Nostalgia Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Nostalgia Europei jpeg

Distincția, fie antagonică, fie doar sesizată cultural, între Estul și Vestul Europei începe să se estompeze. Nu mai este o preocupare a noilor generații. De fapt, consistența distincției scade. Dar această estompare nu s a petrecut printr-o dezbatere și înțelegere a originilor diferenței, ci prin depășirea sa istorică.

Pentru cei născuți încă în comunism, distincția are o conotație politică majoră. Vestul era libertatea în primul rînd, dar și prosperitatea, șansa unei cariere profesionale bazate pe merit, în timp ce Estul era o societate închisă, sincopat întredeschisă după 1989. Dar la scurtă vreme după întredeschiderea regimului politic din România a apărut în dezbaterea publică distincția culturală și spirituală, cu adînci rădăcini istorice, între un Occident catolic și protestant și un Orient ortodox. Geopolitica spirituală părăsea frontiera politică trasată de Cortina de Fier și redesena un Est pe baza diferențelor spirituale. Studiul lui Samuel Huntington, Ciocnirea civilizațiilor, publicat în Foreign Policy (1993) și dezvoltat într-o carte în 1996, anunța blocuri geopolitice formate din identități religioase. Ortodoxia se desena pe harta lui Huntington ca spațiul ex-sovietic cu extensie în peninsula balcanică (România, Bulgaria, partea sudică a Iugoslaviei, Grecia). Conferințele lui Christos Yannaras, reunite în volumul ortodoxie și Occident (Editura Bizantină, 1995) au aprins și mai tare dezbaterea. Yannaras acuza Occidentul de colonizare culturală a Ortodoxiei (vezi și Orthodoxy and the West: Hellenic Self-Identity in the Modern Age). De unde s-a născut nevoia reortodoxizării Ortodoxiei, adică reconstrucția diferenței. Dar această colonizare culturală a Occidentului a funcționat ca un vaccin producînd rezistență, imunitate și alergie în cele din urmă.

România anilor ’90 trăia o sfîșiere în multe planuri, între aspirația spre libertatea occidentală și frica de schimbare sau părăsirea unei paradigme culturale cunoscute, între latinitate și apartenența la Levant. Îmi aduc aminte discuțiile purtate cu Alexandru Duțu în acea vreme și elogiul pe care acesta îl aducea Europei Centrale, pe care el o înțelegea ca pe o formulă de compromis între civilizația materială a Occidentului și spiritualitatea Orientului. Nostalgia Occidentului s-a materializat politic în prima vizită a unui papă, Ioan Paul al II-lea, într-o țară ortodoxă, în 1999, la București, în aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. Dar tocmai atunci cînd, politic, reunirea cu Occidentul a părut realizată s-a schițat o nouă nostalgie. Un volum dedicat lui Alexandru Paleologu în 2003 se intitula Nostalgia Europei, a unei Europe vechi în care creștinismul mai era la el acasă, în care se regăsește încă și interbelicul nedemonizat, în care aristocrația este o aspirație legitimă, în care spiritul primează asupra materiei. După Europa născută în Balcani, cu Socrate, Platon și Aristotel începuse să fie nostalgic Alecu Paleologu încă din anii petrecuți la Paris, cînd semna prefața la o nouă ediție pariziană a cărții lui Nicolae Iorga, Byzance après Byzance. Această Europă nu are un echivalent politic, dar are toate datele unui Orient idealizat, partajat între Muntele Athos și califul înțelept și drept (de la Harun al Rashid la Soliman Magnificul, trecînd prin Mehmed Cuceritorul, în imaginarul creștin). Afinitățile elective ale lui Alecu Paleologu, care se compun din Montaigne, Dostoievski, Cehov, Caragiale, dar și o foarte romană cultură a trupului, nu de dragul trupului, ci din decență, din respect pentru ceilalți, din civilizație.

