Educație à la carte

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Educație à la carte jpeg

În regimul comunist, expresia totalitară a hranei era cantina, cea a îmbrăcăminții era uniforma proletară. Restaurantul în care să poți comanda după poftă și vestimentația personalizată erau socotite deviații burgheze. Revoluția din ’89 a dat liber la individualizare, dar nu discut aici valoarea estetică sau culturală a acestei individualizări. Principiul însuși al regimului politic inițiat prin revendicările mișcărilor din ’89-’90 era libertatea, ceea ce în termeni politici a însemnat crearea instituțiilor juridice care să traseze limitele dintre libertățile individuale. Un exemplu ar fi proprietatea privată, care a trecut de la statutul de reziduu pe cale de dispariție în regimul comunist la cel de „moft“ în regimul de tranziție, după expresia președintelui din epocă, pînă la „garantarea şi ocrotirea prin lege, indiferent de titular“ după formularea Constituției din 2003. Tot în anii „tranziției“ s au dus succesive războaie privind locul și rolul minorităților de tot felul, care și-au cîștigat dreptul de a forma comunități de valori distincte de sistemul de valori al națiunii (spre exemplu, așa-zisul război al drapelelor).

Din era uniformității totalitare a rămas la nivel discursiv educația națională, o utopie cu origini mai vechi decît comunismul care afirmă că există un set de valori proprii unei națiuni și că toți cetățenii trebuie să fie formați astfel încît să adere la acest set de valori. În ultimul secol, în acest set de valori a intrat și a „muri pentru patrie“, a „urî dușmanul de clasă/rasă/civilizație“, a „adora un conducător“ (rege, căpitan, mareșal, secretar general al PMR/PCR, „geniu al Carpaților“ sau „președinte jucător“), a afirma dogmatic că „omul se trage din maimuță“ și că scopul lui este să populeze cosmosul, și lista poate fi continuată în registru minor. Problema educației naționale în era exploziei sistemului de valori constă în faptul că nu poate răspunde tuturor revendicărilor venite din partea comunităților de valori minoritare. Încercarea de a rezolva tensiunea dintre valorile vechi și valorile noi printr-un amestec median nu numai că a nemulțumit pe toată lumea, dar a și produs un conținut hibrid și contradictoriu. Urmînd calea celorlalte segmente ale societății, și educația națională este supusă aceleiași forțe de fragmentare. E suficient să constatăm acest fenomen. Prima distincție care a apărut este cea dintre clasele de venituri. Noii bogați, așa cum aleg să se adune în cartiere noi (și chiar sisteme de segregare teritorială, adică zone cu acces limitat), preferă să-și educe copiii în școli private organizate de instituții educaționale din afară granițelor (dintre care unele își afirmă un conținut cultural specific unei alte națiuni). Aceste școli exprimă în primul rînd nevoia însăși de segregare, ca etapă în procesul individualizării. Nu contează ce se predă cu adevărat în acea școală, dar contează cît costă pentru a indica clasa de venit a părinților. Există și opțiunea mai extravagantă a educației direct în străinătate, de multe ori ca trambulină pentru plecarea din țară. Al doilea criteriu de segregare a fost cel etnic (liceele în limbile minorităților etnice), pe care l-a îmbrățișat chiar sistemul public de învățămînt, urmat îndeaproape și din ce în ce mai intens de cel confesional.

În anii din urmă, contestația principală la adresa învățămîntului public s-a referit la universul de cunoaștere pe care îl propune acesta, la raportul dintre „suportul de curs“ și conținutul propriu-zis. Falsa modernizare a învățămîntului public a continuat prin introducerea haotică de gadget-uri educaționale, de la manuale „ajutătoare“ la laptop-uri, tablete, iPad-uri, proiecții PowerPoint sau filmulețe educative. Last but not least, cursuri de karaoke în ciclul primar! Prin „globalizarea“ formelor era mascată lipsa de coerență a conținuturilor.

