Imaginea pusă la încercare

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Imaginea pusă la încercare jpeg

„Astăzi a fost spînzurat pe lemn Cel ce a spînzurat pămîntul pe ape“ se intonează la denia (vecernia) din Joia Mare. Versul e de o princiară frumuseţe. Îmbină puterea suverană a lui Christos şi suveranul lui sacrificiu. Într-o imensă, concisă simetrie, alătură gestul inaugural al Supremului şi umilitatea Lui ultimă. Străbate cu verticala crucii întreg realul.

Cuvîntul e, iată, în stare să ex­pri­me articularea paradoxală a celor două extreme. Imaginea e în stare de aşa ceva? Cum pot fi redate vizual patimile lui Christos fără a pierde coprezenţa, în El, a divinului şi a umanului, fără a eluda tensiunea între chin, deriziune, răstignire, moarte şi lumina Lui nelumească? Maeştri răsăriteni şi apuseni au izbutit să dea expresie plastică acestei teme centrale pentru creştinism, acestei paradoxale coprezenţe.

În Răsărit, icoana pascală însăşi oferă una dintre soluţii. Cum se ştie, scena e plasată în închiderea ultimă a lumii, înfăţişează iadul destrămat. Din centrul acestui spaţiu sumbru izbucneşte mandorla de lumină orbitoare, iradiată de Christos. În unele variante, El ţine crucea ca pe o armă a victoriei. (Potrivit unei linii foarte puternice în primele secole creştine, Iisus e celebrat, gîndit, interiorizat mai ales drept Christos învingător, izbîndind asupra tuturor închiderilor care separă lumea de divin.) Pe fondul obscur, irizîndu l cu razele ei, mandorla (ovalul ca migdala) semnifică, potrivit unui simbolism consacrat, „forma infinită“ a slavei divine, densa ei strălucire transcendentă. Aceeaşi lumină a strălucit pe muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă.

Iar în mijlocul mandorlei, Christos e de o impetuoasă, aproape violentă dinamică: păşeşte cu pas uriaş peste resturile infernului, întinzînd braţele pentru a-i trage afară pe Adam şi pe Eva. Trupul lui şiroind de lumină e el însuşi o cruce triumfătoare. Are un elan ascensional care depăşeşte suveran „gravitaţia“ lumii, a finitudinii, a morţii. Aşa arată scena la mînăstirea Mîntuitorului în Chora (acum Khariye Djami), în Fanar, la Istanbul, restaurată în secolul al XIV-lea de Theodor Metochites (1270-1332). Înalt demnitar bizantin, filozof comentator al anticilor, savant şi poet, în jurul căruia se aduna un distins cerc de studii, Metochites a conceput programul iconografic al ctitoriei sale ca pe un dialog între imagine şi inscripţie imnică, exaltîndu-şi reciproc expresivitatea.

O altă soluţie se află într-una din chiliile de la mînăstirea San Marco, la Florenţa. Cu ani în urmă am scris (în Dilema veche nr. 13, 9-15 aprilie 2004) despre acea uimitoare imagine. Îmi permit să reiau aici o parte din text. La San Marco, Fra Angelico a pictat nu numai mirabile Bunevestiri. A pictat şi o batjocorire a lui Christos. Un specialist al picturii sale, William Hood, spune că modul în care călugărul dominican a înfăţişat scena e atipic, e o inovaţie. Imaginea se află într-o chilie, iar nu în spaţiile comune, semipublice ale mînăstirii florentine. E o imagine destinată meditaţiei călugărului în singurătate. Prin urmare, insistă Hood, chiar dacă e inovatoare, imaginea rezultă totuşi din tradiţia, din regula, din experienţa contemplativă a ordinului dominican şi se adresează unui membru al acestei comunităţi, capabil să-i perceapă codurile spirituale. Dar, pe de altă parte, ordinul acesta e dedicat predicării adevărului christic şi, ca atare, o asemenea imagine nu era sortită să susţină doar meditaţia personală. Era menită să inspire tonul unui mesaj îndreptat spre lumea din afară. Iar astăzi chiliile de la San Marco sînt deschise tuturor: orice vizitator poate privi interpretarea pe care Fra Angelico a dat-o scenei.

E o interpretare care nu adoptă linia narativă, naturalismul, drama, dolorismul. Mizează pe simultaneitate, pe tensiune şi pe paradox în evocarea episodului din Evanghelie. Scena e de o rezumativă simplitate. Christos e aşezat pe tron, pe tronul de purpură batjocoritoare al unui fals împărat. Dar are statura de supremă stabilitate a Pantocratorului. Cu ochii acoperiţi, ca într-unul dintre momentele de deriziune din casa arhiereului, deja încununat de spini, poartă în mîini sceptrul regalităţii iluzorii şi sfera universului. Dar le poartă cu autoritatea celui care le dă realitate ultimă. În preajma capului său, extrem de agresive, însă fără a-l atinge, mîini decupate evocă lovirile, un cap scuipă către obrazul lui.

În rezumativa ei simplitate, scena nu eludează deloc violenţa, agresivitatea, deriziunea; dimpotrivă, le intensifică prin contrastul între dezarticularea lor şi maiestatea Domnului lumilor pe care ele o vizează. Christos legat la ochi, încins cu spini, livrat tuturor batjocurilor îndură lumea în violenţa şi precaritatea ei şi o susţine în acelaşi timp, trecînd-o spre realitatea ei reală. Inovaţia picturii lui Fra Angelico stă şi în faptul că, abătîndu se de la detaliul evangheliilor, veşmîntul lui Christos nu este aici purpura injurios regală. E veşmîntul de un alb strălucitor, veşmîntul de lumină al Transfigurării, al slavei increate. În chilia alăturată, Fra Angelico a pictat de altfel chiar Schimbarea la Faţă: e exact acelaşi chip christic, acelaşi veşmînt, aceeaşi lumină. Numai că acolo, Christos, dominînd masiv, ca şi aici, întregul spaţiu al imaginii, stă drept, cu braţele planînd în cruce asupra personajelor scenei. Un acelaşi nimb, încărcat de raze, marcat de cruce, îi încununează în ambele scene capul. În scena Schimbării la Faţă, ca şi în scena injuriilor, Christos e aceeaşi lumină transcendentă care a acceptat, din veşnicie, „să suie în sfeşnicul crucii“.

Scena de la San Marco nu dă numai o interpretare puternică şi globală actului christic. Ea pune în imagine şi o atitudine de interpretare. Pe marginea de jos a frescei, între scena propriu zi­să şi privitor, sînt figuraţi, într-o discretă reculegere, Fecioara şi Sfîntul Dominic, patronul ordinului. Nici unul nu priveşte scena în sine. Aproape cu spatele spre ea, sînt orientaţi către spectator, mediază între el şi imaginea propriu-zisă. Fecioara, cu ochii plecaţi, aşezată, are trupul adunat nu de mîhnire, ci de concentrare. Sfîntul Dominic, cu faţa de o linişte angelică, e cufundat în citirea Scripturii. Dincolo de „codul“ acestei atitudini (pentru dominicani, în mod special, rugăciunea, ca şi predica decurg din studiul şi din meditaţia asupra textului sacru), cele două personaje sugerează cum ar trebui primite, interpretate, asimilate eventual, batjocorirea şi patimile Domnului: printr-o atentă distanţă faţă de sensul lor exterior, sentimental, parţial; scena e de adus în interiorul privitorului, e de citit în sensul ei integral, cu paradoxala unire între deriziune, patimă şi lumina suverană. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.