Femeile cu hainele de cenuşă

Raluca BRODNER
Publicat în Dilema Veche nr. 183 din 13 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Le cunosc de şase ani. Pe unele le ştiu după nume, pe altele după fizionomie şi, chiar dacă sînt 30 la număr, par a fi o unică fiinţă topită în oasele şi sufletul fiecăreia dintre ele. S-au adaptat locului şi şi-au împletit sufletul pe crucea smereniei, asemenea iederei încleştate de secole în zidurile mănăstirii. E rînduială dumnezeiască se spune, aşa a fost de cînd lumea s-a zămislit şi aşa trebuie să fie pentru unii dintre noi. Pentru cei mai mulţi dintre mireni, femeile cu hainele de cenuşă sînt umbre aşternute pe feţele sfinţilor de pe pereţii mănăstirii, care par vii într-o zi neprihănită de vară caldă ori, spre seară, la apusul soarelui în culcuşul munţilor. Atunci e cel mai frumos. Atunci simţi că ai un suflet care se trezeşte de nu-ştiu-unde la auzul bătăilor de toacă, al clopotelor, armonizate cu dangătul prelung al tălăngilor de la grumazul vacilor venite de la păscut. Picătura de ecou divin se dizolvă în linişte desăvîrşită în oceanul de rezonanţe pămînteşti, se amestecă lent... o parte se picură în venele păcătoşilor care o cer atunci, pe moment, iar restul rămîne deoparte, de rezervă, la vreme de nevoie. Preaplina bunătate venită din înalturi e răsplătită de măicuţe după rînduială călugărească - cu slujbe adînci dimineaţa şi seara, post şi mănunchiuri de lumînări aşternute la picioarele sfinţilor. Cînd vine timpul, îşi găsesc tihna sufletului şi în muncă: la fîn, în grajduri la animale, pe ogoare, la prăşit, la dereticat în bucătării şi chilii, în grădinile cu trandafiri ori la stupine. Se adună grupuri-grupuri, ca nişte furnici, şi muncesc cot la cot, în soarele lui cuptor ori pe frig aprig, alături de oamenii din sat, veniţi să ajute la cele trebuincioase gospodăriei. Seara, cu trupurile stoarse se urmăresc una pe alta, în şir indian pînă în biserică, iar acolo se aşază la rugă, în mare taină şi linişte. De-abia după ce îşi pun fiecare în parte sufletele pe ştergare albe, cusute cu firul pocăinţei, drept mulţumire pentru ziua care s-a sfîrşit, surorile mai tinere le ajută pe cele îngreunate de bătrîneţe să se ridice şi pleacă. Încuie după ele uşa masivă din lemn, încinsă cu dantelării de fier. Îşi afundă şoşonii negri în colbul dalelor din curtea mănăstirii, spulberat de vîntul nopţii. În zilele ce urmează trebuie să vină iarăşi la rugăciune, că doar aşa vor ajunge să lase o urmă, chiar la propriu, în pavajul curţii, de-acum lustruit de-atîta umblătură. Cînd o măicuţă moare, i se face mormînt în spatele mănăstirii, sub o pătură de flori, să rămînă cît mai aproape de celelalte. O parte din suflet rămîne pe pămînt şi rîde din spatele frunzelor verzi-cerate ale iederei, din zidurile măcinate, şi ale florilor curţii. Numele ei este pomenit mereu şi drumul de dincolo îi este luminat de candele aprinse. Paşii îi rămîn pe dale şi nu de puţine ori se întîmplă ca o fată oarecare, venită să se călugărească, să-şi potrivească măsura piciorului în ei. După un timp, locul celei plecate este luat de cea venită. E o lege nescrisă. E o lege care se simte şi se îndeplineşte fără crîcnire. De strajă la porţile cerului "O mai ţii minte pe măicuţa Varvara? Cînd era domnişoară şi vă plimbaţi