Din cetate la ogor

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg

Imaginarul nostru național, începînd cu romanticii, a exaltat ruralitatea ca trăsătură definitorie a națiunii. Fiecărui elev îi sună în ureche portretul domnitorului Mircea cel Bătrîn schițat de Eminescu în Scrisoarea III: „un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port“. Muzeul Satului din București, împreună cu muzeele etnografice din aproape toate județele României, dublate la București de un Muzeu al Țăranului Român, confirmă această preocupare pentru corecta oglindire a civilizației rurale în conștiința noastră națională. Etnografia românească a fost una dintre cele mai moderne și dinamice în Europa. Toate aceste demersuri științifice și muzeale au fost determinate și de iminența dispariției civilizației țărănești și deci de nevoia de a salva urmele materiale ale acesteia.

Astăzi asistăm neputincioși la transformarea caricaturală a acestei lumi prin valurile succesive de modernizare: industrializarea forțată prin comunism, urbanizarea haotică a postcomunismului, globalizarea culturală a sătenilor și, în cele din urmă, depopularea satului. În acest context este util să subliniem un aspect al etnogenezei noastre mai puțin valorificat istoriografic, anume că la originile noastre etnogenetice se află o populație citadină, care s-a ruralizat treptat, dar al cărei vocabular rămas în limba română îi trădează originile. Arheologia perioadei tardo-antice a pus în lumină viața economică și culturală a cetăților romane din provinciile dunărene ale Imperiului și din Scythia Minor (Dobrogea), care atestă o locuire continuă pînă în secolul al VI-lea, ba chiar o înflorire a civilizației creștine în vremea împăratului Iustinian.

Argumentele etimologice dau savoare acestei discuții savante și o notă amuzantă actualei plecări de la sat la oraș. În prim plan se află etimologiile a două cuvinte din vocabularul de bază. Mormînt, care desemnează în limba curentă groapa săpată în pămînt pentru a așeza în ea trupul mortului, acoperită apoi cu pămîntul extras care formează o mică moviliță eventual acoperită de flori, provine din latinescul monumentum, care se prezintă în necropolele romane ca o casă a mortului, în care se află un sarcofag și, eventual, o statuie sau un basorelief al defunctului. Ținînd cont de evoluția lui monumentum spre realitatea simplă a unui loc de îngropăciune, latinescul sepulcrum a fost perceput ca un sinonim perfect și a dispărut din protoromână. Aceeași evoluție semantico-istorică o observăm și în cazul cuvîntului pămînt, un termen generic pentru materia majoritar anorganică pe care călcăm sau pe care o cultivăm. Acesta provine din latinescul pavimentum, pămîntul bătătorit pentru zona de călcare mai cu seamă în orașe, unde casele și străzile au pavimentum, adică sînt acoperite cu dale de piatră, cărămidă sau marmură. Pentru a înțelege mai bine cum a fost parcurs drumul semantic de la terenul amenajat pentru drum la simpla materie, trebuie să recurgem la arheologie, care ne indică în tot Imperiul Roman fenomenul pauperizării cetăților în a doua jumătate a secolului al VI-lea și de-a lungul secolului al VII-lea. Străzile ajung depavate, fie prin uzură și lipsă de îngrijire, fie prin folosirea pietrei din pavaj pentru alte construcții mai modeste. Astfel, drumul de piatră a devenit un drum de pămînt păstrînd însă în originea sa semantică amintirea realității inițiale. Tot din această vreme se păstrează și cuvintele drum (din grecescul dromos), cale (din latinescul callis), poartă (din latinescul porta) și punte (din latinescul pons, pontis). Sînt termeni cu semnificație urbană, înregistrînd însă aceeași mișcare de adaptare la realități mai modeste. Poarta cetății este intrarea în ogradă, podul lui Apolodor devine o punte. Însuși satul protoromînesc nu este o villa, sau un rus, ruris, sau un vicus, ci un fossatum, adică o așezare împrejmuită cu un val de pămînt precedat de o fosă. Ceea ce înseamnă că toate gospodăriile sînt strînse la un loc, formează o așezare compactă cu elementele urbanistice tocmai menționate: o poartă de intrare și o punte peste fosă. Dar culmea șicului constă în nostalgia protoromânilor pentru băile romane. Toate lumea știe că băile, dotate cu apă curgătoare, rece și caldă, sînt un spațiu public privilegiat al romanilor. Amintirea acestor băi s-a păstrat în limbă prin baie (din latinescul banneo, balneo), căldare (din latinescul caldarium/caldaria, spațiul pentru apa caldă sau recipientul cu apă caldă), a se scălda și scăldătoare (din latinescul excaldare și excaldatio, îmbăierea în apă caldă), ciutură (cytola). Toate acestea se referă strict la apă, slavonismele ciubăr, hîrdău, vadră fac parte din instrumentarul pentru depozitarea roadelor pămîntului. Amintirea latinescului vicus, vici s-a păstrat numai prin vicinus, conlocuitorul dintr-un spațiu rural, care a dat și sensul medieval de vecin (țăran aservit). Tot din antichitatea tîrzie a rămas în limbă și șerbul (din latinescul servus).

