Ceaslov?

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
Ceaslov? jpeg

Ceaslov? Ce înseamnă acest cuvînt? Și o liniște adîncă s-a lăsat peste adunarea de tineri care jucau un joc curios intitulat „Neaoș”. Întrebarea a fost pusă de unul dintre participanții la joc, fiindcă una dintre piese se numea „ceaslov”. Este vorba de un joc de societate cu strategii de dezvoltare și acumulare de resurse, de tip Monopoly. Inventatorul acestui joc își propusese să adapteze mai multe reguli împrumutate de la astfel de jocuri la un context cultural românesc și alesese termeni din ceea ce-i părea vechiul vocabular românesc. Acest vocabular era cu totul străin și de neînțeles acelui grup de studenți dintr-un domeniu care multă vreme s-a socotit o meserie de elită în societatea românească. Dacă logofăt sau paharnic sînt cuvinte ale căror realități sînt de mult dispărute și, prin urmare, e oarecum firesc ca ele să aparțină unei zone mai degrabă exotice a vocabularului, în schimb ceaslovul pare unui practicant creștin încă un termen de utilizare curentă. A dispărut practica creștină într-o asemenea măsură? Răspunsul afirmativ este de domeniul evidenței. Dar termenul are și o valoare identitară puternică întrucît este familiar literaturii clasice românești. Scena prinderii muștelor cu ceaslovul din Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă populează, cred cititorii de odinioară, imaginarul nostru literar. Și totuși, nici măcar cu rolul de primă carte de citire a școlarilor de odinioară nu mai este cunoscut cuvîntul ceaslov. Istorioara nu este din genul utopiilor postculturale, ci cît se poate de autentică în ambele ei informații relevante. Pe de o parte, preocuparea unui student de a aduce lumea jocului în spațiul nostru cultural, semnificativ denumit neaoș, pe de altă parte, incapacitatea colegilor lui de generație de a percepe un astfel de spațiu cultural. Istorioarea ne dezvăluie un fenomen descris deja de istorici și sociologi, viteza schimbării de paradigmă culturală, și circumscrie o minoritate culturală în cadrul unei noi majorități. Imaginea acestei schimbări trimite în primul rînd către acel concept care îi umple de groază pe conservatori, societatea post-creștină.

Ceea ce-mi propun eu să discut acum este tocmai dacă această schimbare de paradigmă culturală necesită termenul de societate post-creștină și îmi propun să trec în revistă cîteva etape de schimbare de paradigmă culturală care nu au recurs la conceptul de societate post-creștină. Distincția pe care o propun eu este cea dintre o paradigmă culturală care își revendică atributul de creștină, căreia îi aparține cuvîntul „ceaslov”, și creștinismul ca învățătură de facto ezoterică despre eternitatea ființei umane. Distincția aceasta poate fi exprimată prin cele două cuvinte înrudite, a căror deosebire nu e întotdeauna corect identificată în utilizarea lor, creștinism și creștinătate.

Istoria învățăturii creștine acoperă în mod evident, în primul rînd, perioade istorice în care această învățătură era interzisă, limitată sau prigonită. În această categorie se înscriu diferite societăți și epoci precum Imperiul Roman de pînă la Constantin cel Mare, Imperiul Sasanid în anumite perioade, apoi Imperiul Musulman în anumite perioade și contexte, regatele germanice nord-europene, hanatele bulgaro-slave, avaro-slave, varego-slave, maghiare, pecenege, cumane, pînă la statele moderne care au persecutat anumite forme de creștinism (state dominate politic de catolicism, de protestantism sau de ortodoxie) sau orice practică a creștinismului în regimurile totalitare atee. În mod paradoxal, istoria creștinismului este bogată și evenimențial, și cultural prin puterea de reziliență a acestor comunități. Nici măcar regimurile totalitare moderne nu au reușit să desființeze cu desăvîrșire nucleele comunitare creștine. Disponibilitatea acestor comunități de a fi marginale în cadrul sistemului social dominant, ba chiar rezistente la agresiunea fizică, uneori excepțional de intensă, este adevărata ciudățenie a creștinismului, în raport cu religiile care au dispărut din istorie în contexte neprielnice.

În schimb, creștinătatea este produsul adaptării creștinismului la funcția de regulator social pe care o joacă în general religia. De fapt, din această funcție se naște o paradigmă culturală. E interesant de observat că există un fenomen de permanentă creație culturală în interiorul creștinătății. Spre exemplu, regula celibatului sacerdotal nu s-a impus decît în al doilea mileniu creștin în Apus, dar a ajuns să reprezinte o temă identitară a catolicismului modern. Pare deci o incapacitate a catolicismului de a se identifica cu propriul său trecut mai îndepărtat și o supralicitare a trecutului mai apropiat. Fiecare dintre confesiunile istorice cunosc acest fenomen. În mod cert, în cele două milenii de după Hristos s-au perindat pe scena istoriei mai multe creștinătăți. Prima a fost cea tardo-antică, atît de surprinzătoare pentru cercetătorii de azi prin diversitate, prin vitalitate, prin vigoarea creației culturale. A doua a fost creștinătatea medievală, cu cele două subgrupe, cea occidentală latinofonă și cea a Imperiului Bizantin, elenofonă, urmată de cea a vecinilor orientali și septentrionali, cu expresie în diferite idiomuri locale. A treia creștinătate este cea a Reformei și Contrareformei, care a produs paradigme culturale din ce în ce mai rigide. Spațiul creștinătății orientale s-a lăsat modelat la rîndul lui de competiția dintre Reformă și Contrareformă, astfel încît vorbim în mod legitim de o creștinătate post-bizantină. În cele din urmă, erei revoluțiilor europene îi corespunde o diversificare a creștinătăților pe criterii confesionale, politice, etnice. Conștiința unei unități supraistorice suferă de fragmentarea politică și socială a creștinismelor.

Ceaslovul este un astfel de produs cultural al ultimelor două creștinătăți de pe teritoriul României: cea post-bizantină de expresie slavonă și cea etno-filetistă de expresie română, care moștenește parțial vocabularul celei dintîi. Din acest punct de vedere, schimbarea de paradigmă culturală pe care o ilustrează dispariția cuvîntului ceaslov din vocabularul tinerei generații nu este neapărat un semn de sfîrșit al creștinismului, cît al unei anumite creștinătăți. Este cu siguranță o provocare pentru spiritul misionar al creștinismului care va trebui – și în trecut a arătat că poate – să se adapteze unui nou context cultural și să producă o nouă formă culturală adaptată acestuia. În acest orizont al provocării schimbărilor de paradigmă culturală se manifestă însă o discretă tensiune între creștinism și creștinătate. Este expresia însăși a vitalității creștinismului în interiorul creștinătăților.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.