Despre frumuseţe şi distanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Despre frumuseţe şi distanţă jpeg

Ziua de duminică, 22 aprilie, a fost marcată, în calendarul liturgic, de tema „femeilor mironosiţe“, purtătoare de mir la mormîntul gol al Celui înviat. De la Înviere pînă la Cincizecime, duminicile scandează liturgic ritmul cu care Duhul se revarsă în lume, deschizînd-o către un cu totul alt regim de viaţă, de cunoaştere, de fiinţă. Fiecare dintre duminici constituie un nucleu, o etapă de semnificaţie. Femeile mirofore sînt asociate, printre altele, cu receptivitatea spirituală în momentul ei auroral. Cînd de necrezutul eliberator ţi se impune cu o evidenţă suverană. Cînd, atinsă de această evidenţă, fiinţa se află în gol de sine, golită de pulsiunile extensive, autoafirmative, „convexe“ ale ego-ului. Cînd ea e integral gol primitor, sensibilă la calitatea a ceea ce primeşte. Şi caută să elimine tendinţele deviante care ar compromite receptivitatea acestui spaţiu gol.

În fidelitatea lor faţă de un mort, femeile aleargă la mormînt şi sînt confruntate cu vidul lui, cu Cel care l-a părăsit, care n-a putut fi ţinut de moarte. Golul mormîntului e semnul unei Plenitudini care se manifestă interiorităţii lor primitoare. Lor, celor dintîi li se arată Christos după înviere (Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-7). Ele sînt primele martore ale unei Vieţi libere de cea mai severă, definitorie, limită a umanului.

În Timpul Rugului Aprins, părintele André Scrima interpretează ca pe o configuraţie de sens, ca pe o grafie simbolică o icoană a sfintelor femei la mormînt din şcoala lui Rubliov. Elementul pe care interpretarea îl pune pregnant în evidenţă este „giulgiul-vector“ din centrul momîntului gol. E giulgiul nedespăturit, din care trupul Logosului a ieşit nu violentîndu-i legăturile – ceea ce ar presupune rămînerea în acelaşi plan cu ele –, ci străbătîndu-le, depăşindu-le. Semnul grafic indică astfel condiţia Celui înviat care, asumînd limitele creatului, le deschide şi le întoarce spre de-necurpinsul Originii. Giulgiul luminos, giulgiul-vector stă, în economia icoanei, drept semn, loc şi dovadă a depăşirii; indică traseul Logosului spre „locul său propriu“ din care a coborît.

Vorbind despre această icoană-grafie, făceam o observaţie mai degrabă estetică: anume că, în grupul celor trei mirofore, cea mai excentrică dintre ele este şi cea mai elegant figurată, de o graţie care îţi taie suflarea. Dar e firesc să fie astfel în ordinea semnificaţiei, mi-a răspuns Părintele Scrima. De ce e aşa? De ce, în „grafia credinţei“, distanţa e o frumoasă, o semnificativă atitudine? Iată două posibile direcţii de răspuns.

A) Aşteptarea. În raportul cu divinul, e mai adecvat să-i laşi lui iniţiativa decît să „dai buzna“ peste el, riscînd astfel să-i dai propriul tău chip, să-l închizi în constructe umane, să te înstăpîneşti asupra lui. Distanţa, în acest caz, înseamnă în acelaşi timp chemare şi tăcere. Orientare a fiinţei către Dumnezeu şi casă interioară calmă, liberă, „măturată“ (Luca 11, 25), ca să poţi percepe ceea ce El depune în tine. De ce îi deplînge Iisus pe „cărturarii şi fariseii făţarnici“? Nu tocmai pentru „făţărnicia“ lor? Şi nu sînt vizate aici doar ipocrizia, disimularea, obiceiul de a te arăta altfel decît eşti. Nu sînt deplînse oare aici şi înclinaţia, dacă nu apetitul pentru exterioritate? Pentru instalarea credinţei în văzutele cele mai de suprafaţă, fără adîncimea nevăzutelor? Pentru afirmarea de sine pe seama credinţei? Toţi avem, într-o măsură sau alta, această înclinaţie şi ne trebuie spirit critic pentru a o ţine în frîu. În mod inocent sau deliberat, conştient ori nu, preiei credinţa într-o manevră prin care te declari „reprezentantul“ ei. Ajungi să îţi arogi înal-ta ei autoritate. Îi tratezi pe ceilalţi de la înălţimea unei autorităţi care nu îţi aparţine ţie, ca persoană. Devii important, masiv afirmativ, judecător, dojenitor. Ba, cîteodată, chiar un „tribun al credinţei“. Nu mai eşti un cercetător. Ştii. Nu mai eşti faţă de ceilalţi credincioşi un coleg de drum spre Acelaşi – prezent şi infinit depărtat –, ci un „stăpînitor de adevăr“.

