O mică judecată de apoi

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
O mică judecată de apoi jpeg

Eram în troleibuz. Îmi rămăsese pe haină o insignă #rezist, primită la demonstraţie. În faţa mea, o femeie în negru, cu chipul de o cuvioasă seninătate, mă aţintea din cînd în cînd sever. M-a întrebat în sfîrşit de ce eu, om cu părul alb, protestez, „rătăcind“ aşa cum fac cei tineri. Păi, protestez împotriva furtului legalizat în folosul oamenilor politici, a impertinenţei cu care ne tratează. Vai-vai, a zis ea, aşa a început în Ucraina, în Siria şi vedeţi ce s-a întîmplat acolo. Prăpăd. Vă manipulează multinaţionalele, puteri infiltrate din afară. Dacă sînteţi aşa de ştiutoare, zic eu, cine sînt exact aceste puteri? Forţele oculte, a izbucnit răspunsul. (Se impunea, pe lîngă prea banalele multinaţionale, ceva întunecat, misterios…) Femeia era foarte sigură pe ce ştia. Dovadă că mi-a pus şi un diagnostic: „Nu mergeţi pe calea lui Dumnezeu, mergeţi pe calea Satanei!“ Asta chiar că m-a scos din sărite. „Şedeţi deja în scaunul de judecată al Domnului? V-a lăsat puţin să-i ţineţi locul?“

Apoi mi-am spus că şi eu reacţionasem prost, fără umor, nepotrivit de tăios. Mă iritase tonul apocaliptic peste care dădusem în transportul în comun. Or, el nu făcea decît să exprime ascuţit o omenească teamă, vulnerabilitatea unei persoane, a unei categorii, asupra căreia demagogia cea mai crasă are uşor priză. O categorie care nu se recunoaşte în mersul occidental – ofertant, divers, dinamic, dar şi tot mai accidentat –, care se simte străină de el, lipsită de siguranţă, care are nevoie de protecţie. În fond, nu fusesem mai pricepută la dialog decît acuzatoarea mea.

***

Se spune că viaţa publică şi, în genere, concepţiile despre so­cie­tate nu mai pot fi caracte­ri­zate astăzi prin binomul dreapta-stînga. Altfel de partiţii au acum mai multă re­le­vanţă: liberalism-po­­pu­lism (cu co­re­la­ti­vul li­de­ru­lui „sal­­va­tor“), euro­pe­nism-na­ţio­na­­lism, glo­­ba­li­­za­re-i­zo­la­ţio­nism. Prost e fap­tul că aceste partiţii sînt calitativ a­si­me­trice. Că al doilea termen, acum pe val, exploatează îngrijorarea, frica celor izbiţi de excesele care pot apărea într-un regim liberal deschis (nu doar cădere economică, ci şi mul­ti­cul­tu­ra­lism u­ni­for­mi­zant, egalitarism de gen, imigraţie masivă, tensiuni interreligioase). Liderii populismului amplifică demagogic aceste spaime, iritări, resentimente. Absolutizează ceea ce e moment de criză, fenomen de gestionat, situaţie de echilibrat în regimul liberal. Proclamă că în aceste tensiuni stă însăşi substanţa lui. Descriu regimul liberal deschis în termeni catastrofici, ca aducător de pericole fatale. Promit, în schimb, un paradis „la îndemînă“. Irealist ca bugetul PSD. Ameninţător pentru statul de drept precum legiferarea parlamentară a corupţiei. Cu butaforia „adevărurilor alternative“ intoxică situaţia reală, combat atitudinile de echilibru, de centru, de realism politic şi mental.

Nu jelea Trump America moştenită de la predecesorul său? Nu-i promitea el o nouă „măreţie“? Repede, doar prin prezidenţiala lui prezenţă. Tot mai mult, sunetul discursului pare să bată gîndirea aplicată pe concret, raţionalitatea politică, raţionalitatea pur şi simplu. Important e ca tonul să fie cît mai hard. Sigur că liberalismul, UE, globalizarea nu sînt fenomene roze. Sigur că ele cuprind tensiuni, că au defecte de substanţă şi de funcţionare, că uneori cunosc excese… Dar, în crizele lor, sînt reale. Şi, se poate spera, amendabile. Pot fi, în orice caz, dezbătute, criticate, avertizate de mutaţiile/excesele/pericolele pe care le cuprind. Printre partizanii europenităţii se află criticii ei cei mai atenţi.

