care foloseşte interior dinamismul opuselor în conjuncţie: „operînd apropieri între finit şi infinit, unu şi multiplu, relativ şi absolut, libertate şi necesitate, interior şi exterior, iar nu imposibile identităţi“. E vorba despre „apropieri“ unde distanţa e de neresorbit, încordate, care pot provoca ruptura de nivel, pot propulsa gîndirea dincolo de demersul plan, o pot lansa pe verticală.

În fond, revelaţia creştină poartă antinomia în miezul ei. Îndeamnă la o reflecţie de neabandonat asupra paradoxului ei constitutiv. Întruparea e paradox în coborîre: infinitul divin se sălăşluieşte în finitul uman. Moartea-învierea-înălţarea e paradox în ascensiune: umanul e reinserat în intimitatea infinitului divin. Christos pune şi se pune pe Sine ca un intens paradox.

Dacă creştinismul orbitează în jurul paradoxului christic, toate tradiţiile spirituale ating fără greş teritoriul dificil al extremelor în conjuncţie. Simbolismul, poezia mistică, imnografia lor se concentrează pe exaltarea paradoxului, îi etalează nenumăratele expresii, îi formulează vibraţia. Ele încearcă să stîrnească în credincios uimirea, interogaţia, minunarea. Să producă în el acel vid care trage sufletul în sus. De partea ei, gîndirea contemplativă procedează metodic, bine stăpînit, cercetător atunci cînd se aplică asupra antinomiilor ultime. Le dă ocol, le priveşte din diferite puncte de vedere. Se convinge de calitatea lor ireductibilă, le explicitează tensiunea, se lasă locuită de acea tensiune. Şi aşteaptă ca poarta antinomiei să se deschidă pentru ea… 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Wimone Weil, wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.