amîndouă pe drum, duminica? Avea părul lung, lung." Fetiţa de vreo nouă anişori îşi îndreaptă baticuţul roz pe frunte, nedumerită, dă din cap dezaprobator. Şi îşi mai netezeşte o dată rochiţa albă, de dantelă. Nu îşi aduce aminte de ce-i spune mama şi nici pe măicuţa tînără şi îmbrobodită de i se vede doar nasul, parcă nu şi-o poate închipui mergînd aşa, slobodă, pe drum, cu părul în bătaia vîntului. Ochii călugăriţei se înmoaie şi privesc în gol peste creştetul fetiţei. Tinereţea. Rămîne o vreme statuie cu gîndurile derulîndu-i-se dezordonat în minte ca într-un film franţuzesc. Le numără nervos pe mătănii, ca şi cum ar încerca să le fure trecutului pentru un prezent etern. Scîncetul pruncului din braţele mamei o face să tresară uşor. Micuţul plăpînd, adormit de lumina amiezii, prea puternică pentru firimiturile lui de ochişori, zăvorăşte definitiv între pleoape licărul stins, sfărîmat de genele femeii în negru. O primeşte înăuntrul lui căptuşit cu iţe de bunătate şi o transformă în lumină curată. Faţa micuţă, rotundă se preschimbă toată în zîmbet. Pe dată, chipul fraged şi senin îi redă măicuţei Varvara culoare în obraji, zîmbet smerit pe buze, mîna calmă, mulţumită, în sutană. În mănăstire, zumzetul vorbelor nu mai conteneşte. E sfîrşitul slujbei. Un bătrîn cu capul nins de flori de cireş îşi apleacă ochii miopi în palma zdrenţuită, să ia fărîmă de anafură. Cu mîna cealaltă îşi sprijină cîrja de faţa sfîntului Gheorghe şi îşi face cruce mare, evlavioasă, pe pieptul slab. "De-amu’, ce-o mai vrea Dumnezeu... Nu mai e mult nici pentru mine", şi se lasă înghiţit de lumina de la intrare, furişată pe uşa masivă de stejar. Maica Lucia Şi-a zidit viaţa între pereţii mănăstirii, de la 16 ani, de bunăvoie, din dragoste nemăsurată pentru Dumnezeu. Acum are cu mult peste vîrsta la care s-a călugărit. Se trage din familie bună, cu părinţi şi fraţi vrednici de laudă. Mărunţică, maica Lucia te întîmpină oricînd cu zîmbet copilăresc şi ochi plini de bunăvoinţă. Te cuprinde în braţe şi îşi lipeşte faţa netedă de a ta, în semn de preţuire, ca şi cum pentru ea toţi oamenii ar fi o rudă regăsită după mult timp. Se legănă de pe un picior pe altul, gesticulează rapid, te ademeneşte în chilie şi nu se lasă pînă nu-ţi strecoară în căuşul palmei o cruciuliţă sfinţită. De bomboanele neasemuit de dulci ai parte imediat după, şi pînă la plecare te încarci cu sfaturi înţelepte, glăsuite în cuvinte puţine, măsurate. Şi de miros de mir parfumat la tîmple. O fiică tînără a mănăstirii, cu ochi de culoarea turcoazului, îşi caută de treabă într-un cerdac umbros, printre muşcate multicolore. O altă furnică îşi cară povara pe sub o placă de ciment, printre fire de iarbă crescute buruienos. Se opinteşte lîngă un bolovan leşinat la soare. Se fereşte, în drumul ei, de talpa nemiloasă a unui turist cu un aparat de fotografiat în mîini, pînă cînd găseşte loc să-şi tragă sufletul la muşuroiul din spatele tufei de trandafiri. Bătrînul din mănăstire îi priveşte curios pe domnii care vorbesc o limbă străină de graiul molcom bucovinean. Frămîntă cîteva vorbe pe buze şi îşi vede de drum. Mai e mult. Un alt grup de turişti străini se interesează în stînga şi-n dreapta de maica ghid. "Vatra Moldoviţei monastery..." Pentru maica Tatiana oamenii care o ascultă zi de zi vorbind