A face faţă Unului

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
A face faţă Unului jpeg

Cînd ne rugăm – spune Baal Şem, iniţiatorul hasidismului din secolul al XVIII-lea –, ţinta rugii noastre e „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov”. Dumnezeu însuşi aşa se declară pe sine (Ieşire, 3, 6; 4, 5): „Eu sînt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!”. Cînd Iisus vrea să pună în mintea ascultătorilor faptul că Dumnezeu e Domn al celor vii, invocă aceeaşi expresie (Matei 22, 32). De ce – se întreabă Baal Şem – nu spunem mai simplu „Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov”? Pentru el, e vorba despre un semnal hermeneutic. E, mai mult, o indicaţie de viaţă spirituală, de raport adecvat cu divinul. „Fiecare dintre patriarhi”, spune el, „a ajuns la cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea sa proprie. Isaac şi Iacov nu s-au bizuit pe felul în care Avraam a ajuns să-l cunoască pe Domnul; ei au căutat singuri să atingă treapta cunoaşterii Lui”.  

Lecţia patriarhilor se adresează tuturor, nu e apanajul unor vîrfuri spirituale. Orice om credincios are de făcut – în cadrul religiei lui – un efort personal, unic de a se adresa Polului divin, de a-şi croi drum spre El. Fiecare are de pus în vibraţie raza care leagă centrul fiinţei lui de Unul transcendent. Legătura se stabileşte atunci cînd credinciosul se adresează ca persoană Persoanei divine. Repetiţia de formule, fără înţelegere şi fără participare, imitaţia seacă, tradiţionalismul, lipsa de gust pentru aventura spirituală nu sînt cele mai potrivite pentru raportul cu Cel care se declară Domnul fiecărui suflet, care se adresează fiecăruia. El îţi cere creativitate. Nu se mulţumeşte cu mai puţin. Ai de pornit, idealmente, la un dublu drum: să-ţi descoperi propriul centru orientat spre Polul dumnezeiesc. Dacă vrei să-l cunoşti pe El, ai de pus la lucru ceea ce îţi e mai adînc, mai propriu. Îi poţi aduce ca dar preţios, spune Origen, marele hermeneut creştin din secolul  al III-lea, „ceea ce ai zămislit cu inima”. Dacă te angajezi astfel faţă de El, îi aduci – „cu inima şi cu gîndul tău” – aur. Ceea ce aduci prin rostire religioasă, spune Origen, are calitate de argint, e de ordin secund, reflectat.

Sigur că un asemenea raport între centrul uman şi Polul divin e foarte exigent. Are valoare de model spre care tindem, de orizont pentru viaţa spirituală. El indică nu numai ce înseamnă efortul uman de cunoaştere, ci şi felul lui Dumnezeu de a se face cunoscut: cunoscut fiecăruia. În rugă sau în meditaţia asupra Textului sacru, spun date ale diferitelor religii, El este în mod secret manifest. Îşi descoperă Prezenţa una şi totodată îndreptată specific spre fiecare interlocutor uman. Potrivit unui comentator evreu (ca şi unor spirituali din alte tradiţii): cînd cineva rosteşte Scriptura, „uneori, el trezeşte sus un glas destinat lui, un glas anume pentru el, iar acesta porneşte din sufletul lui şi, din bucuria lui, un glas mare pătrunde în el ca să-l îndemne spre dragostea îndrăgostiţilor” (apud Moshe Idel, Hasidism între extaz şi magie). Cine are aici iniţiativa? Omul în căutarea sensurilor, în concentrarea meditaţiei lui? Dumnezeu în atemporalul său? Există două glasuri care dialoghează: unul „sus” şi unul interior? Sau omul suscită „glasul de sus” care preia sufletul într-un raport unitiv?

Pe urmă, cum se articulează mulţimea unicităţilor umane cu unitatea de nedespicat a Polului? Cum se împacă „raportul de intimitate” al fiecărui suflet cu universalitatea radiţiei divine? Sînt întrebări care au primit, în diferite tradiţii, expresii cvasi-scenice şi care pun în evidenţă un paradox mobilizator pentru inteligenţă.

