Calitatea morţii

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Mai devreme sau mai tîrziu, toți ne confruntăm cu aceeași problemă: ce facem cu pacienții, rude sau prieteni, aflați în stadiul terminal? Încotro? De cele mai multe ori, familia este depășită de situație.

Ei bine, aici ar trebui să se probeze reversul formulei de calitate a vieții printr-o calitate, nu mai puțin sugestivă, a finalului de viață. La fel de puțin cum ne influențăm propria naștere, tot astfel nu știm cînd și mai ales cum urmează să murim. Banalitatea acestei constatări este concurată doar de drama prin care trec nenumărate familii cu membrii lor aflați în stadiul terminal. Păstrînd simetria dintre începutul și sfîrșitul vieții, așa cum ne pregătim pentru venirea pe lume a copilului, trăind febrilitatea bucuroasă a întîmpinării unei minuni, tot astfel ar fi de așteptat să putem să ne pregătim pentru întîlnirea cu dincolo. Din păcate, puțini sînt în situația de a vedea sereni apropierea finalului. Lăsăm la o parte aici morțile subite sau „fericite“, adică neprecedate de suferință îndelungată sau de infirmități umilitoare.

Sigur, dacă ar fi să ne alegem felul morții, cea spontană, fără avertisment, este preferata majorității covîrșitoare. Brusc, „bursa“ vieții, cea pe care o primeam zilnic, nu se mai virează. Inima se oprește și contul rămîne nealimentat. Viața intră, pentru a spune astfel, în incapacitate de plată. Cum însă, de la un caz la altul, moartea este un proces care avansează lent, dureros, limitîndu-ne treptat bucuriile cotidiene, răpindu-ne din autonomie și puterea de a hotărî, gestionarea acestui ultim capitol se dovește inevitabilă. Din angoasă sistematic reprimată și din teamă consecvent ocolită, moartea devine ultimul și cel mai important eveniment al vieții în trup. Evident, nu trebuie să fii religios pentru a înțelege, fie și sumar, că ceva dincolo de noi se consumă cu noi înșine, că nu ne aparținem în întregime.

De cîteva decenii deja, scopul major al medicinei nu mai rezidă atît în terapia fără rest a bolii, cît în asigurarea a ceea ce limbajul de specialitate numește ceea ce aminteam la început: calitatea vieții. Formula exprimă suma capacităților și funcțiilor care fac viața posibilă la un grad cît mai înalt de satisfacție personală și socială. De aici și mutarea accentului de pe medicație, indispensabilă în continuare, pe tot felul de soluții tehnice sau dispozitive. Concret, un cardiac cu stimulator, de pildă, își duce viața în condiții mai bune decît fără pacemaker. Este în stare să facă efort, să muncească, să fie util altora și să se simtă împlinit. La fel, o persoană cu dificultăți de auz, dar avînd o proteză auditivă, nu va fi exclusă, se va putea duce la teatru, va asculta știrile și se va uita la filme alături de ceilalți din familie.

Altfel spus, fenomenul inevitabil al îmbătrînirii este acompaniat de o seamă de intervenții prin care nu se combat cauzele – ar însemna să fi descoperit elixirul tinereții! –, ci efectele, ameliorînd slăbiciunile și suplinind lipsurile. Marele avantaj al conceptului rezidă în lărgirea perspectivei dincolo de limitele stricte ale biologiei: la orice vîrstă, la 10 sau la 100 de ani, viața trebuie să aibă o anumită calitate conformă, în cele din urmă, demnității fundamentale a omului. Cu alte cuvinte, pe măsură ce înaintăm în vîrstă, ar trebui să găsim instituții, persoane calificate și însoțitori de drum care să ne ajute, să ne asiste, să ne facă restul vieții suportabil, fie că este vorba de măsuri paleative, fie că ne împiedică să ne adîncim iremediabil în neputințele legate de acest ultim capitol.

În aceste condiții, nu este deplasat să vorbim și de calitatea morții, pandant al calității vieții. Demersul este cu atît mai justificat cu cît, la ora actuală, sistemul de asistență pentru pacienții muribunzi și medicina paleativă sînt în România într-o fază incipientă. Am avut nevoie de două decenii pentru a rezolva satisfăcător problema începutului vieții, a copiilor abandonați și instituționalizați. Se prea poate să avem nevoie de încă douăzeci de ani pentru a înțelege complexitatea sfîrșitului vieții. Pregnant formulat, nu ne vom putea considera o țară civilizată atîta vreme cît la noi moartea survine în termeni cinici. Abandonat de indiferența sistemică și lăsat în grija exclusivă a unei familii neputincioase, material și emoțional deopotrivă, pacientul terminal face experiența amară a gradului de dezumanizare la care am ajuns după o jumătate de secol de comunism „vital“ și după o tranziție confuză.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.