Învierea şi viaţa

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Învierea şi viaţa jpeg

Sărbătoarea Paștilor îmi dă ocazia să revin la tematica creștinismului timpuriu, pe care am părăsit-o circumstanțial în ultimele articole. De aceea am s-o reiau frontal, cu întrebarea: Ce este creștinismul? Despre ce este vorba, de fapt? Istoricii religiilor, dar și mulți dintre scriitorii bisericești, de altfel, au încercat să descrie morfologic creștinismul, fie ca o continuare anunțată a iudaismului antic, tema Noului Israel, fie dimpotrivă, ca o derivă sau o schismă din iudaismul clasic. Ceea ce contează în această lectură este continuitatea culturală, transmisiunea textelor, pe scurt tradiția, contextul istoric. Creștinismul ar face parte din marea familie a civilizațiilor semite, din ramura iudaică. Evangheliile permit și o lectură istorică de tipul acesta, prin faptul că Matei și Luca prezintă o genealogie a lui Iisus din Nazaret, care-l introduce în descendența lui David – așa cum este apelat de diferiți interlocutori sau chiar aclamat de mulțimi –, dar îl și urcă pînă la Adam pe linia semitică ce trece prin Urul Chaldeii și Babilon, dincolo deci de iudaismul istoric. Cînd Iisus însă face El însuși afirmații care trimit în această direcție de interpretare, precum „nu am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc“ (Matei 5, 17) sau „nu sînt trimis decît către oile cele pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 15, 24), pare mai degrabă o litotă, adică altceva urmărește să spună decît pare a afirma. Ucenicilor le atrage atenția asupra felului în care trebuie citită Legea și ascultați profeții, iar pe femeia cananeancă o pune la încercare pentru a scoate în evidență pentru Apostoli, adică pentru cei din casa lui Israel, ce înseamnă puterea credinței. În majoritatea dialogurilor cu conținut cultural-istoric, Iisus din Nazaret încearcă tocmai să se elibereze de rolul spre care este împins, atît de către farisei și cărturari, cît și de către ucenici, acela de eliberator terestru al casei lui Israel, de renovator al unei măreții istorice sau inspirator al unei utopii politice: regatul păcii și al dreptății. Nu numai că Iisus plătește impozitul către cuceritorii romani, dar îi tratează cu magnanimitate și considerație (vindecarea slugii sutașului), nu numai că refuză orice întreprindere în forță („Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?“, Luca 9, 54-55), ci și ironizează ideea de intrare triumfală călărind pe cel mai umil animal, mînzul asinei, spre Ierusalimul în care anunțase că va fi răstignit de către ai săi. Ce vrea, de fapt, Iisus din Nazaret de la contemporanii săi?

Este sau nu Iisus Mesia? Răs­punsul lui Iisus este con­di­țio­nat. Da, este, dar a fi Mesia nu este ceea ce-și închipuie fariseii și cărturarii că ar trebui să fie. Astfel, El începe practic prin a desființa lectura politică a mesianismului. Dar atunci ce vrea Iisus de la contemporanii săi? Mesajul este de căutat în cu totul altă direcție decît ceea ce s-ar numi întemeierea unei religii. De unde clasica interpretare a lui Ernest Renan, conform căruia creștinismul ar fi creația lui Paul din Tars. Și totuși?

Este posibilă o lectură literală a fragmentelor care par ermetice prin alegorism, a îndemnurilor care par de neurmat prin caracterul lor contrainstinctiv – preluate de creștinism ca un ideal pios, dar nerealizabil – și a minunilor care anulează legile naturii?

Întrebarea apare chiar în Evanghelii, în dialogul lui Iisus cu surorile lui Lazăr. Cînd Marta acceptă ideea învierii ca un cadru mitologic general, în care învierea nu privește chiar viața aceasta, ea se înscrie într-o perspectivă religioasă propriu-zisă. Universul spiritual acompaniază, dar de la distanță, universul social și îi reglează funcționarea. Iisus contrazice această viziune afirmînd permeabilitatea dintre cele două universuri: „Eu sînt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?“ (Ioan 11, 25-26). În învierea lui Lazăr miza, subliniată prin amînarea cu două zile a deplasării către Betania, este tocmai arătarea reversibilității proceselor materiale determinate de timp, fie că ne închipuim o reconstituire a materiei, fie că admitem o întoarcere în timp. Moartea este o ieșire din scenă, dar intrarea în culise nu anulează scena. „Eu sînt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mîntui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla“ (Ioan 10, 9). Imaginea morții ca trecerea printr-o ușă spre o pajiște este amplu exploatată de C.S. Lewis în volumul Ultima bătălie, din Cronicile din Narnia, și în Marea despărțire (dintre iad și rai).

Caracterul organic al celor două moduri de existență este exprimat și prin alegoria viței: „Eu sînt viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cel ce rămîne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă“ (Ioan 15, 5) sau a pîinii: „Eu sînt pîinea cea vie, care s-a pogorît din cer. Cine mănîncă din pîinea aceasta viu va fi în veci. Iar pîinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu“ (Ioan 6, 51).

Nici ucenicii nu iau în serios această perspectivă „cuantică“ a­su­­pra ființării, adică înțelegerea fiin­ței este atît de diferită față de paradigma religioasă încît nu trece inhibiția psihologică: Apostolul Petru începe să meargă pe apă și se scufundă, deși tocmai constatase că „funcționează“. Astfel, univer­sul „lumii acesteia“ nu este închis din neștiință, ci se închide prin ne­cre­dință. Dimpotrivă, știința lumii acesteia, pe care o posedă cărturarii, este o piedică, ea trebuie ștearsă printr-un procedeu atît de radical încît echivalează cu nașterea din nou care îi este propusă de Iisus lui Nicodim.

Pe măsură ce se dezvăluie tensiunea între concepția timpului, care prin curgere anulează și șterge tot, ascunzînd orice prin ireversibilitatea lui, și perspectiva ca acesta nu numai să-și oprească curgerea, ci mai ales, prin reversibilitate, să readucă conștiința în chiar momentul faptei reprobabile sau al alegerii greșite, dușmănia față de Iisus devine ireductibilă. În Evanghelia după Ioan, „evenimentul“ care produce decizia eliminării lui Iisus este însăși învierea lui Lazăr.

Învierea este semnul trecerii pragului ontologic de la înțelegerea socio-religioasă a ființei la cea atemporală, dar nu neapărat imaterială. Este un salt de înțelegere „cuantic“. Refuzul lui Iisus de a se da jos de pe cruce, cum îi cer fariseii, are aceeași semnificație ca amînarea deplasării către Betania unde zăcea Lazăr pe moarte, de a ieși din logica temporală a unei relații de putere. Moartea nu amenință ființa, iar învierea este viața fără bariere între sus și jos. De aceea, tocmai credința în literalismul misticii salvează sensul textului evanghelic. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.