Întrebare despre Dumnezeu

Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Întrebare despre Dumnezeu jpeg

Pe forumul articolului „Neagu Djuvara şi bunul samaritean“, unde Andrei Pleşu găzduieşte, ca omagiu comemorativ, interpretarea istoricului la parabola evanghelică, apare o intervenţie deosebită. E a domnului Păun Al: „Parabola bunului samaritean mi-a născut o întrebare la care nu am răspuns. Uitîndu-ne la istoria omenirii, la suferinţa umană, la războaiele, la crimele, la bolile, epidemiile, la catastrofele naturale, care au generat atâta suferinţă şi moarte… Dumnezeu este «aproapele nostru»? Este Dumnezeu «bunul samaritean» pentru fiii Săi, oamenii?“

Într-adevăr, lumea e plină de nenorocire şi urît. Le aflăm acum mai din belşug ca altădată, căci media le culege şi le difuzează pe tot globul. Rămîne Dumnezeu indiferent faţă de ele? Nici eu nu ştiu încotro s-o iau pentru răspuns. Dar gîndirea şi experienţa religioasă dau roată acestei întrebări. Am să menţionez cîteva ocoluri.

1) Grija integratoare. Cum să-i mulţumeşti lui Dumnzeu pentru toate, cînd violenţa, mizeria, răul prosperă în jur şi-ţi sînt cunoscute? E cuvenit? E realist? E posibil? E ceea ce se întreabă părintele Antoine Bloom, unul dintre cei mai vii gînditori ortodocşi din Occident. Meditaţia lui (publicată postum în Contacts, ianuarie 2018) a fost stîrnită în parte chiar de interpelările unor credincioşi.

În faţa nenorocirilor de pe lume, un om spiritual, spunea el, poate asuma atitudinea medierii, a intercesiunii. Ce înţelegea prin asta? A intra în inima conflictului. Cum? Prin faptă pacificatoare/vindecătoare, desigur. Dar mai ales a intra acolo cu centrul fiinţei tale orientat spre Dumnezeu. A lua, interior, asupra ta şi nenorocirea victimei, şi grozăvia opresorului, a depune aceste contrarii în faţa unui Dumnezeu care, potrivit credinţei, nu încetează să trezească, să purifice, să transfigureze. Care judecă, dar şi consumă contrariile cu unitatea Lui transcendentă. În creştinism, El a făcut din Fiul său Mediatorul între nenorocire şi Împărăţie, victimă voluntară şi eliberator totodată.

E omul în stare de o grijă care să includă destinul persecutatului şi destinul persecutorului? P. Bloom aminteşte de o bucată de hîrtie de ambalaj, găsită de militarii americani după evacuarea unui lagăr nazist. Pe ea era scrisă rugăciunea unui deţinut, a unui evreu mort acolo. „Doamne, cînd vei veni în slava Ta, aminteşte-ţi nu doar de oamenii de bună voire, ci şi de cei de rea voire. Dar nu-ţi aminti atunci de cruzimea şi de faptele lor. Aminteşte-ţi de răbdarea unora, de curajul altora, de fraternitatea, de înălţimea sufletului, de fidelitatea pe care le-au trezit în noi. Şi fă, Doamne, ca roadele acestea să fie spre mîntuirea lor“. „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru“ îndemna, în registru filozofic, Constantin Noica.

Asta nu înseamnă ca justiţia umană să nu-i condamne pe persecutori, să nu facă dreptate victimelor. Nu înseamnă să nu ne străduim să împuţinăm suferinţa, mizeria, singurătatea din comunităţile noastre. Dar dacă întrebarea despre nenorocire i se pune lui Dumnezeu, atunci ea e de adresat mai ales celor care cercetează lucrurile cam ca „din locul lui“. Cel capabil să preia în grija lui şi pe „cei de-a dreapta“ şi pe „cei de-a stînga“ priveşte planul lumii dintr-un punct situat cumva în afara ei, de pe o verticală ce poate aproxima direcţia divină. Le priveşte de pe o axă care uneşte transcendenţa şi interioritatea profundă. Într-o asemenea stare, poate mulţumi.