Opoziția fundamentală dintre cele două forme de locuire și de activitate, cetatea (din civitas, civitatis), pe de o parte, centru politic, comercial, militar și administrativ, și ogorul (din ager, agris), pe de altă parte, de unde vine hrana pentru cetate, este și ea latinească. În secolele VII-VIII, cetățeanului nu i-a mai rămas decît să-și cultive singur ogorul. Peste această opoziție care se estompează se așază însă țara (din terra, ae), unitatea formată dintr-o cetate sărăcită și micșorată și/sau mai multe sate, compusă din țărani, care plăteau zeciuială cuceritorilor barbari, condusă de un jude (din iudex, iudicis). Dar țara ascunsă între munți, între văi sau chiar în zonele inundabile ale Dunării, acolo unde mlaștina a fost acoperită de copaci și a permis transformarea lui palus, paludis în pădure, nu a uitat că există un împărat (imperator, is) și o împărăție, forma monarhică prin excelență.

Două cuvinte tardo-antice au o savoare particulară: țărîna și privighetoarea. Primul ne trimite la metafora oalei de lut și a olarului. Dumnezeu este olarul, omul este oala de pămînt (Ieremia 18, Romani 9, 21, 2 Timotei 2, 20-21). Țărînă este pămîntul sfărîmat, care acoperă un mort, ca în expresia „fie-i țărîna ușoară“, și provine din latinescul terrina, ae, oale de lut sparte, distruse. Omul se face țărînă, ca oalele sparte care revin la materia inițială. Dacă într-o ogradă o oală spartă poate fi aruncată și într-un loc oarecare, în oraș oalele sparte ajung într-un depozit, o groapă, așa cum ajunge și omul. Etimologia privighetorii a fost reconstituită de părintele Niculae M. Popescu („De la priveghere la privighetoare“, în Biserica Ortodoxă Română, 1943, 4-6, p. 207-224), care ne arată că pasărea care cîntă atît de frumos noaptea către mijitul zorilor și-a luat numele de la slujba nocturnă (pervigilia) pe care o cîntau călugării de limbă latină din regiunea Dunării și din Scythia Minor.

Semnificația acestei origini urbane a poporului și graiurilor neolatine apărute la începutul Evului Mediu contribuie, pe de o parte, la explicarea unității lingvistice pe un teritoriu foarte mare și, pe de altă parte, la înțelegerea conservării identității romane în condițiile unor mișcări de populații extrem de intense și variate. Trebuie avut în vedere faptul că latinitatea și-a păstrat etnonimul, populus romanus, în condițiile în care aproape toate celelalte popoare ale acelor secole și-au pierdut etnonimul sau au adoptat un alt etnonim. Slavii s-au disipat într-o varietate de nume tribale sau au preluat numele cuceritorilor lor. Diferite triburi germanice, hunii, avarii, pecenegii, cumanii și-au pierdut numele și s-au lăsat asimilați. Contopirea lingvistică și cultural-politică latino-slavă nu a anulat amintirea Imperiului Roman ca formă supremă de civilizație, ci dimpotrivă, a contribuit la diseminarea acestei idei politice pînă în nord-estul Europei. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.