Eroii prim-planului şi omul din umbră

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Eroii prim planului şi omul din umbră jpeg

Detest retransmisiile de operă la televizor căci, printr-o sistematică eroare, camera expune guri exorbitante, feţe schimonosite, machiaje şi peruci violent spectaculare: ceea ce e făcut pentru a fi văzut de departe este abuziv apropiat. Dacă, din sală, ochiul spectatorului explora un ansamblu plasat la cel puţin douăzeci-treizeci de metri, în faţa ecranului el se confruntă penibil cu efortul şi artificiul scenei. Camera, crezîndu-se originală, filmează cîntăreţii ca pentru o secvenţă dintr-un studio de cinema şi astfel produce un efect invers: intimitatea privirii deteriorează percepţia performanţei. Prim-planul e nociv, iar prejudiciul său este indiscutabil. Cîte opere retransmise nu mi-au dat impresia că ele se înrudeau cu excesul baroc al acelei forme de teatru care e kabuki-ul japonez! Dar în sala ce îi e consacrată la Tokyo, Kabuki-za, spectatorul se delectează şi apreciază tocmai acest exerciţiu al unei teatralităţi afişate fără reticenţă și fără rezervă, o teatralitate străină Occidentului actual. Aici, teatrul a injectat o doză de adevăr plastic şi fizionomic pe care prim-planul o contrariază. El dăunează operei.

Dar dincolo de impactul produs în marile creaţii cinematografice, am resimţit, dimpotrivă, valoarea prim-planului în recentele emisiuni consacrate campionatelor mondiale de atletism. De astă dată, privirii de departe, din tribune, i se substituie, dar acum benefic, privirea de aproape. Vedem ceea ce altfel nu putem vedea. Mici şi esenţiale emoţii, privirea uimită, derutată a unei tinere americane care, înainte de a sări în aer de bucurie, nu-şi crede ochilor şi rămîne o clipă înmărmurită văzînd rezultatul afişat, gestul unui atlet ce-şi protejează corpul umed de transpiraţie cu un drapel, lacrimile unui tragic accidentat, genele false, machiajul abuziv şi unghiile derizorii ale multor concurente – prim-planul revelează detaliile unui corp şi dezvăluie reacţia personală, privată, a sportivului. Prim-planul e un indicator biografic. Dacă, la operă, el parazitează recepţia, aici el o personalizează. El permite intimitatea dezvăluirii de sine căci se insinuează în interstiţiul de libertate dintre efortul cursei şi consecinţa ei individuală. (Un abuz intervine atunci cînd, înainte de a se lansa în cursă, o cameră ascunsă transmite expresia fizionomică a sportivilor. Ei deplîng această imixtiune impudică.)

Între detestare la operă şi admiraţie la atletism, prim-planul se revelează ca un procedeu a priori neutru a cărui pertinenţă se confirmă sau se infirmă în funcţie de domeniul unde se exercită. Şi, evident, de talentul operatorilor.

11 145546178614976271 source jpg jpeg

Emisiunile consacrate unor sporturi individuale seduc şi prin posibilitatea de a descoperi dimensiunea ascunsă a performanţei, invizibilul aisbergului. Ea se produce prin expunerea publică a unei relaţii privilegiate, aceea dintre atletul care a atras atenţia stadionului şi un personaj refugiat în secretul culiselor, printre spectatori, antrenorul. Către el se îndreaptă alergînd discipolul victorios şi, pentru o secundă, îl smulge din anonimat. El e omul din umbră. Om prezent, dar ascuns în public, ca acel antrenor polonez de 73 de ani în braţele căruia cade atletul care a cîştigat titlul la saltul în înălţime şi al cărui nume tribunele de la Doha îl scandează isteric. Sau cum să rămîi indiferent la precipitarea cu care o campioană cubaneză la aruncarea discului se caţără periculos, fără nici o precauţie, pe marginea tribunei pentru a se arunca în braţele antrenorului ei sau la consolarea mută venită din partea antrenorului unui atlet care a abandonat sub efectul temperaturii ucigașe? Ei sînt indisociabili, ambii sînt necesari.

Omul din umbră pe care nu-l vedem decît o dată, surprins de cameră, are un statut aparte, intermediar. El se situează entre-deux, între actul sportiv la a cărui pregătire a contribuit şi privirea de spectator implicat, expert, ce evaluează atent fiecare detaliu. Atletul îl caută din priviri, dar noi îl identificăm fugitiv doar cînd sportivul din prim-plan îl extrage din mulţime pentru a-l abandona din nou şi a face glorios turul de onoare. Camerele apoi îl ignoră, noi nu-l mai localizăm, dar omul din umbră a ieşit pentru o clipă la lumină. Şi astfel s-a confirmat public intensitatea unei legături reciproc împărtăşite între el şi atlet.

Aceasta evocă finalurile de spectacol, la teatru, dar mai ales la operă, unde ritualul e impus: protagonista, la aplauze, fuge în culise pentru a-l aduce în scenă pe regizor, căci şi el, asemenea antrenorului, este un „om din umbră“. După ce, un moment, este expus reflectoarelor, el se retrage apoi rapid. Dar momentul suscită, ca pe stadion, o rară emoţie fiindcă atunci observăm silueta fragilă a lui Warlikowski printre corpurile splendide care domină scena sau, dimpotrivă, pe cea nemăsurat de înaltă a lui Ostermeier. Îi recunoaştem şi, din sală, vizual, îi descoperim. Şi cum să nu evoc surpriza trăită la Maribor, cînd interpreta lui Charlotte din Livada de vişini pusă în scenă de Gabor Tompa a coborît în sală şi m-a luat de mînă pentru a mă invita pe platou? Eu, un „personaj secundar“, dramaturg al spectacolului. Într-o sală de teatru sau pe un stadion, eroii prim-planului îi dezvăluie pe „oamenii umbrei“, cei cu care s-au asociat şi împreună s-au dăruit unei vocaţii comune.

„Omul din umbră“ e refractar prim-planului. Nu pentru că, asemenea unui liliac, lumina îi repugnă, ci pentru că, sedus şi convins de puterea secretului, el preferă obscuritatea umbrei. Echivalentul său în politică sînt așa-numitele „eminenţe cenuşii“, personaje strict contingente liderilor, dar minimal expuse. Ele îşi exercită puterea evitînd evidenţa prim-planului şi a notorietăţii publice. În Franța, Marie-France Garaud a fost o celebră „eminenţă cenuşie“ a lui Jacques Chirac, dar cînd, într-o seară, la Teatrul Athénée, am recunoscut-o şi i-am vorbit, ea a reacţionat surprinsă: „Sînt mirată că mă ştiţi“. Ceea ce nu i-a displăcut.

Tînăr fiind, am văzut un film consacrat marelui spion Sorge, acela care, cel dintîi, i-a destăinuit lui Stalin iminenţa agresiunii germane, în care acesta n-a crezut. Personajul, într-un monolog de neuitat, îşi dezvăluia propensiunea pentru „umbră“ – „spionul trăieşte din satisfacţia de a rămîne necunoscut, dar totodată de a dispune de o mare putere. El circulă anonim pe stradă printre oameni“. Umbra îi e proprie şi orice dezvăluire publică, fie și parţială, îi contrazice natura rolului asumat. Umbra îi e propice, lumina nu-i convine, în timp ce eroii prim-planului o caută şi uneori, obsesional, o cultivă.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Foto: Dan Horațiu Popa

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.