Genul: o categorie destinată depăşirii?

Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Genul: o categorie destinată depăşirii? jpeg

În 2016 a fost inaugurată la Copenhaga o moschee pentru femei, moscheea Mariam. (Maria, al cărei fiu este Isa, Iisus, e singura femeie numită în Coran.) Iniţiatoarea, Sherin Khankan, din tată musulman nepracticant şi mamă luterană, a studiat teologia islamică la Universitatea din Copenhaga, la Cairo şi la Damasc. Interpretează Coranul cu accent pe feminin, dacă nu pe feminism. Socoteşte că a conduce rugăciunea, a asuma o funcţie religioasă publică este perfect permis femeilor în islam (cf. Le Monde des religions, 6.11.2017). Iată un mod „tare“ de opoziţie faţă de ideologia integristă, în care statutul de inferioritate impus femeii ne uimeşte şi ne exasperează.

În creştinism, tema accederii femeii la funcţii liturgice apare încă de pe la începutul secolului trecut. Unele Biserici protestante o acceptă deja. Există femei pastori şi chiar episcopi. În septembrie 2016, superioarele generale ale institutelor religioase puneau Papei Francisc problema, deja prezentă de cîtăva vreme, a reintroducerii anticului diaconat feminin în Biserica Catolică. Accesul femeii la preoţie, de negîndit în trecut, a devenit, în catolicism, ca şi în ortodoxie, un nod de polemici, de dezbateri; a devenit o temă. Religia nu face decît să urmeze, în această privinţă, curentul schimbărilor mentale din societatea mare.

Atît Biserica Catolică, cît şi Biserica Ortodoxă resping posibilitatea preoţiei pentru femei. Dar amîndouă acceptă dezbaterea privind rolul femeilor în viaţa Bisericii. La Agapia, în 1976, şi în Rodos, în 1998, au avut loc consultări interortodoxe pe această temă. Élisabeth Behr-Sigel şi Anca Manolache se numără printre cele care, cu o pregătire teologică solidă, au reflectat, au publicat, au pledat privind necesitatea de a acorda femeii un loc mai responsabil, de interlocutor în viaţa comunităţilor ecleziale. O mutaţie culturală, dacă nu spirituală se presimte în această privinţă. (Deşi un profesor de teologie cu autoritate, P. Constantin Coman, susţinea de curînd că „darul conducerii“ aparţine bărbatului, iar femeii îi revine „darul supunerii“, Familia ortodoxă, nr. 59, decembrie 2013.)

Există gînditori ortodocşi contemporani care regîndesc rolul spiritual al femeii şi al femininului, complementaritatea masculin-feminin, simbolica unei dualităţi menite împlinirii, dar şi depăşirii. Ei afirmă că Biserica ar trebui să aibă o gîndire mai vie, mai curajoasă, să recupereze în această privinţă întîrzierea faţă de societatea laică. „Deşi Biserica poartă mesajul eliberării“, spune Paul Evdokimov (Femeia şi mîntuirea lumii), „alţii sînt cei care eliberează… Lumea e mai rapidă decît creştinătatea.“ Mitropolitul Libanului ortodox, Georg Khodr’, considera (Contacts, 1991) că cea mai remarcabilă contribuţie a lumii moderne „constă, cu toată disoluţia înspăimîntătoare a moravurilor, în descoperirea rolului cultural al femeii, căreia i s-a dat posibilitatea de a-şi exprima creativitatea şi demnitatea“.

E un fapt însă că cei mai mulţi resimt tema ca venită/impusă „din afară“, dinspre modernitatea seculară. Ceea ce conservatorii interpretează imediat ca venită/impusă „împotriva tradiţiei“, spre minarea ei. Privind statutul femeii în viaţa Bisericii (cu vîrful contestat al accesului la preoţie), apar trei linii de dezbatere.

