Uniter, Gala Hop, ediţia a XX-a, 4-7 septembrie, Vox Maris, Costineşti.

Anul acesta Gala Hop a împlinit 20 de ani. Privind în urmă, la cei care au trecut prin acest concurs şi l-au cîştigat (şi pe care Uniter-ul i-a invitat să participe la această ediţie aniversară sau să spună cîteva lucruri legate de însemnătatea Galei în cariera lor), constat că mai toţi sînt parte din teatrul viu de astăzi, semn că Gala, cu cele bune şi mai puţin bune ale ei, dacă nu le-a impulsionat drumul artistic, măcar i-a identificat corect ca potenţiali dezvoltatori de teatru nou.

În al doilea an de mandat al celui de-al treilea director al Galei Hop, după Cornel Todea şi Radu Afrim, profesorul Miklós Bács a continuat şi dezvoltat conceptul său care vizează un demers de perfecţionare a abilităţilor actoriceşti şi de aprofundare a unor universuri dramaturgice studiate deja în şcoală (Shakespeare la prima ediţie sub direcţia sa, Cehov anul acesta, la cea de-a doua ediţie). Practic, conceptul lui Miklós Bács se configurează ca un master intensiv, un soi de  profesionalizare aprofundată, iar în acest an, această tendinţă s-a văzut cu atît mai clar cu cît atelierele la care au fost invitaţi tinerii actori au fost nu doar mai multe decît în anii precedenţi, ci şi mai variate.

Atelierul CEHOV / ÉTUDE, coordonat de Veniamin Filshtinsky, profesor de arta actorului la Institutul de Artă Teatrală din Sankt Petersburg şi director artistic al Teatrului Étude din Sankt Petersburg, a avut loc la Teatrul Naţional din Bucureşti în perioada de dinaintea galei, 31 august – 2 septembrie. A fost un atelier care a abordat viziunea clasică faţă de Cehov, care a păstrat deconstrucţia psihologică a personajelor şi a pus accent pe construcţia relaţiilor dintre ele. Aici trebuie menţionat că atelierul a fost extrem de util pentru actori întrucît proba obligatorie pentru toţi concurenţii de la HOP a fost scena în doi – Étude, la alegere, pe fragmente din opera cehoviană (1. Treplev – Arkadina, Pescăruşul, actul III; 2. Voiniţki – Astrov, Unchiul Vania, actul IV; 3. Sonia – Elena, Unchiul Vania, actul I).

La Costineşti, locul în care se desfăşoară concursul final, au avut loc alte trei ateliere. Unul a fost coordonat de regizorul Alexandru Dabija, cu tema „Entuziasmul facil în piesele de teatru ale lui Cehov”. Dabija a vrut să îi cunoască pe tinerii actori şi apoi a lucrat cu ei, demontînd pioşenia faţă de Cehov, cumva în contrapunct faţă de Veniamin Filshtinsky, dar şi faţă de al doilea work-shop, destinat exersării PEM – The Perdekamp Emotional Method (PEM este o metodă de acţiune inovativă bazată pe procesele biologice ce oferă actorilor acces la emoţiile autentice, fără să recurgă la experienţa personală şi memoria afectivă) şi susţinut de trainerii Stephan Perdekamp şi Sarah Victoria (Head of the PEM – International Office PEM Master Instructor Developer of PEM Body Work). Un al treilea workshop, Kineto, coordonat de Andrei Flaviu Fălcuşan, absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea Kinetoterapie şi Motricitate Specială, a constat într-un antrenamentzilnic (şi matinal) care a permis actorilor să îşi cunoască mai bine propriul corp şi să înveţe cum să îl întreţină ca pe instrumentul esenţial pentru arta lor. Dincolo de aceste ateliere, au fost întîlniri între tinerii actori şi cîştigătorii Galei Hop din anii precedenţi, dar şi cu directori de casting sau producători de film. Şi în direcţia aceasta s-au făcut cîţiva paşi, prin crearea unui portofoliu personal (CV, fotografii, show reel) pe site-ul Galei Hop pentru fiecare concurent din etapa finală. Gala Hop încearcă astfel să genereze o bază de date cu actori care, trecuţi deja printr-o primă etapă de selecţie, sînt validaţi ca avînd posibilităţi de dezvoltare artistică. Este un demers care îşi are bazele în directoratul lui Radu Afrim, primul care a conectat în acest cadru teatrul cu filmul, invitînd directori de casting, producători şi regizori de film să vadă noile generaţii de actori (sub direcţia sa, regizorul Tudor Giurgiu a iniţiat premiul „1/10 pentru film” al cărui cîştigător face parte din programul „10 pentru film” la TIFF prin care sînt promovaţi în mediul cinematograic actori care nu au jucat în filme).