Poate mulţumi dacă se află deja în raza celeilalte lumi, dacă credinţa i-a deschis poarta spre acolo. Există unii care au dat existenţial mărturie pentru această aşezare. De pildă, evocată de P. -Bloom, Marie Skob-tsov, poetă angajată social, rezistentă în Parisul ocupat, călugăriţă ortodoxă, deţinută la Ravensbrück. Ca să încurajeze o tînără evreică îngrozită de execuţie, a însoţit-o în mod liber în camera de gazare. „N-ai de ce să te temi. Am să vin cu tine“, i-a spus. Au trecut împreună prin ceea ce, pentru ea, era pragul spre viaţa adevărată. I-a dat celeilalte din liniştea ei. Mircea Vulcănescu, care s-a întins pe podeaua îngheţată a celulei, ca „saltea“ pentru un deţinut bolnav. Şi care a murit spunînd: „Să nu ne răzbunaţi“. Atîţia alţii…

Dacă are atitudinea grijii integratoare, dacă iubirea verticală îl face să „vadă oroarea prezentă şi dezlegarea ei în veacul viitor“, atunci omul e în drept să mulţumească pentru toate. Altfel nu poate face asta, spune Părintele Bloom.

2) Iubirea-orientare. Textul Simonei Weil „Iubirea lui Dumnezeu şi nenorocirea“ e o reflecţie filozofică condusă în orizont creştin. Pentru ea, ororile comise de oameni fac parte, la fel ca bolile şi cataclismele, din mecanismul necesităţii impersonale care guvernează lumea „naturală“: căci sufletul criminalului e locuit de rău fără a-l resimţi, fără a avea conştiinţa lui. Nenorocirea e expresia rece, teribilă a necesităţii universale; frumuseţea lumii e faţa ei de ordine, de splendoare. Prima face sensibile „grosimea“ universului, alteritatea, distanţa, neasemănarea faţă de divin. „A fi creaturi nu înseamnă în mod necesar a fi sub nenorocire, dar înseamnă în mod necesar a fi expuşi nenorocirii. Numai increatul e indestructibil.“ Christos asumă toată această distanţă, grosime, nenorocire. E unit cu Tatăl de la depărtarea în care e plasată creaţia. Lumea stă într-o „falie“ a divinului, îmbrăţişată în separaţia-unitatea Celor doi. Peste sfîşierea Lor, iubirea intradivină pune legătura uniunii, iar această coardă vibrează în univers, spune Simone Weil, „asemenea unei perechi de note separate şi contopite, ca o armonie pură şi sfîşietoare“. Nenorocirea poate da omului „ureche“ pentru ea.

Există, desigur, pericolul ca nenorocirea să strivească fiinţa umană, atacînd chiar centrul sufletului, singurul punct nesupus mecanismului necesităţii. Apare, în nenorocire, un „timp“ cînd sufletul se află în gol de Dumnezeu, în întuneric complet. Dacă, în acest vid, el păstrează orientarea către Cel absent, spune Simone Weil cu o certitudine ce pare a experienţei, atunci Acesta vine el însuşi, prin toată „grosimea“ necesităţii şi a lumii, să locuiască în adîncul fiinţei. Nenorocirea astfel orientată e o cale a intimităţii.

E drept că nu de raportul între Dumnezeu şi nenorocire vorbesc cei invocaţi, ci de raportul între omul spiritual şi nenorocire. Ei nu-şi pun întrebarea: „De ce?“, „De ce lasă Dumnezeu atîta nenorocire pe lume?“ Nu o justificare caută pentru ea, ci un sens.

În fond, şi pe Iov asta îl macină, de asta strigă din răsputeri la Dumnezeu. Caută în propria viaţă, în condiţia umană, în marea carte a creaţiei, în înţelepciunea cu care Dumnezeu a compus-o şi nu află nimic care să-i mulţumească înţelegerea, să i-o sature. Iar Dumnezeu tace. Spre capătul poemului, epuizat să caute zadarnic un sens pentru nenorocirea lui, un rost de dimensiune familiară pentru cazul lui individual, Iov rămîne mut. Abia atunci, problema sensului îşi află adevăratul calibru, e lansată în sfera transcendenţei. Abia atunci Iov aude ceva din vuietul majestuos al divinului. Din strivit şi mut, ajunge interlocutor al Atotcuprinzătorului.

Cei care găsesc astfel sens sînt excepţionali. Pentru noi rămîne uimirea, rămîne întrebarea… a avea neliniştea ei e, cred, deja un cîştig. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.