Giorgio La Pira

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Giorgio La Pira jpeg

Într-o vreme a corupției endemice și a suspiciunii generalizate devine cu totul implauzibilă relația dintre viața spirituală și politică. Pentru unii, nu ar fi posibilă din principiu. Numai titlul unei cărți a lui Jean Daniélou, L’Oraison, problème politique, ar stîrni nedumerire, dacă nu chiar indignare. Alții văd însă riscul ca viața spirituală să fie grav atinsă de tentațiile subterane ale vieții politice. În fine, sînt – sau, mai bine spus, au fost – și cei care trăiesc vocația spirituală a politicului. Jacques Maritain, filozof care a susținut cu pasiune și justețe cauza democrației și a libertății, atrăgea atenția încă din perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial că democrația nu poate fi menținută doar procedural, în virtutea respectării regulilor și normelor. Ea are nevoie de ceva mai mult pentru a-și depăși propria fragilitate. Are nevoie de sens, de inspirație, de un tip de liant pe care nu-l pot oferi singure procedurile onest aplicate. Fragilitatea democrației reflectă, inevitabil, fragilitatea umană, iar măreția ei este în egală măsură o măreție pe care o poate întrupa omul. După război, cînd speranța reconstrucției încerca să înfrunte dezolarea și ruina, măreția aceasta de care are nevoie democrația – și care nu e altceva, se pare, decît fructul vieții spirituale – s-a văzut la lucru. Robert Schuman, Alcide De Gasperi, Charles de Gaulle, Konrad Adenauer au ilustrat din plin vocația spirituală a politicului. Din aceeași vîrstă a istoriei face parte și Giorgio La Pira (1904-1977), ale cărui „virtuți eroice“, după cum sună formula rituală, au fost de curînd recunoscute de Papa Francisc.

În Italia, și astăzi La Pira este o referință a supremului devotament pentru binele comun. Profesor de drept roman la Universitatea din Florența și combatant antifascist, el intră în marea politică în ’46 ca membru al Constituantei, apoi ca subsecretar într-unul dintre guvernele De Gasperi, dar mai ales ca primar al Florenței între 1951-57 și 1961-65. A încarnat o sensibilitate socială care îl situa în zona de centru stînga a democrației creștine, dar ceea ce manifesta cu adevărat nu era o poziție ideologică, ci o radicală și completă asumare evanghelică. Acțiunea sa publică, angajamentul său politic, disponibilitatea față de cele mai dificile probleme ale florentinilor și ale lumii erau susținute și, în cele din urmă, încredințate unei vieți interioare autentice. În 1927 fusese consacrat ca terțiar dominican, cu numele de Frà Raimondo, pe care și-l alesese încă din 1925, iar în 1936 avea să fie primit în faimoasa Mănăstire San Marco din Florența, unde îi fusese atribuită o chilie. De altfel, toată viața și-o va petrece în cele mai austere condiții, cu o neabătută fidelitate ascetică, neavînd niciodată o casă proprie, fiind în același timp primarul Florenței care organiza primul Congres „pentru pace și civilizație creștină“, în 1952, în toiul tensiunilor postbelice, sau „Congresul primarilor capitalelor lumii“, tot la Florența, în 1955, cînd reprezentantul Moscovei va asista în Bazilica franciscană „Santa Croce“ la liturghia celebrată de Cardinalul Elia Dalla Costa. Giorgio La Pira, prietenul nevoiașilor, servind personal, indiferent ce rol public avea, pe săracii care veneau să asiste la liturghia dedicată lor într-una dintre bisericile florentine (tot o inițiativă a tînărului La Pira), era în același timp animat de o intensă, irepresibilă, contagioasă vocație a păcii. Au rămas în istoria acelor ani călătoriile sale „misionare“ la Moscova, participarea sa la procesul de Ostpolitik mai ales prin Fédération Mondiale de Villes Jumelées, organizație al cărei președinte este din 1967, dar și încercările de mediere pentru o soluție politică în Vietnam în 1965. Neatins, de altfel unul dintre puținii, de contestările studențești din ’68, dar nici ferit de eșecuri, călătorește neobosit ca mesager al păcii și, după cum mărturisește, ca simplu mărturisitor al Evangheliei. Cei care l-au cunoscut i-au evocat de multe ori irezistibila vocație a prieteniei și zîmbetul inocenței neverosimile în țesătura dramatică a lumii în care trăia. La Pira a dovedit, cu siguranță, în ochii contemporanilor săi, că viața politică poate avea înălțime, că onestitatea deplină este posibilă și că aceasta vine din ceea ce mulți disprețuiesc: smerenia. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.