Anihilarea speranței

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Theodor Pallady jpeg

Eram la Lisabona, în 2003, cînd Nicolae Iliescu a tradus, pentru Polirom, Amintirile Nadejdei Mandelștam (1899-1980) – sub titlul care le-a consacrat în prima lor tălmăcire engleză: Fără speranță / Speranță abandonată. Prin urmare, am parcurs această capodoperă memorialistică a gulagului sovietic abia de curînd, cînd editura ieșeană a pus pe piață o nouă ediție, cartonată și elegantă, echipată cu note și indice, însă lipsită de un studiu critic introductiv. Textul completează oportun galeria de opere ale scriitorilor ruși care au denunțat crimele comunismului sovietic, tocmai pentru că le-au trăit pe propria piele, ca martori jupuiți de vii ai unei istorii complet deraiate. El stă cu tragică mîndrie alături de mărturiile unor Varlam Șalamov, Vasili Grossman, Evghenia Ghinzburg, Soljenițîn, Pasternak, Ana Ahmatova sau Marina Țvetaeva, pentru a nu-i aminti decît pe cei mai amplu receptați în Occident. Și e, desigur, de datoria noastră să (re)citim literatura gulagului, pentru a pătrunde, fie și pe calea ficțiunii literare sau a relatărilor diaristice, vehiculate în samizdat, în miezul ororii comunismului. E adevărat că, în lumea deja euro-atlantică a sateliților sovietici din Europa Centrală și de Est, renumele comunismului e preponderent negativ, deși Rusia post-URSS a căutat, oficial, să-i salveze presupusa „parte bună” (fie prin combinația dintre istoriografia triumfalistă și recuperarea mesianismului slav, fie prin glorificarea eroismului vădit de Armata Roșie în epica sa încleștare cu „mașina de război” nazistă). La fel de adevărat este însă că, din varii pricini – începînd cu relativa continuitate a nomenclaturii de partid la butoanele puterii noi, „democratice”, și continuînd cu psihologia paseistă a „nostalgicilor” dornici să scape de povara culpei colective –, pedagogia decomunizării e plină de lacune intenționate și discontinuități sau ambiguități abil orchestrate propagandistic, astfel încît noile generații privesc fenomenul comunist ca pe ceva depășit, dar nu neapărat sinistru. Pe fundalul datoriei etice de neuitare atît de slab împlinite, neo-marxismul importat din Occident nu face decît să dea apă la moară revizionismului: în anul de pomină MMXX, statuile lui Churchill sînt profanate, în vreme ce primăria cutărui burg german dezvelește cu fanfară o statuie a lui V.I. Lenin…

Știu: temerea că regimul comunist s-ar putea întoarce tel quel e neîntemeiat răspîndită mai cu seamă printre intelectualii anticomuniști din generația mea - cei care au citit suficient (pe lîngă ce au trăit nemijlocit) pentru a se fi lămurit cu privire la caracterul ilegitim și criminal al totalitarismului roșu și care, mai nou, sînt îngroziți de similitudinile dintre „noua revoluție culturală”, care macină, polarizînd, societățile occidentale, și drumul comunismului real spre servitutea generalizată. Însă, chiar dacă istoria nu este ciclică, avem în continuare obligația morală de a memorializa nemăsuratele suferințe umane provocate de cotidianul bolșevic, în numele marxism-leninismului, cu toate derivatele sale doctrinare (maoiste, polpotiste, castriste etc.). Dublul jurnal al Nadejdei Mandelștam – închinat cu o rară devoțiune vieții și morții premature a soțului său, poetul Osip Mandelștam – rămîne cel mai cutremurător document al terorii staliniste, atît sub raport epic și evenimențial, cît și pe planul analizei psihologice, al observației sociale și al reflecției filozofice despre pierderea libertății, ca prefață a unui gigantic experiment dezumanizant. Nadejda Mandelștam (care-mi aduce aminte de inteligența suprem-lucidă a unei Simone Weil) scrie cu patos și umor, pătrunde cu o uluitoare finețe în pliurile interioare ale mancurtizatului homo sovieticus și deține o cultură generală suficient de solidă pentru a situa absurdul stalinist în durata lungă a modernității antropocentrice. Volumul de la Polirom are ceva de thriller metafizic,  strălucind satanic pe tărîmul unde întunericul, frica, grotescul și arbitrarul consemnează o apocalipsă a samavolniciei. Se înțelege că îl recomand cu toată convingerea.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.