În secolul al XV-lea, Nicolaus Cusanus, teolog mistic, propunea prietenilor săi benedictini un „experiment contemplativ” în jurul unei imagini a Atotvăzătorului:         „Aşezaţi imaginea oriunde, adunaţi-vă în jurul ei şi priviţi-o. De oriunde v-aţi uita, fiecare va avea impresia că numai el, el singur e privit de ea... Vă veţi minuna întîi şi vă veţi întreba cum e cu putinţă ca imaginea să privească în acelaşi timp spre toţi şi spre fiecare în parte...” „Dacă nu s-ar crede unul pe celălalt”, spune Cusanus, ei n-ar înţelege cum e cu putinţă ca Privirea „să urmărească o mişcare particulară şi pe toate deodată”. Nu ar fi uimiţi de „mişcarea atotdirecţionată a Privirii imobile” (De visione Dei).

O situaţie simbolică similară apare în budism: „Atunci cînd Buddha predică, oricît de numeroasă ar fi asistenţa şi oricum ar fi aşezaţi ascultătorii, fiecăruia i se pare că «Învăţătorul mă priveşte doar pe mine; el rosteşte Norma numai pentru mine.» Fiindcă Învăţătorul pare să privească la fiecare individ în parte şi să aibă un dialog cu fiecare” (Dhammapada Atthakatha 1, 406). În mistica ebraică, întîlnim o configuraţie de acelaşi tip (cf. Moshe Idel, op. cit.): „O mare dezbatere a avut loc între discipolii Marelui Maghid privind interpretarea Torei, dată de învăţător. Unul susţinea că a spus aşa, altul în alt fel. Iar el le-a spus că ambele versiuni sînt cuvintele Dumnezeului celui Viu pentru că vorbele pe care le-a spus includ toate aceste interpretări... El a mai zis că există şaptezeci de faţete ale Torei... Deşi ca sursă Tora este una, prin coborîrea ei în aceste lumi ea a căpătat şaptezeci de faţete”. Fiecare discipol a perceput interpretarea după „faţeta” din Tora care i se potriveşte, căci se socoteşte că fiecare om are un acces special către mesajul divin.

Cum se împacă „raportul de intimitate” cu diversitatea „intimilor”? Apoi: ce aud/văd fiecare? Doar o „faţetă” a mesajului, doar o ochire limitată a Privirii atotvăzătorului? Sau întregul mesajului, întregul Privirii?

În primul moment, unicitatea umanului pare să prevaleze asupra universalului divin. Captivat de întîlnire, partenerul uman e convins că raza sa e singurul drum de contact. Experienţa intimităţii riscă să fie, pentru el, exclusivistă. Capacitatea de comunicare a Polului se reduce la liniaritate, la o singură dimensiune. „Învăţătorul doar pe mine mă priveşte” înseamnă, în acest caz: doar eu, cu raza mea, exist în ochii Polului. Sau înseamnă: ceilalţi, cu raza, cu tradiţia lor, sînt insuficienţi şi trebuie să se alinieze razei mele.

„Colegialitatea” din pasajele citate urmăreşte tocmai să disloce acest tip de înţelegere. Interlocutorul uman e îndemnat să-şi urmeze propria „rază” atît de lucid încît să perceapă condiţia Polului însuşi. Experienţa intimităţii îl absoarbe în singurătatea dialogului cu divinul. Totuşi, diversitatea razelor nu dispare pentru el. El are evidenţa punctului lor de convergenţă. Are evidenţa faptului că fiecare rază oferă propriul ei – specific – acces la întreg. La întregul realului, la întregul manifestării divine, la misterul ultim.

„Învăţătorul doar pe mine mă priveşte” devine: doar pe mine mă priveşte în modul adecvat mie, pentru a mă conduce la o privire care integrează toate modurile. Pe un altul îl conduce potrivit unui alt mod, unic, spre aceeaşi privire integratoare. A lua seama (nu a adera) la alte „experienţe ale intimităţii” înseamnă atunci a contempla/admira modurile în care Polul îşi radiază unitatea.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.