Corp, comunitate, religie

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Corp, comunitate, religie jpeg

Imaginea Papei Francisc înaintînd singur în imensa piaţă vidă de la San Pietro, ca să facă o rugă pentru lumea atacată de „furtuna” epidemiei. Îmbrăţişat de arcele galeriilor lui Bernini şi de privirile online ale catolicilor de pretutindeni. Kaaba izolată, singură în centrul vastului complex de cult, acum pustiu, unde marele pelerinaj al lumii musulmane a fost suspendat. Cubul încărcat de sacralitate mai poate fi atins doar cu privirea, pe diferite ecrane, de veneraţia credincioşilor. Biserici, sinagogi, temple hinduiste şi budiste, moschei sunnite şi şiite şi-au suspendat peste tot în lume slujbele şi ritualurile comunitare in situ. Autorităţile religioase şi credincioşii admit că proximitatea fizică – semnul concret al unirii în credinţă – trebuie înlocuită acum cu distanţa sanitară, ea fiind, temporar, actul atenţiei faţă de semeni.

Gesturile cotidiene ale credinţei sînt şi ele suspendate. Sărutarea icoanelor, pentru ortodocşi, însemnarea cu apă sfinţită din scoica de la intrarea bisericii, pentru catolici, sărutarea mezuzei pentru evrei, abluţiunile musulmane, toate sînt deconsiliate, suprimate temporar din pricina pericolului de a contracta/răspîndi coronavirusul. Nici fraternitatea în credinţă nu se mai poate arăta prin gesturile bine ştiute. Nu strîngerea de mîini ori sărutarea între credincioşi mai exprimă acum „pacea lui Christos”, ci înclinarea unora către ceilalţi, de la distanţă. „Evitaţi orice gest contaminant: îmbrăţişări, sărutări, strîngeri de mîini”, sună pretutindeni sfatul autorităţilor religioase. E drept că unii oficianţi şi credincioşi nu ţin seama de măsurile antivirus, fie din obişnuinţa practicii, fie indignaţi de ceea ce li se pare a fi un atac la credinţă. Dar fie că ascultă de consemnele distanţei, fie că se revoltă împotriva lor, fie că sînt credincioşi practicanţi ori numai respectuoşi faţă de tradiţie, toţi sînt puşi – acut şi neobişnuit – în faţa a trei elemente definitorii ale religiei: comunitatea, corpul, contactul cu sacrul.

Desigur, mai toţi le ştim semnificaţia spirituală, însemnătatea cultică, importanţa concretă. Dar le ştiam ca de la sine înţelese. Deodată, datorită unor constrîngeri nemaiîntîlnite (şi vitale), religiile şi credincioşii lor sînt somaţi să gîndească mai intens asupra celor trei elemente. Să le scruteze natura, calitatea, sensurile, să găsească noi moduri – temporare – de a le exprima, de a le practica.

În orice religie, comunitatea e răspuns la chemarea Unului, e re-uniune a mulţimii umane sub/în lumina Principiului divin. Legătura cuprinsă de cuvîntul religie funcţionează în primul rînd vertical, în raport cu El. Şi se proiectează „orizontal” în fraternitatea/uniunea credincioşilor, adunaţi – spiritual şi ritual – în faţa prezenţei Lui unificatoare: ecclesia pentru creştini, adunare sinagogală pentru evrei, musulmani aflaţi „umăr la umăr” pentru ruga în moschee. Oare suspendarea – temporară – a adunării fizice, concrete poate mina sensul şi consistenţa comunităţii? Desigur nu. Cei care urmăresc în distanţă – prin mijloace video – actul sacru împlinit de oficiantul religiei lor se pot simţi o comunitate fiindcă privesc, fiindcă participă la acel act. Dar e mai multă nevoie, probabil, să interiorizeze actul, să aibă conştiinţa că el nu se consumă la nivel fizic, că ceea îi uneşte este verticala divină – care lucrează în actul ritual. Într-un fel, participarea în distanţă subliniază ceva preţios: anume că verticala divină se sprijină, pentru a ni se adresa, pe fizicalitate, pe spaţio-temporal, dar că lucrează dincolo de categoriile lor.

