Să lansezi un disc care cuprinde muzică de esență filozofico-religioasă în toiul verii, poate părea o eroare. Nu și dacă protagonist este Daniel Barenboim și lucrarea de pe disc este semnată de un cunoscut compozitor englez, iar lansarea discului precede cele două concerte pe care Barenboim le-a dirijat în festivalul londonez BBC Proms.

Daniel Barenboim și Visul lui Gerontius de Elgar

În 7 iulie, casa britanică Decca a lansat al treilea semnat de Daniel Barenboim cu muzică de Edward Elgar: un oratoriu foarte puțin cunoscut în România, Visul lui Gerontius op.38. În 2014 și 2016, Barenboim a realizat alte două discuri cu muzică de Elgar, alături de Capela de stat din Berlin, orchestra pe care o conduce de 25 ani: este vorba despre cele două simfonii de Elgar.

De altfel, Elgar a fost prezent și în programul celor două concerte pe care Daniel Barenboim le-a dirijat în 15 și 16 iulie 2017 la Festivalul BBC Proms, cel mai important festival de muzică clasică din lume, mai precis, aceste două simfonii de Elgar, pe care le-a și înregistrat cu aceeași orchestră cu care a fost prezent la Proms – Capela de stat din Berlin, orchestra Operei Germane din Berlin, un ansamblu a cărui istorie începe în anul... 1570.

Prima seară dintre acestea două a fost transmisă în direct de Radio România Muzical și puteți să mai ascultați acest concert, pînă în 14 august, aici.

La finalul celui de al doilea concert, din 16 iulie, Daniel Barenboim a ținut să se adreseze publicului aflat la Royal Albert Hall din Londra, moment surprins de înregistrările BBC pe care le puteți vedea aici. Un discurs despre care Daniel Barenboim a transmis auditoriului că nu dorește să fie considerat politic, însă care a ridicat probleme importante și despre care s-a și discutat foarte mult în rețelele sociale. Iată cîteva idei din acest discurs: „Principala problemă de astăzi este faptul că nu mai există suficientă educație; că nu este suficientă educație muzicală, știam demult. Însă acum nu mai există suficientă educație încît să ne dăm seama cine suntem cu adevărat, cum să interacționăm cu ceilalți.

Doar în muzică nu există naționalism. Nu există vreun muzician german care să spună că nu cîntă decît Brahms, Schumann și Beethoven... Tinerii trebuie să înțeleagă un lucru: că Grecia, Germania, Franța, Danemarca au ceva în comun, numit cultură europeană! Nu doar moneda europeană, ci cultura europeană! Acesta este lucrul cel mai important. Împotriva fanatismului se poate lupta numai cu educația, nu se poate lupta împotriva fundamentalismului religios doar cu armele; împotriva răului se poate lupta cu umanitatea din fiecare dintre noi.”

Muzica, un limbaj universal – o realitate de care ne convingem ascultînd și cel mai nou disc al lui Daniel Barenboim. Pentru că, pînă la urmă, ce am avea noi în comun, ca români, cu o lucrare scrisă de un compozitor englez care vorbește despre o viziune catolică asupra morții și călătoriei către Purgatoriu? Mai nimic. Însă nu poți să fii emoționat de mesajul acestei lucrări, de frumusețea muzicii, de sensibilitatea acestei povești inspirate în mod evident de Divina Comedie a lui Dante.

Lucrarea a fost înregistrată în cadrul a două concerte live care au încheiat în septembrie 2016 Berlinmusikfest. Din garnitura de soliști anunțată inițială nu a mai rămas decît baritonul Thomas Hampson: tenorul-vedetă Jonas Kaufmann (pe care-l așteptăm și noi cu nerăbdare în festivalul Enescu) a devenit indisponibil cu doar cîteva zile înainte de aceste concerte, la fel, și mezzosoprana Sarah Connoly. Așa că au fost aduși doi cîntăreți britanici, pentru care muzica lui Elgar era foarte familiară: tenorul  Andrew Staples și mezzosoprana Catherin Wyn Rogers. A fost o alegere foarte bună: critica internațională a aplaudat la unison aceste concerte, remarcînd foarte buna prestație atît a soliștilor, cît și a corurilor și a orchestrei, evident, și a dirijorului.

Acum, aceste concerte „răvășitoare”, cum le numea un critic britanic, pot fi ascultate pe un album pe care-l consider foarte special și care nu întîmplător a fost lansat la nivel internațional cu doar cîteva zile înainte de prezența lui Daniel Barenboim și a Capelei de stat din Berlin la Londra, în cadrul Festivalului BBC Proms. Sigur, pentru unii, să asculte o lucrare cu certe semnificații religioase, bazată pe textul unui preot anglican care a trecut la catolicism, John Henry Newman, poate fi ciudată în mijlocul vacanței de vară. Însă pentru alții, exact despre asta este vacanța: despre regăsirea de sine și posibilitatea de a ieși din cotidianul mundan...

Albumul cuprinzînd oratoriul Visul lui Gerontius de Elgar poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 31 iulie, de la ora 19.00 și din 1 august, oricînd, pe site-ul proiectului Discurile anului 2017. 

Previziuni de toamnă

Toamna se anunță destul de bogată în discuri noi, cu nume dintre cele mai importante. Iată cîteva:

  • Sonate de Beethoven în interpretarea pianistului Engheni Kissin, fostul copil-minune, devenit unul dintre cei mai căutați pianiști contemporani.
  • Duete interpretate de tenorul Rolando Villazon și basul Ildar Abdrazakov, alături de Orchestra Metropolitain din Montreal, dirijor Yannick Nezet Seguin.
  • Celebrul concert pentru vioară și orchestră de Ceaikovski și o transcripție a Variațiunilor rococo semnate de același compozitor, în interpretarea violonistului Nemanja Radulovic, un disc menit să întărească statura de vedetă în ascensiune pe care o are violonistul francez de origine sîrbă.
  • Concertele pentru pian și orchestră de Chopin, alături de alte lucrări care au în centru figura lui Chopin, înregistrate de Daniil Trifonov, extraordinar de talentatul pianist care va concerta și la București în cadrul festivalului Enescu 2017.
  • Lang Lang, Cecilia Bartoli și Anna Netrebko, nume care nu mai necesită nicio prezentare, au și ei noi discuri în plan pentru ultima parte a anului.

În septembrie, însă, vom lăsa discurile deoparte și vom asculta muzica live: vine Festivalul Enescu, iar oferta este pentru gusturile. Prilej pentru a spune că la Radio România Muzical pot fi ascultate cele mai multe concerte în direct din festival – 68, alături de cronici, reportaje, interviuri: între 2 și 24 septembrie, un adevărat maraton.

Cristina Comandaşu este critic muzical.