Ierusalim, din nou

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Ierusalim, din nou jpeg

Gest politic brutal, totuşi „politic“ – „gîndit“ ca pas spre rezolvarea conflictului israelo-palestinian? Asta e decizia lui Donald Trump de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a statului Israel? Sau toană de Goe planetar? Un dat cu piatra în apele atît de tulburi care amestecă, de o parte şi de alta, revolte, războaie, atentate, invazii, exod, nesiguranţă şi mereu împotmolite, mereu reluate negocieri ajungînd totuşi, foarte lent, la mutuala recunoaştere a celor două state şi, e de sperat, la înţelegere într-un teritoriu împărţit? Din 6 decembrie, comentatorii numără stropii de risc şi de tensiune stîrniţi de gestul lui Trump.

El îi revoltă pe palestinieni, îndepărtîndu-i de dispoziţia negocierii. Aţîţînd spiritele, minează începutul de acord între Mahmud Abbas şi Hamas, care ar da ceva mai multă coerenţă statului palestinian. Irită ţările arabe; chiar cele apropiate de SUA au votat condamnarea, larg majoritară, a declaraţiei la ONU. Fragilizează poziţia acelor israelieni care pledează pentru concordie. Dă de pămînt cu stăruitoarea politică de îndemn la negociere dusă de SUA, unde, deşi Congresul a votat în 1995 o lege favorabilă recunoaşterii Ierusalimului drept capitală israeliană, preşedintele a amînat mereu să o aplice. Nesocoteşte poziţia comunităţii internaţionale care susţine că cele două state au să-şi stabilească singure, prin negociere, capitalele. În sfîrşit, declaraţia dă apă la moară extremiştilor, fie ei religioşi sau politici: de la dreapta dură israeliană la fundamentaliştii islamici. Istoricul Jean-Pierre Filiu (Le Monde, 10 decembrie 2017) vorbea despre „un nesperat cadou pentru Daesh care, în retragere pe o mulţime de fronturi, îşi va putea înnoi propaganda şi recrutarea în numele pretinsei apărări a unui loc sfînt al islamului“.

Aici stă, evident, dificultatea chestiunii. Ierusalimul nu e doar un loc sfînt al islamului. Nici doar al iudaismului. E un înalt loc sfînt al evreilor, creştinilor şi musulmanilor, un centru pentru toate trei religiile. Iar pe sfinţenia lui puternică şi plurală se construiesc – ori se legitimează – identităţi naţionale şi politici. Plural în sfinţenia lui, Ierusalimul înnoadă de asemenea religia, identitarul, politica, ideologia.

Oraş-simbol al păcii pentru religiile monoteiste, el nu încetează să fie locul lor de înfruntare, de revendicare exclusivă, de impunere a celui mai puternic. Există, desigur, momente de anumită convivialitate. (În 638, califul Omar intră ca pelerin în Ierusalimul cucerit și e invitat de patriarhul Sofronie să se roage în biserica Învierii. Omar declină invitaţia fiindcă, spune el, musulmanii ar fi tentaţi, datorită rugii sale, să transforme biserica în moschee. O seamă de conducători musulmani îngăduie pelerinajele şi stabilirea în oraş pentru membrii celorlalte religii. În 1229, Frederic II de Hohenstaufen întreprinde o singulară cruciadă diplomatică: prin acordul cu sultanul ayubid Al-Kamil, Ierusalimul e, pentru un deceniu, deţinut de creştini.) Dar aceste momente se ţes pe o pînză continuă de tensiuni, de acceptare căznită a celuilalt, de suspiciune gata să erupă.

În ce priveşte Ierusalimul, oamenii au, se pare, alt proiect decît Dumnezeu. Istoria amenajează cetatea cu prea puţină atenţie faţă de modelul ei ceresc.