Dincolo de Europa indivizibilă a idealurilor culturale și a aspirațiilor spirituale, rămîne o despărțire retorică între Occident și ortodoxie. Rădăcinile sînt adînci. Discursul diferenței a început să se formuleze odată cu tragica cucerire a Constantinopolului de către cruciați în 1204. Atacurile asupra Bizanțului din secolele XIII-XIV s-au continuat cu celelalte forme de colonizare, iar din punct de vedere religios Roma a devenit simbolul agresiunii sub orice formă: uniatisme, modele culturale strecurate clandestin, o istoriografie polemică a creștinismului oriental. Acest „romano-catolicism“ este însă, la rîndul lui, unul de natură circumstanțial-istorică, născut din contrareforma consacrată de Conciliul de la Trento (Concilium Tridentinum, 1545-1563), el capătă trăsăturile unei norme religioase, ale unui șablon, care se impune pretutindeni în lume ca o formulă identitară. Aceasta este Roma ultimelor patru secole ale creștinismului occidental, percepută în Răsărit prin prisma deformatoare a polemicii. Aceste patru secole romane sînt însă marcate și de lupta cu modernitatea occidentală, în care se înscriu deconstruirea treptată a papalității și, în cele din urmă, reducerea creștinismului occidental la statutul de enclavă religioasă tolerată sau de patrimoniu cultural secularizat. Finalul acestor patru secole formează baza unei noi întîlniri dintre Occident și ortodoxie, în care însă Occidentul nu mai este o noțiune geopolitică huntingtoniană, ci doar insule de creștinătate într-un ocean al globalizării.

Aceste insule de creștinătate redeschid orizontul unui creștinism mai vechi în Occident, tardo-antic și medieval, care a rămas ascuns sub haina ideologică tridentină. În întîmpinarea acestor insule de creștinism a venit inițiativa Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de a organiza un festival de muzică sacră denumit Festivalul de Muzică Bizantină de la Iași, la a doua ediție anul acesta, și care urmează să se desfășoare timp de cinci zile, din 26 pînă pe 30 septembrie 2018 (http://www.ibmf.ro/ro). Printre invitații din anul acesta se numără și Ansamblul „Organum“, creat de Marcel Pérès și găzduit de-a lungul timpului la Sénanque, Royaumont și Moissac. Este un exemplu admirabil de regăsire a trecutului printr un efort solid de cercetare, dar deschis și unei trăiri spirituale reînnoite. După ce, timp de peste un secol, intelectualii europeni au plecat în căutarea spiritualităților exotice de pe meleagurile Orientului, de la cel Apropiat pînă la cel Îndepărtat, a venit timpul căutărilor în propria tradiție. Esența acestui demers constă tocmai în prospețimea unei căutări spirituale autentice dincolo de formulele de creștinism mult prea osificate și stereotipe produse de ultimele secole de zvîrcolire a creștinismului sub presiunea ideologică și politică (cu violență foarte adesea) a modernității. Ceea ce iese la suprafață este o uimitoare unitate a creștinismului din primele cincisprezece secole. Festivalul de Muzică Bizantină de la Iași își propune să meargă cu demonstrația mai departe și așază unele lîngă altele eforturile de redescoperire a tradițiilor muzicale vechi în Liban prin corul Mînăstirii Hamatoura, în Grecia prin Maistorii Artei Psaltice, psalții Ioanis Chasanidis și Panagiotis Neochoridis (protopsalt al Patriarhiei ecumenice), în Rusia prin Ansamblul „Sirin“, interpreți ai muzicii psaltice vechi rusești, muzica modală denumită „Znamenie“, după notația veche. Și pentru România, muzica psaltică este o redescoperire a anilor de întredeschidere politică și culturală de după 1989. La începutul anilor ’90 renăștea psaltichia la Stavropoleos, ca o pată de culoare, ca să fie astăzi predată din nou în școlile teologice și la Universitatea de Muzică din București. Puțină lume știe însă că desființarea și scoaterea muzicii psalitce din cult a fost o politică oficială a statului român în secolul al XIX-lea. Trecerea la muzica corală polifonică era considerată pe atunci o formă de adeziune culturală la Occident.

Căutarea tradițiilor pierdute sau obliterate de agresiunea modernității deschide calea redescoperirii unității spirituale dintre Occidentul și Orientul creștin. Abia prin acest demers se pot vindeca rănile produse de secolele de polemică, de geopolitizare a creștinismului. Festivalul de Muzică Bizantină de la Iași se înscrie, fără emfază, dar cu bogăția culturală a unui demers bazat pe sinceritate spirituală, în fenomenul nostalgiei Europei. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.