În acest context se naște un fericit antidot educațional, pe care l-aș numi homeschooling comunitar sau educație à la carte, adică pe alese, după pofta inimii. Din decizia curajoasă a unor părinți de a transmite copiilor lor viziunea lor asupra lumii s-au născut inițiative educaționale private, adresate inițial unui grup de prieteni, la rîndul lor cautînd cu disperare pentru copiii lor un colac de salvare din naufragiul public. În aceste întîlniri, care îmbină socializarea cu grija pentru copii, se degajă seturi de valori microcomunitare. Am observat acest fenomen în cazul Zeppelin Schule, proiectul unor foști absolvenți ai Liceului German din București. Pentru ei, limba germană devenise un nucleu identitar fără să existe vreo legătură etnică. Germanofilia și germanofonia au o istorie venerabilă în Vechiul Regat, care se leagă pe de o parte de prezența în București încă de la începutul secolului al XVIII-lea a unei importante comunități luterane, pe de altă parte de apariția unor instituții de educație catolică foarte prizate de burghezia interbelică. Prestigiul culturii germane a reușit să spargă încă din secolul al XIX-lea bariera culturală francofonă și a rămas, iată, pînă la începutul secolului XXI un semn de distincție, avînd vocația unor întemeieri microcomunitare. Mai interesant este faptul că Zeppelin Schule și-a ales ca model prestigioasa Salem-Schule din vecinătatea lacului Konstanz. Auzisem din familie de această școală, fiindcă un unchi al mamei mele, Scarlat Rosetti, făcuse Salem-Schule chiar la începuturile ei. Temele programatice ale acestei școli germane și a imitatoarei ei bucureștene sînt formarea caracterelor și asumarea răspunderii. Este evident că școala publică, strivită de exigența unui produs cuantificabil și exprimat statistic, nu poate lua în considerație asemenea valori, care au nevoie de timp pentru a-și arăta roadele. Dar este interesant de observat că societatea începe să producă acest tip de antidot la uniformitatea educațională, deși deocamdată în cantități homeopatice. Un al doilea aspect remarcabil al acestei inițiative bucureștene constă în faptul că părinții vor să transmită descendenților lor valori pe care le împărtășesc. Obiectivul lor nu este ca progenitura să se adapteze la o așa-zisă societate a viitorului, diferită și mai bună de a părinților (cum era în viziunea marxistă „paradisul“ comunist), ci să reproducă valorile trăite ale părinților. Este primul semn de reașezare a societății. Acest tip de microcomunitate, care are la bază un nucleu de valori împărtășite de părinți și un model pedagogic occidental, este deja bine reprezentat la nivel de grădiniță. Spre exemplu, centrul educațional Livada cu copii a inițiat adaptarea pedagogiei Montessori la universul spiritual al creștinismului răsăritean, care, deși reprezintă nucleul identitar al majorității, lipsește din educația publică. Aici ar fi necesară o discuție mai largă asupra educației religioase din școlile publice, care în mod curios nu reușește să transmită bagajul cultural al creștinismului răsăritean. Marea provocare a educației à la carte este însă saltul la nivel de ciclu primar, gimnazial și liceal. În această privință, Zeppelin -Schule face operă de pionierat.

La capătul celălalt al operațiunii de salvare a universului cognitiv în societatea românească aș saluta inițiativa Casei Paleologu, care oferă șansa recuperării culturale la vîrstă matură a ceea ce școala publică nu a fost capabilă să transmită: cultura clasică. Miza este de asemenea identitară, dar privește de data aceasta europenitatea culturii noastre. Fără referința la cultura clasică nu mai există Europa. Succesul Casei Paleologu este o puternică expresie a conștientizării faptului că fără rădăcini culturale nu există identitate.

Ieșirea din impasul educației naționale, descris în note tragice de mulți pedagogi responsabili în anii din urmă, poate fi încurajarea, inclusiv prin mijloace publice, a acestei educații à la carte. Exprimînd o aspirație naturală și legitimă a părinților de a-și transmite sistemul de valori copiilor lor, varietatea acestor microcomunități educaționale poate răspunde mai bine și diversității care se instalează, în nuanțe din ce în ce mai multe, în societatea românească. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.