Luciditatea, capacitatea de a cîntări realist lucrurile pot avea atunci curioase aţipiri. Faci, de pildă, elogiul ortodoxiei – zugrăvind situaţia din teren în rozuri exaltate –, făcînd, de fapt, elogiul unui grup, al celor de care te simţi apropiat în domeniul intelectual şi public. Eşti invitat să iei cuvîntul în biserică şi cuvîntul tău pune laolaltă spiritualul şi actualităţile, istoria sacră şi geopolitica, respectul faţă de alte tradiţii şi superioritatea creştină, critica socială şi meritele proprii, cu o egală cadenţă de tribună politică.

Cînd credinţa ajunge să fie astfel expusă, spaţiul receptivităţii, golul lui atent la suflul fin al Duhului nu mai transpar în faţa celorlalţi. Sînt acoperite de sunetul de suprafaţă, de stilul exteriorităţii. Sigur că o credinţă vie are de lucrat şi în lume, în socio-cultural, nu numai în adîncul secret al sufletului. Dar în lucrarea ei nu trebuie să ţină mereu seama de distanţă? De acea distanţă între statura, inevitabil marcată de limitări, a insului uman şi statura Celui care întemeiază credinţa? Într-un dialog cu Andrei Pleşu, părintele Scrima invoca distanţa ca pe un semn al lucidităţii spirituale.

„Am eu, aşa de uşuratic, dreptul – prin credinţa sau prin înţelegerea banală, naturală –, am eu dreptul să îl definesc, să îl ţin în sărmanele mele contururi, să îl posed pe Christos pînă la a proiecta în el lucruri decurgînd din mărunţimea unei vieţi pe care el a venit să o ridice, să o «deschidă», nu să o închidă?“

B) Ruptura de nivel. În credinţă, distanţa e o atitudine „frumoasă“ fiindcă păstrează conştiinţa unei depărtări mobilizatoare. Ştii că Cel care te cheamă e de un nivel infinit depărtat de al tău. Că drumul către El, împreună cu El se deschide la nesfîrşit. Distanţa înseamnă, de parte umană, cu posibilităţile umanului, asumarea transcendenţei. Dumnezeu e transcendenţă tare, Pol al realului. Omul, în credinţă, e transcendere, drum, parcurs al treptelor. Esenţial e să se menţină în mers, să nu se instaleze în credinţă, să rămînă călător. Ca în expresia prin care Nicolaus Cusanus definea condiţia spiritualului. „Călătorul… în mers, care se mişcă pe o cale infinită, dacă e întrebat unde se află, răspunde: «pe cale», iar dacă e întrebat de unde vine, răspunde: «de pe cale»; dacă, în sfîrşit, i se pune întrebarea încotro merge, răspunde: «spre cale, venind de pe cale». De aceea, o asemenea Cale nesfîrşită se numeşte locul călătorului şi ea este Dumnezeu.“

Cînd e bine orientată, credinţa păstrează acut conştiinţa celor două tipuri de distanţă: distanţa faţă de ego şi de „exteriorităţi“, pe de o parte, distanţa mobilizatoare faţă de transcendent, pe de altă parte. În asta stau, mi se pare, savoarea, frumuseţea ei. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.