O nouă temă străveche

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Theodor Pallady jpeg

Cultul relicvelor – rămășițe pămîntești ale sfinților – e practicat în iudaism (Arca Alianței) creștinism, islam și budism, nefiind străin (prin analogie) tuturor experiențelor religioase consemnate istoric. De vreme ce faptul religios se definește în tensiunea dintre sacru și profan, orice corp sanctificat primește o putere iradiantă, pe care pietatea populară – sau chiar cea organizată doctrinar, de la nivelul unei ierarhii spirituale – o asociază cu tămăduirea prin transfer energetic. Și nici atitudinea față de relicve (moaște, cum le spunem noi în Ortodoxie, cu un termen slav) nu comportă cine știe ce noutate. Venerarea relicvelor corespunde unei nevoi comunitare de siguranță și identitate. Revenite în actualitatea publică, prin amploarea pelerinajelor în România post-comunistă, moaștele sfinților sînt percepute ambivalent: din afara Bisericii, ele apar ca superstiție și sursă de cupiditate clericală. Din interiorul corpului eclezial, ele sînt privite fie cu un anumit scepticism intelectual (în așteptarea unor forme mai evoluate de spiritualitate), fie cu totală credință în calitățile lor taumaturgice. Locuitorii Constantinopolului au fost mereu convinși că cetatea lor nu poate fi cucerită, pentru că se află sub protecția directă a Maicii Domnului, al cărei brîu se conserva într-un locaș din Piața de Aramă (Chalkoprateia). Palladium-ul „căzut din cer”, sustras de Ulysse și depus în templul roman al Vestei, acoperea o similară funcție apotropaică.

De Crăciunul 2020, a circulat pe Facebook o frază atribuită lui Maxim Mărturisitorul, care susținea că Întruparea lui Hristos rămîne singurul lucru nou sub soare. În rest, după cum vedem, ne lovim mereu de variațiuni pe marginea unor teme recurente. Notez asta și cu intenția de a mai pondera entuziasmul mediilor unde respingerea cultului moaștelor e trăită cu aere de mare noutate progresistă. Realitatea e că omul continuă să recurgă la intercesori mistici, așa cum venerează obiecte încărcate cu un soi de „mana”: talismane, fetișuri, totemuri etc. A făcut-o mereu, pretutindeni. O face și azi, cînd arborează mătănii, brățări terapeutice, geme, tatuaje protectoare și tot restul de semne tangibile ale unei binecuvîntări supranaturale. Se schimbă suportul material, discursul motivațional și contextul socio-cultural, dar nu și nevoia lui de a transcende cotidianul prin contactul cu anumite obiecte „de frontieră”.

Omul postmodern moștenește critica moaștelor de la iluminiștii raționaliști, de tipul lui Voltaire, dar și de la predecesorii lor reformați. Jean Calvin a combătut nu doar papistașii, nicodemiții, anabaptiștii și libertinii contemporani, ci și cultul moaștelor. În micul său tratat intitulat Avertisment foarte util cu privire la marele folos ce-ar reveni creștinătății dacă s-ar face inventarul tuturor corpurilor sfinte și al relicvelor aflate în Italia, Franța, Germania, Spania și alte regate sau țări, teologul stabilit la Geneva deplora faptul că „în loc să-L caute pe Iisus Hristos în Cuvîntul său, în sacramentele și harurile sale spirituale (...) și în loc să mediteze la viața (sfinților) lumea adoră ca pe o comoară oasele, cămășile, centurile, bonetele și alte bulendre de acest soi rămase de la ei”. La ideea de inventar ajunge Calvin pentru că mii de biserici occidentale se lăudau cu un număr vădit imposibil de rămășite ale acelorași sfinți (cu concluzia că Ioan Botezătorul va fi avut, bunăoară, cinci-șase capete și tot așa). Avea dreptate să veștejească excesele idolatre, fraudele pioase și legendele apocrife: în fond, asta făcuseră și iconoclaștii bizantini, cu veacuri înainte, atunci cînd contestaseră derapaje similare în lumea creștinismului de limbă greacă. Nu avea dreptate în fond: prin Întrupare sub chipul Omului, Dumnezeu transfigurează materia, care devine mediu translucid, duhovnicesc, arvună a învierii obștești și sediu al răscumpărării eshatologice: un germene fizic al eternității introduse în timp. Totul ține, o dată mai mult, de măsură, decență, simțul nealterat al misterului și voința de a nu confunda vehiculul cu destinația drumului.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.