Arbore: un umanism melancolic

Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Am avut dintotdeauna o slăbiciune pentru biserica de la Arbore. Acest paraclis al reședinței construite de hatmanul Luca Arbore imediat după cumpărarea în 1502 a satului care îi poartă și astăzi numele mi s-a impus, înainte de a-i studia iconografia, prin subtilitate, bogăția detaliului pitoresc și, mai ales, prin ceva ce, mai tîrziu, aveam să înțeleg ca fiind o sinteză între două lumi: bizantină și gotică. După restaurarea excepțională, coordonată de profesorul Oliviu Boldura, astăzi avem privilegiul, neverosimil pentru cei ce studiaseră cu decenii în urmă biserica, de a privi, în strălucirea sa renăscută, un ansamblu mural de o certă originalitate.

Foarte probabil realizată în 1541 (deși au fost formulate și ipoteze care o situează mai devreme), în a doua domnie a lui Petru Rareș și sub influența cronicarului Macarie, episcop al Rîmnicului, așa cum reiese din eruditele cercetări ale Constanței Costea, pictura de la Arbore exprimă o viziune unitară, distinctă prin teme, accente, tratări de o expresivitate cu totul specială. E suficient să privești atent fațada de vest sau unele scene de pe fațada sudică pentru a sesiza peisajul, costumele, gestica, arhitecturile care au vibrația goticului italian. Pășind în biserică, nu ai cum să nu fii cuprins de dinamica fastuoasă a scenelor Sinoadelor și a celor din viața Sfîntului Ioan Botezătorul, culminînd cu ospățul care a prilejuit martiriul său (de altfel, hramul bisericii, 29 august, prevestire misterioasă a tragicului sfîrșit al ctitorului și al fiilor săi). Personajele, hieratice sau în mișcare, purtînd somptuoase costume, te însoțesc și în naos, unde, ridicînd privirea, întîlnești ciclurile Minunilor și Patimilor care exprimă, poate, în cel mai înalt grad arta cultivată a unui pictor fidel tradiției bizantine și în egală măsură receptiv la rafinamentul occidental.

Istoricul de artă Corina Popa, într-o recentă sinteză semnată alături de Oliviu Boldura, Maria-Magdalena Drobotă și Anca Dină (Arbore: istorie, artă, restaurare, Editura ACS, 2016), sublinia faptul că „infuzia de sensibilitate gotică era coincidentă cu manierismul atins de pictura postbizatină“, ceea ce permitea tocmai sinteza în care „cele două stiluri funcționează într-o relație de complementaritate“ (p. 133). Cartea pe care țin să o evoc este o splendidă introducere în studiul acestei ctitorii boierești, parte a patrimoniului UNESCO, și în întreaga anvergură a procesului de restaurare care a permis, după cercetări și tratamente minuțioase, vederea actuală a detaliilor ce fuseseră considerate pierdute. Selecția iconografiei și calitatea grafică a volumului oferă reperele esențiale ale unui parcurs care se cere aprofundat la fața locului, în speranța unei ample monografii-album pe care biserica de la Arbore o merită cu asupră de măsură.

Revenind la pictură și la autorul său, două sînt dimensiunile care m-au frapat de fiecare dată: tratarea portretelor din scenele narative, rod al unor căutări artistice sensibile la singularitate și irepetabil, și redarea pregnant melancolică a chipului lui Iisus, cu o constanță și un firesc care par a da o cheie pentru întreaga viziune. Neîndoielnic că structura programului iconografic și detaliile sale originale corespund, așa cum s-a scris, sensului pe care jertfa, la toate nivelurile, îl poate primi din perspectivă eshatologică. Drama familiei ctitorilor, provocată „fără judecată și dovadă“ de tînărul voievod Ștefăniță, a constituit solul fertil al unei creații care conduce spre înțelegerea sacrificiului ca poartă spre lumea contemplației, a mișcării infinit variate a făpturilor cerești din jurul Creatorului. Or, lumea acestor sensuri, pe care pictorul le înveșmîntează în palpitul cromatic al cupolelor, este cea care dă seama despre lumea de aici, a dramelor și a singularităților noastre, a fidelităților și a nedreptății, a fastului și a morții. Lumea de aici își caută expresia, sub lentila unui umanist bizantin, în chipurile și gesturile personajelor: o lume expusă în toată varietatea sa contradictorie privirii melancolice a Celui care acceptă să se jertfească pentru ea. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.