Fostul Orient creștin

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

După cum bine știm, creștinismul s-a născut în Orientul Mijlociu, unde a înflorit aproape două milenii, coabitînd pașnic (sau nu) cu alte religii și civilizații. În fond, fertilitatea Levantului provine din această constantă tensiune polimorfă: pe de o parte, monoteismul – creștin-ortodox și bizantin –, pe de alta, vechiul rival persan, dar și lumea arabo-otomană, ca să nu mai pomenim disidențele doctrinare din vastul catalog al ereziilor christologice, pe baza cărora au apărut diferite Biserici schismatice. O mare densitate de creație spirituală, incluzînd toate genurile literaturii patristice, poezia mistică, arhitectura sacră, liturghiile, structurile canonice și instituțiile monahale reprezintă darul Orientului creștin în zestrea patrimoniului universal. Iată însă că, după căderea tuturor imperiilor (începînd cu acela bizantin), creștinismul oriental (sub toate întruchipările sale, din Armenia în Egipt și din Siria în Peninsula Arabică, pînă spre subcontinentul indian) a intrat în reflux istoric. Războaie, reconfigurări politice, anexări coloniale și convulsive procese postcoloniale, mize strategice, legate de accesul la resurse sau la rutele comerciale – explicații avem cu nemiluita!

Mai trist e punctul aproape final al acestui proces. Islamul s-a tot extins, evacuînd rînd pe rînd comunitățile tradiționale din diaspora iudaică și pe cele creștine. Asta s-a petrecut și pentru că Occidentul – tot mai secularizat, dar nu încă vindecat de reflexele sale eurocentrice (pe alocuri rasiste) – s-a dezinteresat de soarta acestor comunități străvechi, pline de o noblețe în tonuri de aur stins. Am mai scris despre acest exod forțat al creștinilor orientali care, doar pentru că sînt arabi, sînt maltratați ori priviți (dacă sînt primiți) cu mari rezerve. Decreștinarea Orientului Mijlociu e o victorie ciudată a Occidentului în lunga lui confruntare, adesea fratricidă, cu partea răsăriteană a fostei orbis romane.

Orientul devine așadar, sub ochii noștri, o posesiune arabo-musulmană, sub acoperișul neo-otoman al Turciei contemporane. Sigur, în Israel, care găzduiește locurile noastre sfinte, situația e mult mai bună, pentru că vorbim despre o democrație capabilă să protejeze siturile și oamenii credinței creștine. În rest însă, mai ales acum, în Siria, dar și în Egipt sau Irak, creștinii sînt incendiați în locașurile lor de cult, mitraliați, decapitați sau (în cazul cel mai puțin sinistru) lăsați să plece unde văd cu ochii. Există, firește, guverne europene care trag semnale de alarmă, așa cum putem conta pe solidaritatea cu creștinii orientali vădită de felurite organizații catolice sau protestante. Din partea Bisericilor Ortodoxe, ocupate cu propria reconstrucție postcomunistă, gesturile de întrajutorare și conștientizare a opiniei publice sînt palide și sporadice. Nu există încă o conștiință a tragediei care, fiind mai puțin mediatizată decît (să zicem) atacurile teroriste pe sol occidental, continuă aproape inexorabil. Informația e puțină – și de nișă (portaluri creștine) –, așa încît pasivitatea publicului larg se subînțelege.

Dificultatea ține și de inextricabilul amalgam politico-religios al conflictelor din Orientul Mijlociu. Altfel spus, de faptul că persecutorul nu e cutare regim opresiv (de tipul dictaturilor comuniste), ci un mănunchi de forțe guvernamentale inspirate coranic, sub semnul sharia, al salafismului sau al altor forme (uneori anarhiste) de fundamentalism. Chiar și ISIS își revendică demnitatea „statală“! Din acest motiv, diplomația occidentală (complet separată de orice agendă religioasă) dialoghează cu un interlocutor hibrid, care combină interesele politico-militare cu argumentele teologice islamice. În vreme ce Occidentul discută chestiunile respective prin lentila drepturilor omului, Orientul arab complică dialogul, pentru că ascultă și de o logică implicit „misionară“. Dincolo de acest paravan cu un desen geopolitic sofisticat, se consumă multă suferință nedreaptă: un soi de martiriu tăcut, masiv, la care asistăm aproape paralizați. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă. 

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.