Însă componenta profund academică, serioasă la modul inhibant a Galei, care devine un fel de  continuare a studiilor (inclusiv proba obligatorie, cu un nespectaculos étude - studiu, o etapă de lucru incipientă care mai degrabă a defavorizat tinerii actori decît i-a pus în valoare, la care s-a adăugat uniformizarea prin costum – toţi au fost îmbrăcaţi în negru) este discutabilă. Actorii ar trebui să arate aici modul în care îşi folosesc abilităţile dezvoltate în şcoală decît să se rezume la a aprofunda aceleaşi cunoştinţe. Una nu o exclude pe cealaltă, dar dacă pentru modulul de ateliere aprecierea este unanimă, în legătură cu concursul propriu-zis, lucrurile sînt ceva mai nuanţate. Lipsa spectaculozităţii se traduce nu doar prin academism, ci şi printr-o anumită constrîngere a libertăţii de creaţie care stînjeneşte actorul. Cantonarea în zona clasicului – şi încă a celui intens studiat în şcoală – îmi pare a fi contraproductivă în condiţiile în care limbajul şi temele contemporane sînt esenţiale pentru dezvoltarea artei şi ele se regăsesc în special în zona de interes a tinerei generaţii. În plus, aceste teme academice crispează actorul, lucru vizibil în cele două ediţii de pînă acum. Dacă Shakespeare a inhibat drastic, blîndul doctor Cehov, cu spiritul său de observaţie şi cu înţelegerea profundă a umanului, a fost ceva mai îngăduitor. Dar pescăruşii s-au comportat, totuşi, ca în colivie, nu ca păsări libere.

Cine au fost „pescăruşii”

Juriul final – Ada Solomon, Ana Ioana Macaria, Zsolt Bógdan, Mihai Măniuţiu, Alexandru Voicu – a produs o listă de cîştigători care a ţinut cont de interpretări contemporane. Cosmina Olariu a primit Marele premiu „Ştefan Iordache” pentru „Mica criză de identitate”, o sinteză din trei personaje din Livada de vişini, Charlotta Ivanovna, Maşa şi Duniaşa, care, pe lîngă faptul că i-a prilejuit o demonstraţie de tehnică actoricească, a arătat şi că ştie să prelucreze un text, să construiască dramaturgic un spectacol. Acelaşi lucru s-a văzut şi în cazul Marcelei Nistor, laureata Premiului „Sică Alexandrescu” – Premiul special al juriului, care a creat un colaj, „Nu ştiu ce”, din  scrisorile dintre Cehov şi Lika Mizinova şi Pescăruşul, în care a intersectat şi elemente de biografie personală, de altfel interesantă întrucît actriţa vine de la Chişinău astfel încît privirea ei este semi - străină. Umorul şi dezinvoltura actriţei au fost remarcabile, ca şi aptitudinile sale dramaturgice.

Blanca Doba, laureata premiul de interpretare feminină, o apariţie caldă, inocent – vulnerabilă, o variantă de ingenuă contemporană, a primit, pe drept, şi premiul „10 pentru film”. Monologul său, „Nina după aplauze”, este şi el o mostră de construcţie dramaturgică între textele Ninei Zarecinaia din Pescăruşul, scrisorile lui Cehov şi gînduri personale, o formulă de comentariu la texte canonice prin care se ajunge la o deconstrucţie perosnală a lui Cehov. În cazul Premiului de interpretare masculină, Mihai Florian Niţu, posesorul unei tehnici vocale care a dus la obţinerea Premiului pentru prestanţă şi rostire scenică, dar şi a unei experienţe de scenă demonstrate prin siguranţa prezenţei, a combinat şi el două personaje, Hamlet şi Ivanov, în Solitudes 30, cu mai puţină atenţie pentru dramaturgie şi cu mai mult interes pentru interpretare.

Secţiunea Grup a fost extrem de restrînsă, la doar două producţii, din care juriul a desemnat cîştigător al Premiulului „Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori spectacolul De ce, Anton Pavlovici Cehov?, adaptare după Maşinăria Cehov de Matei Vişniec, regia Cătălin Bocîrnea, cu Cosmin Stănilă, Irina Sibef, Nicole Burlacu, Alexandru Mihai Popa, Radu Dogaru.

Au fost 20 de ani de Gala Hop. Sper să mai fie mai mult de 20 de ani, intenşi şi provocatori. Căci dincolo de concepte, viziuni, abordări, ceea ce contează aici este consistenţa talentului actoricesc, cu toate componentele sale practice, ce poate duce la dezvoltarea teatrului şi filmului. Iar pentru tinerii actori, validarea la început de carieră se traduce prin încredere în sine, un element necesar într-o artă atît de vulnerabilă.

Foto: Andrei Gîndac - actrița Cosmina Olariu