cursiv în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă sînt ca şi copiii pe care i-a învăţat odată, demult, la şcoală. Le explică pe înţeles, îi ademeneşte cu povestiri interesante, presărate cu pilde înţelepte şi sfaturi de viaţă. De fiecare dată e altfel, de fiecare dată ghidează şi pătrunde adînc în minţile şi sufletele oamenilor, într-un fel aparte, cum numai un bun slujitor al celor sfinte, pedagog, psiholog şi intelectual laolaltă poate reuşi. Gesticulează şi învăluie în cuvinte şi zîmbet măsurat toată suflarea flămîndă să afle măcar o parte din misterul locurilor în care Petru Rareş a ales să înalţe lăcaş de rugăciune, spre lauda cerului şi mulţumirea oamenilor. Oficialităţi, ambasadori, feţe bisericeşti, intelectuali şi oameni simpli, toţi deopotrivă se lasă pătrunşi de cuvintele frumoase şi pline de învăţătură ale maicii ghid. Mărturie stau mulţumirile venite din partea acestora şi zecile de scrisori primite zilnic din toate colţurile lumii, mîzgălite în limbi diferite. Le primeşte şi răspunde la ele cu acelaşi entuziasm cu care acceptă jucăriile de pluş sau păpuşile din ceramică, aranjate soldăţeşte pe patul din chilie. Dincolo de recunoştinţa oamenilor şi împlinirea sufletească a lucrului bine făcut, este siguranţa alegerii drumului cel bun. Cîţi dintre noi, bogaţi sau săraci, deştepţi sau proşti, frumoşi sau urîţi, sînt cu adevărat multumiţi de soarta pe care o au şi de ceea ce sînt şi fac? Poate aici e marele cîştig a celor ce-şi duc zilele în tăcere, în muţenie desăvîrşită, la fel ca zidurile între care vieţuiesc şi care îi feresc de cele urîte şi slute ale lumii de afară. Nu e fugă, nici laşitate, e doar cădere lină cu braţele deschise într-un hău luminos, plin de mister care nu se lasă descoperit decît de cei pregătiţi să-l cunoască şi să-l accepte. Un alt fel de tablou O doamnă cochetă cu pantaloni trei-sferturi, de vară, cu unghiile vopsite mai roşu decît culoarea părului, îl roagă pe bătrînul din biserică să-i facă o fotografie. Îi place straiul alb, cu care este înveşmîntat, şi bundiţa de dihor adusă peste umeri, pe spatele uşor încovoiat. Bătrînul n-are timp de fandoseli şi priveşte încurcat la doamna care îi zîmbeşte cu gura largă, din spatele măştii de fard. "Lasă-mă, cucoană, să-mi văd de drum!", replică moşneagul la insistenţele femeii care stîlceşte cuvintele în romÈneşte. Nu se lasă pînă nu îi sună mai ceva ca o alarmă de maşină telefonul din geanta aurie. Bătrînul profită de ocazie şi se lasă înghiţit de umbra iederei de la intrarea în mănăstire. De partea cealaltă îl aşteaptă deşertăciunea... Privită de peste umăr, curtea mănăstirii Moldoviţa pare un furnicar de oameni însetaţi după ultimul strop de milă şi îndurare, mai ales în zilele de sărbătoare. Scăldată în soarele verii, se arată ochilor asemenea unui tablou pictat de o mînă invizibilă, talentată. Maica stareţă stavroforă Benedicta împarte în stînga şi-n dreapta binecuvîntări, oamenilor care îi ies în cale. Pentru ei, mai e timp. Clepsidra vieţii cerne nisipul zilelor cu răbdare. Pentru mortul de pe catafalc care trece prin faţa zidurilor, nu. Şi pare om tînăr... "Nu mai e mult nici pentru mine...", îngînă într-un oftat prelung bătrînul cu capul descoperit în bătaia vîntului...

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.