Totuşi, nevoia noastră de explicit e puternică. Şi ea poate stîrni inventivitate. La Robbiano di Giussano, în Lombardia, de pildă, preotul locului, Părintele Giuseppe Corbari, a cerut credincioşilor să-i trimită, fiecare, o fotografie a chipului lor. Se simţea însingurat în biserica sa. Acum slujeşte în faţa rîndurilor de portrete – substitut evocator al comunităţii locului.

Există deja analişti ai religiosului care se întreabă dacă nu cumva distanţa coronavirus, împiedicînd reunirea fizică a comunităţii, nu va conduce spre variante mai individualiste de credinţă. Nu se va crea sau nu se va adînci, astfel, distanţa între instituţia religioasă şi credincioşi, care vor fi înclinaţi spre pratică religioasă mai ales privată? Dar aceiaşi analişti recunosc că „intervalul de observaţie” e prea scurt, că fenomenul nu poate fi surprins şi judecat ca atare decît pe durate lungi. Se pare, dimpotrivă, că nevoia religioasă de comunitate rămîne puternică, mai ales în atmosfera de autonomie/însingurare a insului proprie modernităţii tîrzii. Iată, de pildă, un caz-limită: există încă în Europa anahoreţi, oameni retraşi în schituri greu accesibile. Nu sînt mulţi, dar există. Unii sînt inşi izbutiţi profesional şi social care au luat hotărîrea să-şi orienteze spiritual viaţa. Dar, în schimnicia lor, nu caută singurătatea. Nu ea le defineşte noua stare. Ci o altfel de grijă pentru comunitate. În recluziunea lor, sînt vizitaţi de o mulţime de oameni în căutare de sfat şi ajutor spiritual. Candidatul la un schit e de altfel avertizat de autorităţile din regiune că nu prea va fi singur. Şi el tocmai asta caută: să-şi asiste semenii.

Suspendarea temporară a reuniunilor de cult nu va slăbi conştiinţa şi sensul comunităţii religioase. Va putea stîrni noi moduri de expresie, substitute pasagere sau chiar variante care subliniază anumite înţelesuri ale comunităţii. Va putea atrage atenţia asupra a ceea ce constituie cu adevărat comunitatea religioasă: orientarea către Acelaşi, adeziunea la El, prin ritual, desigur, dar mai ales prin participare interioară.

Cît despre renunţarea la gesturi religioase obişnuite şi suplinirea lor prin noi moduri de expresie, asta arată, desigur, cît de implicat e corpul în exerciţiul credinţei. Religia e verticală divină care pătrunde prin toate nivelurile existenţei noastre. Pînă în sensibil, în imediat, în trup. Dar nu e „cazată” acolo. Dacă trupul e chemat să participe la exerciţiul credinţei, el e chemat în calitate de element al unui organism ternar – corp, suflet, spirit – destinat coerenţei. Or asta înseamnă şi a avea conştiinţa poziţiei corpului în ierarhie, nu a-l întrona asupra ei.

În sfîrşit, contactul cu sacrul: cu icoana, cu apa sfinţită, cu instrumentele liturgice, cu locul sfînt, cu relicvele, cu oficiantul şi semenii reuniţi în oficiul de cult. Nevoia de contact e un dat larg împărtăşit al vieţii religioase. Pentru credincios, el înseamnă o întîlnire intimă cu Prezenţa sfîntă manifestă în toate acele chipuri ale sacrului. Dar, pentru orice credincios, aceste chipuri sînt vectoriale: trimit tocmai către densitatea nevăzută a Prezenţei. Ca atare, contactul indică, în fond, nevoia de experienţă interioară, de întîlnire dincolo de corporal şi de atingerea sensibilă. Acea nevoie nu va dispărea dacă, pentru cîteva luni, anumite suporturi ale sacrului îi vor fi credinciosului inaccesibile.

Comunitatea, corpul, contactul rămîn elemente-cheie ale vieţii religioase, cum au fost întotdeauna. Molima ne-a trezit într-un mod brutal atenţia în privinţa lor. Ne poate trezi reflecţia, judecata, căutarea înţelesurilor pe tema lor.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.