Nu că, în modernitate, vocile bunăvoinţei ar lipsi. Martin Buber şi Gershom Scholem, membri ai Brit Shalom („Asociaţia pentru pace“), mai recent Amos Oz şi grupul iniţiativei de la Geneva sînt printre ele. Dar israelienii şi palestinienii care pledează pentru coexistenţă demnă nu au destulă audienţă ca să încline balanţa către pace. Tot pentru „pace în Ierusalim şi în toată Ţara Sfîntă“ se ruga Papa Francisc de sărbătoarea Naşterii Domnului, după ce în repetate rînduri îşi declarase îngrijorarea faţă de gestul lui Trump şi speranţa în reluarea dialogului. Oraş sfînt şi Ţară sfîntă pentru evrei, creştini şi musulmani. Dar unde nu credinţele în convergenţă către Acelaşi predomină. La Ierusalim, Dumnezeu mai are de aşteptat colaborarea partenerilor tereştri.

E „lupta“ pentru Ierusalim de natură religioasă?

Da, fiindcă din sacralitatea locului se hrăneşte dorul de a ajunge acolo, de a-l avea drept capitală-simbol, de a-i fi locuitor. Nu, totuşi, căci sacralitatea lui stîrneşte pofta de a-l poseda, de a-l ocupa exclusiv sau autoritar. De sacralitatea lui se folosesc politica şi ideologia cînd injectează în planurile lor sîngele tare al absolutului. Iar asta e o foarte periculoasă confuzie de planuri. Ideologia şi politica, materii ale contingentului, îşi arogă la Ierusalim tonul înalt al transcendenţei, al dreptului suprem. În 1980, Knesset stabileşte, prin lege fundamentală, Ierusalimul drept capitală „eternă şi indivizibilă“ a Israelului. „Ierusalimul este capitala eternă a Statului Palestinei şi nu e de vîndut pentru miliardele americane“, declară de partea sa, după episodul Trump, purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei palestieniene. Evrei religioşi sau laici, palestinieni religioşi sau laici par să aibă la dispoziţia lor „eternitatea“. În planul zdruncinat al istoriei îşi arogă stabilitatea inalterabilă a transcendenţei. Cele două state, cu un destin aşa de accidentat de-a lungul timpurilor străvechi şi recente, pretind că-şi au capitala în Ierusalimul ceresc. A lua „eternitatea“ în slujba statului, a lua absolutul în slujba politicii naşte mereu exclusivism, naşte autoritarism, diminuare a celuilalt: religios, etnic, cultural. În plus, e o perspectivă brutal nerealistă, falsă.

E nevoia de Ierusalim religioasă? Da, căci toate trei religiile îşi au aici înaltele locuri de veneraţie, de rugă, de pelerinaj. Totuşi, credinţa are aici o penumbră, are aici o revendicare, îşi aşteaptă aici o împlinire. Cu nobile excepţii de ecumenism, fiecare religie îşi vede aici de-ale ei. Fiecare se roagă lui Dumnezeu ca şi cum i-ar fi singurul partener. Ierusalimul aşteaptă încă să-i fie recunoscută, să-i fie practicată universalitatea. Aşteaptă ca cele trei religii să-şi recunoască, să şi practice convergenţa către acelaşi Unu, să-i vadă chipul în toate fiinţele umane. Andrei Pleşu vorbea într-un articol recent despre cei „trei crai de la Răsărit“ prin care tradiţia creştină marchează menirea de universalitate a cetăţii. În preajma ei, Christos află prima recunoaştere de la trei străini din Răsărit, care îl recunosc dinăuntrul tradiţiei lor. Credinţa nu-i poate limita lui Dumnezeu propria, suverană, universalitate, nu-i poate interzice celelalte revelaţii de Sine. Ea se adresează unei inimi sensibile la Acelaşi transcendent, care se comunică pe diferite căi. În textul „Ierusalim, cetate unică şi universală pentru cele trei religii monoteiste“, părintele André Scrima vorbea despre „intersemnul“ care le solicită pe toate trei: ele „par a fi în-tîrziat prea mult să trăiască şi să înţeleagă, în termeni creatori şi fără îndoială eliberatori, ceea ce, din inima credinţei proprii, le-ar fi îngăduit să recunoască în celălalt: partea însăşi a Dumnezeului celui viu“.

De-a lungul tensiunilor şi al istoriei, cetatea aşteaptă încă să ne cultivăm simţul pentru universalitatea ei… 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.