Una se referă tocmai la modelul social al egalităţii de gen, cu participarea femeii la viaţa cetăţii chiar în poziţii de conducere. Opozanţii sau reticenţii aduc ca obiecţie sursa „exterioară“, prea „mundană“, a temei, ceea ce ar antrena amalgamul între logica libertară, uniformizantă a postmodernităţii şi logica Bisericii, contaminarea spiritualului de către aerul timpului. Susţinătoarele temei subliniază că mişcarea lor e una „feminină“, nu „feministă“, că nu fac decît să lucreze pornind de la principiile credinţei: demnitatea spirituală a persoanei, egalitatea credincioşilor în faţa lui Dumnezeu, membri cu drept deplin de participare la viaţa Bisericii, care e o lume a libertăţii, a depăşirii inegalităţilor veacului.

O altă linie de argumentaţie se referă la lunga tradiţie creştină care, în ortodoxie, modelează încă mentalul majorităţii credincioşilor. Opozanţii sau reticenţii susţin că statutul femeii apare, încă de la creaţia biblică, ca unul de dependenţă faţă de bărbat, de complementaritate asimetrică, dacă nu de simbol al ispitei, iar tradiţia – teologică, rituală, comportamentală – nu a făcut decît să preia, să dezvolte şi să aplice acest dat. Egalitatea genurilor în Biserică ar mina aşadar un pilon al credinţei. Ar dezorienta gîndirea credincioşilor. Susţinătorii temei amintesc că în primele secole creştine femeia se bucura de mult mai multă libertate şi de mult mai mult respect în viaţa Bisericii decît în epocile cînd creştinismul devine credinţa oficială, adaptată la discriminările din societatea mare. În plus, spun ei pe drept cuvînt, tradiţia nu înseamnă trecut istoric de preluat repetitiv. Tradiţia creştină înseamnă o legătură de iubire, de spirit, de gîndire orientată eschatologic, care străbate prin şi peste orizontala istoriei. A menţine femeia în tăcere, supunere, marginalitate faţă de bărbat înseamnă a nu situa tradiţia în orizont ultim, acolo unde deosebirile de gen se vor resorbi. Sf. Pavel a îndemnat ca femeia să se supună bărbatului (Ef., 5, 22). Dar tot el a spus: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sînteţi în Hristos Iisus“ (Gal., 3, 28). Condiţia femeii e de judecat, se adaugă, nu biologic, nici chiar strict antropologic, ci în orizontul Duhului, care ar trebui să modeleze viaţa Bisericii încă de aici.

În sfîrşit, a treia linie pe care se duce dezbaterea priveşte simbolismul spiritual şi liturgic. Opozanţii sau reticenţii invocă complementaritatea simbolică masculin-feminin ce caracterizează relaţia între Christos şi Biserică, mireasă a Sa. Ca oficiant, preotul îl reprezintă pe Christos şi se adresează, ca atare, unei adunări ecleziale „feminine“. A da femeii funcţia de preot ar dezorganiza acest simbolism. Dar şi în sprijinul temei se pot aduce argumente, aşa cum fac Élizabeth Behr-Sigel şi Nikolai Lossky, profesor la Institutul Teologic „Saint-Serge“ din Paris. Preotul nu este Christos, ci îi ţine liturgic locul. Faţă de adunare el asumă – prin delegaţie – un simbolism masculin. Dar faţă de Christos, el reprezintă Biserica, aşadar e calificat feminin. În plus, sufletul – feminin în raport cu Christos – e chemat la un oficiu interior, la ceea ce se numeşte „preoţia universală“.

Dar opozanţi, reticenţi ori susţinători ai temei, toţi sînt de acord că ea e încă străină mentalităţii ortodoxe. Că ea e de dezbătut, de interiorizat reflexiv în Biserică, de revizitat la încrucişarea între harta mentalităţilor actuale şi suflul eliberator al Duhului.

În orice caz, o temă venită „din afară“, dinspre atmosfera laică, poate stîrni, iată, dezbaterea unor chestiuni spirituale dense. Poate îndemna Biserica să regîndească mai viu mari teme precum calitatea persoanei, tradiţia, deosebirea între funcţia liturgică clericală şi starea liturgică interioară, dubla faţă a simbolului, genul ca o categorie destinată depăşirii. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.