În schimb, ideologii populismului izolaţionist au un vocabular pseudoreligios. Şi, din păcate, obţin o credinţă de acelaşi tip. Adepţii lor „primesc adevărul“ de la mijloacele lor de propagandă. Par imuni la argumente, îndoială, reflecţie. Vor mai degrabă să audă povestea unei lumi unde ei să aibă linişte şi unde „vinovaţii“ să fie pedepsiţi.

Nu pretind cîtuşi de puţin că, din credinţă religioasă, femeia din troleibuz înghiţea nemestecat scenariul PSD. Credinţa îndeamnă la luciditate, la examen de sine, la examenul realist al lumii, nu la credulitate. Logosul întrupat nu a venit să predice niscaiva scenarii conspiraţioniste, nebuloase. Dar e un fapt că, datorită unor factori socio-culturali, devotamentul religios se poate îmbina cîteodată cu credulitatea, cu înclinaţia spre mitic ieftin şi miraculism.

E un fapt că religia însăşi a cunoscut şi cunoaşte variante izolaţioniste, asocieri cu naţionalismul, crispări identitare. Creştinismul răsăritean în genere a cultivat distanţa suspicioasă faţă de celelalte confesiuni creştine, şi-a proclamat superioritatea spirituală faţă de toate. Dar, în mod ciudat, şi-a îndreptăţit rolul public nu prin această excelenţă, ci prin lipirea pe popor, printr-o credinţă aproape subsumată unei categorii istorice precum naţiunea. Nu mai de departe decît 2014, Biserica Ortodoxă accepta să fie preluată în discursul naţionalist al PSD – Victor Ponta. Patriarhul îl numea pe Klaus Iohannis un „străin“ benefic pentru poporul român.

E cu atît mai remarcabil că, în criza de acum, Biserica Ortodoxă a dat un semn precis în favoarea europenităţii. Acum cînd, prin încercarea de a legifera corupţia, PSD subminează statul de drept, Biserica Ortodoxă şi Patriarhul Daniel au avut o reacţie limpede de împotrivire. Şi ea a fost argumentată spiritual (corupţia degradează persoana umană). Făcînd aşa, ei şi-au luat totodată o anumită distanţă de puterea politică. Ceea ce e iarăşi de o îmbucurătoare noutate. Pe urmă, Biserica Ortodoxă Română ia distanţă, prin oficialii ei, faţă de vechiul izolaţionism spiritual. La Sinodul Panortodox, a susţinut dialogul interreligios, ceea ce a stîrnit, fireşte, spaima (şi protestul) unor tradiţionalişti. Sînt elemente prin care Biserica arată că poate răspunde spiritual lumii deschise (străbătută de tensiuni) de astăzi.

În religie, varianta tare de izolaţionism e fundamentalismul. Nu numai fiindcă fundamentaliştii închid sensurile Scripturii în „litera“ ei şi se declară singurii posesori ai adevărului credinţei. Ci şi fiindcă, foarte asemănătoare între ele, ideologiile fundamentaliste organizează grupul de adepţi ca pe o „enclavă“ de oameni perfecţi, destinată însă să obţină hegemonia asupra întregii societăţi şi să îi construiască viitorul. Se prezintă, ca şi Marine Le Pen şi alţi lideri din aceeaşi făină, în rolul de „transformator“, de „recreator“ al lumii.

Cît despre varianta extremist liberală a credinţei, ea a înflorit în anii ’60-’70 ai secolului trecut, cu „religiile à la carte“, „nebuloasele mistico-ezoterice“, „bricolajele de elemente religioase şi ştiinţifice“, cu tot ceea ce individul se simţea îndreptăţit să-şi pregătească drept reţetă de credinţă după propriul gust.

E adevărat însă că îngrijorătoare sînt acum fundamentalismul islamic agresiv, pe de o parte, şi pseudo-religia populismului, interior Europei, pe de altă parte. Al doilea nu e, de altfel, în mare parte decît reacţia în oglindă faţă de cel dintîi. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Andrei Ivan

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.